Revision dismissed: no res judicata conflict where prior order did not explicitly adjudicate administrative tariff-adjustment procedures or obligation scope

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei şi hotărârile potrivnice pronunţate în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2012, S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Municipiul Constanta, prin Primar, obligarea pârâtului la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, respectiv indicele lunar al preţurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul Naţional de Statistică, raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 01.10.2011.

Prin sentinţa nr. 2605/20.11.2012, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, s-a admis acţiunea formulată de S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Municipiul Constanta, prin Primar, şi, în consecinţă: a fost obligat pârâtul la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, încheiat între părţi, respectiv indicele lunar al preţurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul Naţional de Statistică, raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 01.10.2011. A fost obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 7 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Prin sentinţa nr. 1094/15.09.2015 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015, s-a dispus obligarea pârâtului Municipiul Constanţa, prin Primar, la plata către reclamanta A. S.R.L., a unei penalităţi de 1 % pe zi de întârziere calculate de la data rămânerii irevocabile a sentinţei civile nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, şi până la punerea în executare efectivă a sentinţei menţionate.

Prin decizia nr. 4/21.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea formulată de S.C. A. S.R.L. privind amendarea intimatului-apelant Municipiul Constanţa. A fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei. A fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei. A fost respins apelul formulat de apelantul Municipiul Constanţa împotriva încheierii din data de 11.04.2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2016. A fost respins apelul formulat de apelantul S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 587/CA/2017 a Tribunalului Iaşi.

A fost admis apelul formulat de apelantul Municipiul Constanţa împotriva sentinţei nr. 587/CA/2017 a Tribunalului Iaşi, şi a fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că: a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanţa, prin reprezentant Primarul Municipiului Constanţa. A fost fixată suma definitivă datorată de pârâtă reclamantei, cu titlu de penalităţi de întârziere datorate pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr. 2605/CA/2012 din data de 20.11.2012, pronunţată în dosarul nr. x/2012, pentru perioada 01.02.2013-15.12.2015, la suma de 28.857.120 RON. A fost menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate care nu contravin deciziei pronunţate.

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2018 contestatorul Municipiul Constanţa, prin Primar, a chemat în judecată pe intimata A. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună, în principal, înlăturarea penalităţilor în cuantum de 28.857.120 RON, cuantificate de Curtea de Apel Iaşi prin Decizia nr. 4/2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016, iar, în subsidiar, reducerea penalităţilor în cuantum de 28.857.120 RON şi, pe cale de consecinţă, anularea Somaţiei din data de 21.09.2018 ("Somaţia"), a încheierii din data de 21.09.2018 emisă de BEJ B. şi a adreselor de instituire a popririi din data de 25 septembrie 2018, încetarea executării silite începute în dosarul de executare nr. 391/2018 deschis de BEJ B. ("Dosarul de Executare"), anularea executării silite propriu-zise demarate în dosarul de executare şi anularea tuturor actelor de executare silită întocmite de BEJ B., anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 13663/13.09.2018 pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2018 (încheierea nr. 13663/2018), suspendarea executării silite până la soluţionarea pe fond a prezentei contestaţii la executare şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

În motivarea cererii s-a arătat, în esenţă, că prin sentinţa civilă nr. 587/2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Iaşi a admis în parte cererea formulată de A. S.R.L. şi a fixat penalităţile de întârziere datorate pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, la suma de 413.187.664,48 Ron. Împotriva soluţiei Tribunalului Iaşi, Municipiul Constanţa a formulat apel, iar prin decizia civilă nr. 4/21.05.2018, Curtea de Apel Iaşi a admis apelul, stabilind valoarea despăgubirilor la suma de 28.857.120 RON. Or, Municipiul Constanţa a executat obligaţia stabilită la suma de 2.750.917 RON, întârzierea datorându-se unor circumstanţe întemeiate. Aşadar, a considerat că executarea silită este nulă, impunându-se înlăturarea sau reducerea penalităţilor în cuantum de 28.857.120 RON.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2018, contestatorul Municipiul Constanţa, prin Primar, a chemat în judecată pe intimata A. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună suspendarea provizorie a executării silite pornite în dosarul de executare silită nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Prin încheierea din data de 30.10.2018 instanţa a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. x/2018. Prin sentinţa civilă nr. 1784/CA/27.11.2018 instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Iaşi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.01.2019.

