Nullity of cassation appeal for failure to substantiate grounds under Art. 488 CPC

Şedinţa publică din data de 07 aprilie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 25 septembrie 2019, reclamantul A. în nume propriu şi în calitate de mandatar al soţiei sale B., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, obligarea acesteia de a înregistra administrativ - ca şi cale de atac - demersul lor intitulat sesizare/plângere trimis prin e-mail către ÎCCJ la data de 27.05.2019 (anexa nr. 3), la care să fie ataşate toate demersurile lor ulterioare ca probe: procedură prealabilă din data de 19.08.2019 (anexa nr. 4), revenire/procedură prealabilă din data de 01.07.2018 (anexa nr. 5), revenire II/procedură prealabilă din data de 08.08.2019 (anexa nr. 6), precizări din data de 21.08.2019 (anexa nr. 7), împotriva Deciziilor Curţii Constituţionale a României (CCR) nr. 359/23.05.2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 596/19.07.2019, nr. 360/23.05.2019 publicată în Monitorul Oficial nr. 589/18.07.2019, nr. 361/23.05.2019 publicată în Monitorul Oficial nr. 665/09.08.2019 emise în dosarele nr. x/2018, y/2018, z/2018, w/2018, t/2019, (ce s-au aflat pe rolul CCR pentru a fi soluţionate la data de 23.05.2019), în temeiul prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 actualizată/Art. 5 alin. (2) noul C. proc. civ., etc.

Totodată, a solicitat ca această cale de atac să se judece conform prevederilor art. 5 alin. (3) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 2 alin. (2) C. proc. civ., precum şi obligarea pârâtei de a răspunde punctual la susţinerile lor, precizate prin demersurile mai sus menţionate, întrucât:

1. partea pârâtă a refuzat înregistrarea administrativă - ca şi cale de atac - a demersului lor intitulat sesizare/plângere încălcând prevederile inclusiv ale art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, etc;

2. partea pârâtă a refuzat să răspundă punctual la problematicile ridicate prin demersurile precizate cu titlu de procedură prealabilă.

În fine, a precizat că pe rolul Curţii de Apel Suceava se află dosarul nr. x/2019, unde partea adversă este CCR - prin preşedintele acesteia - judecător - prof. univ. C., dosar generat de refuzul acestei entităţi prin reprezentant de a-i răspunde la problematica ridicată, ca urmare a judecării în manieră proprie, nelegală a cauzelor nr. 925D/2018, 1793D/2018, 1794D/2018, 2328D/2018 şi 5D/2019 la data de 23.05.2019.

La solicitarea Curţii de Apel Suceava prin răspunsul depus la data de 10.10.2019, reclamantul a arătat că a chemat în judecată pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în componenţa decizională din data de 27.05.2019, când a înaintat prin e-mail către ÎCCJ demersul lor de legitimă apărare intitulat "SESIZARE/PLÂNGERE" (anexa nr. 3) a cererii introductive de instanţă, dată la care preşedintele ÎCCJ era doamna judecător D.; că din demersurile lor de legitimă apărare anterioare ce s-au materializat printr-o serie de cauze ce s-au aflat/se află pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a observat că partea adversă este reprezentată de Directorul Direcţiei Legislaţie, Studii, Documentare şi Informatică Juridică, magistrat asistent E. împuternicită să reprezinte ÎCCJ prin Ordinul nr. 247 din 14.09.2016 al Preşedintelui ÎCCJ, ordin cu articol unic care stabileşte: "Doamna magistrat asistent E., director al Direcţiei legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică, asigură reprezentarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în litigiile care privesc această instituţie"

Totodată, prin acest răspuns a indicat temeiul legal al cererii, respectiv prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 actualizată, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 actualizată ş.u. [Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 actualizată; Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 actualizată; Art. 12 din Legea nr. 554/2004 actualizată, etc.].

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 21 pronunţată la data de 11 februarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei F. şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în nume propriu şi în calitate de mandatar al soţiei sale B., în contradictoriu cu pârâta F., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A. în nume propriu şi în calitate de mandatar al soţiei sale B. în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs reclamanţii A., în nume propriu şi în calitate de mandatar al soţiei sale B., criticând sentinţa atacată în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Se susţine faptul că ori de câte ori recurenţii au formulat o cerere înaintată la diverse instanţe şi care "deranjează" prin conţinut, "se face tot posibilul să se treacă pe culoarul inadmisibilităţii respectiva solicitare", ceea ce în opinia recurenţilor reprezintă un abuz.

Procedând în această manieră instanţa a ignorat prevederile art. 22 alin. (2) din Noul C. proc. civ., şi nu a avut nicio părere în raport de solicitarea acestora de a judeca cauza apelând şi la prevederile art. 5 alin. (3) din Noul C. proc. civ.

În raport de aceste susţineri se invocă faptul că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei fiind incidente în această situaţie prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Se arată că instanţa a refuzat cercetarea autorităţii de lucru judecat invocată de către reclamanţi şi de către MLNR ceea ce echivalează cu încălcarea acesteia, situaţie în care devin incidente şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Se mai arată şi faptul că în mod total nelegal a fost respinsă şi cererea sa de amânare a cauzei pentru termenul de judecată din data de 11 februarie 2020, susţinând ca la aceeaşi dată a avut un dosar şi la Curtea de Apel Bucureşti astfel încât nu putea fi prezent în acelaşi timp şi la Curtea de Apel Suceava şi la Curtea de Apel Bucureşti.

4. Apărările intimatelor

Intimata-pârâtă F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat ca fiind nefondat.

Şi intimata-pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare solicitând instanţei de recurs respingerea ca nefondat a recursului formulat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

1. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu de instanţa de recurs.

Înalta Curte constată întemeiată excepţia invocată, fiind incidente în cauză dispoziţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

În alţi termeni, art. 486 C. proc. civ. reglementează conţinutul cererii de recurs, la alin. (1) lit. e) al acestui articol regăsindu-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al acestei norme legale stabileşte că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în acelaşi sens fiind şi prevederile art. 489 din acelaşi cod, ce statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), care se referă la motivele de casare de ordine publică.

Recurentul în dezvoltarea căii de atac promovată nu a adus critici concrete soluţiei instanţei de fond, raportat la respingerea cererii sale, critici de natură a atrage sancţiunea nelegalităţii hotărârii atacate. Condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.. O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Reproducerea, prin cererea de recurs a nemulţumirilor părţilor cu privire la soluţia adoptată de instanţa, ce a pronunţat hotărârea atacată nu reprezintă o critică de nelegalitate a acesteia, dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. statuând că recursul este nul în cazul în care criticile invocate în cadrul cererii de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Curtea apreciază că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de fond în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În condiţiile în care, în actuala reglementare, recursul este o cale extraordinară de atac, instanţei de control judiciar revenindu-i obligaţia de a efectua doar controlul de legalitate, care se realizează în raport de limitele învestirii sale, iar recurentului îi incumba obligaţia de a respecta prevederile legale ce reglementează conţinutul cererii de recurs, fără însă a proceda în acest mod, este aplicabilă sancţiunea nulităţii prevăzută expres de art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., calea de atac este nulă pentru nemotivarea sa.

Niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. nu a fost afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în acest text de lege.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente.

Deoarece recurenţii nu au formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula recursul declarat de recurenţii A., în nume propriu şi în calitate de mandatar al soţiei sale B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului declarat de recurenţii A. şi B. prin mandatar A. invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurentul - reclamant A. şi B. prin mandatar A. împotriva sentinţei nr. 21 din 11 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 aprilie 2022.