Appeal upheld for improper service; administrative judgment supplement claim remanded for retrial.

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 10.09.2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor dn România, Colegiul Medicilor din România, B., completarea sentinţei civile nr. 668/29.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 925 din 9 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2019 s-a respins cererea de completare a sentinţei civile nr. 668/29.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 formulată de reclamanta A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 925 din 9 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta A., criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

A susţinut recurenta că prin Răspunsul la întâmpinare şi toate notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei, precum şi mai ales prin Cererea sa de completare, a indicat expres local ales unde să fie citată, şi anume "Târgu-Mureş, judeţul Mureş'", unde locuieşte efectiv, acest apartament aflându-se în proprietatea sa, deoarece NU locuieşte la apartamentul 9 indicat de intimat-reclamant în cererea de chemare în judecată (acel imobil fiind partajat pe cale succesorală).

Cu toate acestea, prima instanţă nu a citat-o la locul indicat expres, nu i-a comunicat actele de procedură în acest loc. Au fost încălcate toate drepturile sale procesuale, inclusiv cele derivând din principiul contradictorialităţii, legalităţii, procesului echitabil, dreptul la apărare etc.

Nici sentinţa recurată nu i-a fost comunicată la locul ales, parvenindu-i cu întârziere doar în data de 2.11.2020. Chiar şi în aceste condiţii, raportat chiar şi la dala poştei de sosire în Tg. Mureş, a depus prezentul recurs în termen, la 12.11.2020, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, conform art. 444 alin. (1). art. 6 alin. (1). art. 14. art. 20. art. 174. art. 405. art, 129 alin. (6). art, 22 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992.

In mod netemeinic şi nelegal, prima instanţă a susţinut că reclamata nu ar fi invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 554/2004 în ansamblul ei.

Susţine recurenta că în realitate, excepţia a fost invocată prin răspunsul la întâmpinare cu cerere expresă de sesizare a Curţii Constituţionale.

Excepţia a fost ridicată în termenul legal, ca răspuns la întâmpinarea depusă în cauză de pârâtul CMR, tocmai ca mijloc de apărare exact şi expres împotriva excepţiei lipsei calităţii mele procesuale active invocate de pârâtul CMR.

De asemenea, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost formulată şi cu respectarea prevederilor art. 204 C. proc. civ.

Instanţa nu s-a pronunţat prin sentinţa mai sus menţionată asupra acestei noi cereri de sesizare, deşi prin sentinţa menţionată avea ultima posibilitate în acest sens.

Referitor la excepţia de neconstituţionalitate omisă de la pronunţare, recurenta susţine că prevederile Legii nr. 554/2004 care fac obiectul excepţiei sunt contrare dispoziţiilor: art. 1 alin. (3)-(5), art. 11 alin. (1)-(2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1)-(2), art. 20, art. 21, art. 61 alin. (1), art. 24 alin. (1), art. 52 alin. (1)-(2), art. 53, art. 124 şi art. 126 din Constituţie raportat la art. 2 paragraful 1 şi art. 6 paragraful 1 din Convenţie. Acesta, deoarece textele legale criticate:

- îngrădesc dreptul efectiv la acces la instanţă, sub pretextul lipsei calităţii procesuale active;

- încalcă dreptul cetăţenilor la un proces echitabil sub pretextul lipsei calităţii procesuale active;

- încalcă dreptul cetăţenilor vătămaţi de autoritatea administrativă şi sustrage de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ actele administrative ale CSD a CMR sub pretextul lipsei calităţii procesuale active;

- încalcă dreptul cetăţenilor Ia un cadru juridic adecvat exercitării acţiunilor disciplinare a medicilor şi respectării efective a drepturilor victimelor, garantate de art. 2 paragraful 1 din Convenţie şi jurisprudenţa CEDO sub pretextul lipsei calităţii procesuale active;

- sunt discriminatorii faţă de situaţia cetăţenilor care, în raport cu alte autorităţi publice decât CMR, I

- le este recunoscută admisibilitatea acţiunilor;

- acordă imunitate de jurisdicţie de contencios administrativ pentru CMR;

-reprezintă o denegare de dreptate şi o abdicare de la deplina competenţă jurisdicţională a instanţelor de contencios administrativ, inadmisibile într-un stat de drept .

Excepţia invocată este admisibilă prin prisma practicii constante a instanţei de contencios constituţional, care s-a pronunţat frecvent în sensul constatării neconstituţionalităţii unor texte legale "în măsura în care" acestea contravin Constituţiei

4. Apărările formulate în recurs

4.1 Intimatul-pârât B. B. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor din România, Colegiul Medicilor din România, B., completarea sentinţei civile nr. 668/29.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa ce formează obiectul recursului, instanţa de fond a respins cererea de completare a sentinţei civile nr. 668/29.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu cu pârâţii Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor Din România, Colegiul Medicilor din România, B., ca neîntemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că hotărârea primei instanţe este nelegală, reţinând incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se impune soluţia de casare în soluţionarea recursului, "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."

Nulitatea actelor de procedură, definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă", se regăseşte actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărţii I din acelaşi Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută şi pe cea relativă, nulitatea condiţionată şi nulitatea necondiţionată de existenţa unei vătămări, statuând, totodată, asupra modului în care nulităţile pot fi invocate şi efectele pe care le produce aplicarea sancţiunii.

Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a dispus citarea reclamantei la adresa din Târgu Mureş, judeţul Mureş, deşi domiciliul indicat de reclamantă în cererea de completare a sentinţei nr. 668/29.07.2020, dar şi prin răspunsul la întâmpinare, se află în Târgu Mureş, judeţul Mureş,

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanţă trebuia să aibă în vedere că potrivit art. 153 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.: (1) "Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel; (2) Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii".

Având în vedere că dispoziţiile legale referitoare la citare au caracter imperativ, fiind edictate pentru respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la nulitatea condiţionată, deoarece cererea dedusă judecăţii s-a soluţionat la primul termen de judecată, în lipsa părţii reclamante care nu a fost legal citată, fiind de natură să provoace acestuia o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil potrivit cărora:

"Orice persoană are dreşptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa."

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că procedura de citare a reclamantei pentru termenul când a avut loc judecata cererii nu a fost legal îndeplinită, astfel că soluţionarea cauzei s-a realizat în lipsa părţii reclamante a cărei procedură de citare a fost viciată.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare, situaţie în raport de care, având în vedere şi respectarea dublului grad de jurisdicţie, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport cu această soluţie, nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse de recurentă sentinţei de fond, instanţa de fond urmând să rejudece cererea de completare cu citarea legală a părţilor, potrivit considerentelor arătate anterior.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 925 din 9 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2019.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.