În şedinţa publică din 23.01.2019 instanţa a dispus, raportat la caracterul urgent al procedurii în ceea ce priveşte suspendarea provizorie, disjungerea acestei cereri şi judecarea separată, stabilind termen în aceeaşi zi, în şedinţă publică.

Prin încheierea din 23.01.2019 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2018, instanţa a admis cererea formulată de contestator şi a dispus suspendarea provizorie a executării silite efectuate în dosarul nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc B., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulate în dosarul nr. x/2018, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 3172/20.03.2019, Judecătoria Constanţa a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite, precum şi contestaţia la executare, fiind obligat contestatorul la plata către intimate a sumei de 5733,10 RON.

Contestatorul Municipiul Constanţa, prin Primar, a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 3172 din 20.03.2019, pronunţată de Judecătoria Constanţa, solicitând instanţei ca, prin decizia pe care o va pronunţa, să dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii contestaţiei la executare şi, în principal, înlăturarea penalităţilor în cuantum de 28.857.120 RON, cuantificate de Curtea de Apel Iaşi prin Decizia nr. 4/2018, pronunţata în dosarul nr. x/2016, iar, în subsidiar, reducerea penalităţilor în cuantum de 28.857.120 RON şi, pe cale de consecinţă:

1. Anularea Somaţiei din data de 21.09.2018, a încheierii din data de 21.09.2018 emisă de BEJ B. şi a Adreselor de instituire a popririi din data de 25 septembrie 2018 emise de BEJ B. în dosarul de executare;

2. Dispunerea încetării executării silite începute în dosarul de executare nr. 391/2018 deschis de BEJ B.;

3. Anularea executării silite propriu-zise demarate în dosarul de executare si, pe care de consecinţă, anularea tuturor actelor de executare silită întocmite de BEJ B.;

4. Anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 13663 din data de 13.09.2018, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2018;

5. Suspendarea executării silite până la soluţionarea pe fond a contestaţiei la executare;

6. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 397 din data de 12 martie 2021 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018, (definitivă), a fost admis apelul formulat de apelantul Municipiul Constanţa, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 3172 din data de 20.03.2019, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2018.

A fost schimbată în tot sentinţa apelată, după cum urmează:

S-a dispus înlăturarea penalităţilor în cuantum de 28.857.120 RON, stabilite prin decizia civilă nr. 4/21.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2016.

A fost anulată executarea silită însăşi, care face obiectul dosarului de executare nr. 391/2018, instrumentat de către B.E.J. B., şi, implicit, au fost anulate toate actele de executare emise în dosarul execuţional menţionat.

A fost anulată încheierea nr. 13663/13.09.2018, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr. x/2018

S-a dispus încetarea executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 391/2018, instrumentat de către B.E.J. B..

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de intimată, având ca obiect obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

3. Cererea de revizuire

Împotriva acestei hotărâri revizuienta A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 397/12.03.2021 a Tribunalului Constanţa şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în primul rând, că Decizia nr. 397/12.03.02021 pronunţată de Tribunalul Constanţa încalcă puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 4/2018 a Curţii de Apel Iaşi.

Prin Decizia nr. 4/2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în temeiul art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 s-a fixat suma definitivă datorată de Municipiul Constanţa către A. S.R.L., cu titlu de penalităţi de întârziere, pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu sentinţa nr. 2605/c.a/20.11.2012, pronunţată în dosarul nr. x/2012, pentru perioada 01.02.2013-15.12.2015, la suma de 28.857.120 RON. Această hotărâre a dobândit autoritate de lucru judecat împreună cu considerentele pe care se întemeiază.

Astfel, Decizia nr. 4/2018 stabileşte culpa debitorului Municipiul Constanţa întrucât "nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei instituite în sarcina sa prin titlul executoriu din 2012, în sensul de a proceda la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare, în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, încheiat între părţi, respectiv indicele lunar al preţurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul National de Statistica, raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 01.10.2011".

Prin decizia civilă nr. 397/12.03.2021 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosar nr. x/2018, s-a admis apelul formulat de Municipiul Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 3172/20.03.2019 pronunţată de Judecătoria Constanta în dosar nr. x/2018, s-a schimbat în tot sentinţa apelată şi s-a dispus înlăturarea penalităţilor în valoare de 28.857.120 RON stabilite de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, calificarea naturii juridice a obligaţiei de ajustare a tarifelor de salubrizare ca fiind o obligaţie de "a da" contrazice considerentele şi dispozitivul Deciziei nr. 4/2018, precum şi hotărârile anterioare prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că neîndeplinirea obligaţiei de ajustare a tarifelor reprezintă o obligaţie de "a face", intuituu personae.

Existenţa prealabilă a trei hotărâri judecătoreşti definitive, fiecare dintre ele cu natură juridică şi efecte specifice, reprezintă ilustrarea practică a aplicării până la capăt a mecanismului gradual de constrângere a debitorului, reglementate de art. 24 din Legea nr. 554/2004 în executarea obligaţiei de a face.

Astfel, prin sentinţa nr. 2605/2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2012, s-a dispus obligaţia de a ajusta tarifele pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin Contractul nr. x/09.05.2008 încheiat între părţi, respectiv indicele lunar al preţurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul Naţional de Statistică raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 01.10.2011.

Prin sentinţa nr. 1094/2015 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2015 Municipiul Constanţa a fost obligat la plata către A. a unei penalităţi de 1% pe zi de întârziere calculată de la data rămânerii irevocabile a sentinţei nr. 2605/2012 şi până la data punerii în executare a acesteia.

Prin Decizia nr. 4/2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2016 a fost fixată suma definitivă, datorată de Municipiul Constanţa către A. cu titlu de penalităţi de întârziere datorate pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, respectiv sentinţa nr. 2605/2012, pentru perioada 01.02.2013-15.12.2015, la suma de 28.857.120 RON.

Municipiul Constanţa nu a executat obligaţia de a face, rezultată din sentinţa nr. 2605/2012, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, astfel că: (i) a obţinut constrângerea îndeplinirii obligaţiei prin aplicarea penalităţilor de întârziere - Sentinţa nr. 1094/2015 - şi (ii) pentru că Municipiul Constanţa nu a executat obligaţia în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii, a obţinut fixarea sumei definitive datorate de Municipiul Constanţa cu titlu de penalităţi de întârziere - Decizia nr. 4/2018.

În consecinţă, condiţia prealabilă pentru aplicarea sancţiunii penalităţilor de întârziere şi fixarea sumei definitive datorate cu titlu de penalităţi este neexecutarea culpabilă a obligaţiei de a face.

În concret, s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat atât în sentinţa nr. 1094/2015 (paragraful 2 pag. 4), cât şi în Decizia nr. 4/2018 (paragraful 2, pag. 12) că Municipiul Constanţa nu a executat obligaţia de a face în mod culpabil.

Natura juridică a obligaţiei de ajustare a tarifelor este cea a unei obligaţii de "a face". Procedura de ajustare a tarifelor de salubrizare este reglementată şi de Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 (art. 43 alin. (5), Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006 (art. 26 alin. (7), Ordinul nr. 109/2007 (art. 4 lit. c), art. 8 şi art. 13 alin. (1) privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activităţile specifice serviciului de salubrizare a localităţilor.

Este o procedură complexă, care se realizează etapizat şi presupune parcurgerea mai multor etape, care se finalizează cu aprobarea ajustării tarifelor de către autoritatea administraţiei publice.

Municipiul Constanta prin Primar, ca parte contractantă, nu a întreprins acţiunile impuse de lege şi contract, în virtutea competentelor atribuite de Legea nr. 215/2001, pentru a "iniţia", a convoca şi a pregăti documentar obţinerea aprobării autorităţii administraţiei publice locale de ajustare a tarifelor.

Aşadar, prin plata sumei de 2.750.917 RON Municipiul Constanta nu a făcut dovada executării obligaţiei de "a face" prevăzută în dispozitivul titlului executoriu, întrucât nu a fost respectată procedura (prealabilă plăţii) de ajustare a tarifelor de salubrizare conform dispoziţiilor legale.

Instanţele au statuat cu putere de lucru judecat prin hotărârile anterioare, prin care au dispus aplicarea, respectiv fixarea penalităţilor, că obligaţia de ajustare a tarifelor reprezintă o obligaţie de "a face" intuituu personae, chestiune care a intrat în puterea lucrului judecat. Or, decizia nr. 387/2021 prin care se stabileşte că obligaţia cuprinsă în titlul executoriu este o simpla obligaţie de "a da" contravine adevărului judiciar din Decizia nr. 4/2018, sentinţa civila nr. 2605/2012 şi sentinţa civilă nr. 1094/15.09.2015 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2015, prin care s-au aplicat penalităţile.

În al doilea rând, se arată că hotărârea Tribunalului Constanţa încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 4/2018 şi a sentinţei civile nr. 2605/2012 cu privire la stabilirea întinderii obligaţiei cuprinse în Titlul executoriu.

Astfel, Decizia Tribunalului Constanta încalcă efectul pozitiv al considerentelor Deciziei nr. 4/2018 a Curţii de Apel Iaşi şi sub aspectul că Municipiul Constanta ar fi avut cunoştinţă de întinderea perioadei obligaţionale abia la momentul comunicării Deciziei nr. 4/2018 a Curţii Apel Iaşi".

Or, Curtea de Apel Iaşi a reţinut în considerentele Deciziei nr. 4/2018, că Municipiul Constanta a cunoscut valoarea ajustării tarifelor la data depunerii cererii de ajustare a tarifelor însoţită de documentaţia prevăzută de lege, respectiv octombrie 2012.

Mai arată că "la dosarul nr. x/2012 se regăseşte un înscris ce face parte din această documentaţie, înscris obţinut de la Institutul National de Statistică, din care rezultă că A. S.R.L. a justificat "doar o creştere a indicelui preţului de consum pentru servicii de 20,35%, corespunzător intervalului de timp iulie 2008- august 2011.

Ca atare, Curtea de Apel Iaşi, a socotit că Municipiul Constanţa nu a răsturnat prezumţia de culpă nici în această privinţă, câtă vreme A. S.R.L. a depus documentaţia prevăzuta de Ordinul nr. 109/2007 al ANRSC în care se regăseşte şi acest înscris cunoscut de debitoare, pe de o parte, iar pe de altă parte, că titlul executoriu cuprinde suficiente criterii pe baza cărora debitoarea putea să procedeze la ajustarea tarifelor.

Aşadar, considerentele din hotărârea pronunţată de Tribunalul Constanţa în care se reţine că motivul temeinic care a împiedicat debitoarea să execute hotărârea judecătoreasca îl reprezintă faptul că nu a avut cunoştinţă de întinderea obligaţiei, contrazice în mod vădit considerentele Deciziei nr. 4/2018 a Curţii de Apel Iaşi, în care se reţine că Municipiul Constanţa a cunoscut valoarea de ajustare a tarifelor de la data depunerii cererii de ajustare însoţită de documentaţia prevăzută de lege, respectiv octombrie 2011.

În concluzie, Decizia nr. 387/12.03.2021 a Tribunalului Constanţa contrazice modalitatea în care s-a tranşat asupra chestiunilor litigioase relative la calificarea obligaţiei de ajustare a tarifelor de salubrizare ca fiind obligaţie de a face precum şi asupra limitelor titlului executoriu.

Or, în cadrul contestaţiei la executare întemeiată pe art. 906 alin. (5) noul C. proc. civ., nu poate fi pusă în discuţie legalitatea sau temeinicia hotărârii judecătoreşti care se execută, debitorul putând invoca doar complinirea celor două condiţii, respectiv îndeplinirea obligaţiei de a face şi motivele serioase care au condus la întârzieri în executarea silită.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată la data de 21.05.2021, intimatul Municipiul Constanţa prin Primar a solicitat, în principal respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.

La termenul din data de 7 aprilie 2022, la care au avut loc dezbaterile asupra cauzei, Înalta Curte a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinând că din modul de reglementare a acestui motiv de revizuire şi a soluţiilor pe care instanţa le poate pronunţa, conform art. 513 alin. (4) din acelaşi cod, rezultă fără echivoc că autoritatea de lucru judecat avută în vedere de legiuitor se referă atât la efectul negativ, cât şi la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Sintetizând circumstanţele cauzei, se reţine că prin cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuienta solicită revizuirea deciziei nr. 397/12.03.2021 a Tribunalului Constanţa, susţinând că, stabilind că obligaţia cuprinsă în titlul executoriu este o simplă obligaţie de "a da", aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din decizia nr. 4/2018 a Curţii de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2016, prin care s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că obligaţia de ajustare a tarifelor reprezintă o obligaţie de "a face" intuituu personae.

De asemenea, se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 4/2018 şi a sentinţei civile nr. 2605/2012 în ceea ce priveşte stabilirea întinderii obligaţiei cuprinse în titlul executoriu, în sensul că prin decizia a cărei revizuire se cere se reţine că Municipiul Constanta a avut cunoştinţă de întinderea perioadei obligaţionale abia la momentul comunicării deciziei nr. 4/2018 a Curţii Apel Iaşi, ceea ce contrazice considerentele hotărârilor anterioare, prin care s-a statuat că Municipiul Constanţa a cunoscut valoarea ajustării tarifelor la data depunerii cererii de ajustare a tarifelor însoţită de documentaţia prevăzută de lege, respectiv octombrie 2012.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării autorităţii de lucru judecat, prin dispoziţiile art. 430 din C. proc. civ., o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

De asemenea, din art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., reiese, fără echivoc, faptul că autoritatea de lucru judecat se grefează şi considerentelor hotărârii, nu doar celor decisive, care susţin dispozitivul, ci şi considerentelor decizorii.

Legiuitorul a consacrat explicit, in terminis, pe plan normativ, efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, are autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât se presupune că ceea ce s-a judecat exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

Revizuenta invocă, astfel, efectul pozitiv al lucrului judecat, care se manifestă ca prezumţie, de natură a proba aspecte în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, tinzând să demonstreze modalitatea în care, prin prima soluţie, au fost dezlegate anumite chestiuni litigioase fără posibilitatea de a se statua diferit în următoarele hotărâri.

În concret, revizuienta susţine că Tribunalul Constanţa, reţinând că intimata şi-a îndeplinit obligaţia de ajustare prin achitarea sumei de 2.750.917 RON, a nesocotit cele statuate prin decizia nr. 4/2018, respectiv că îndeplinirea obligaţiei de ajustare - obligaţie de a face - presupunea îndeplinirea unor anumite proceduri administrative şi nu remiterea unei sume de bani - obligaţie de a da.

Înalta Curte constată că o asemenea chestiune litigioasă nu a fost rezolvată prin considerentele deciziei nr. 4/2018, aşa cum susţine revizuienta, instanţa nestatuând că îndeplinirea obligaţiei de ajustare a tarifelor de salubrizare presupunea obligaţia intimatei de a urma procedura reglementată de Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 (art. 43 alin. (5), Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006 (art. 26 alin. (7), Ordinul nr. 109/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activităţile specifice serviciului de salubrizare a localităţilor (art. 4 lit. c), art. 8 şi art. 13 alin. (1) şi nici că această procedură se realizează etapizat şi se finalizează cu aprobarea ajustării tarifelor de către autoritatea administraţiei publice.

Altfel spus, prin decizia nr. 4/2018 nu s-a reţinut că Municipiul Constanţa prin Primar, ar fi trebuit să întreprindă anumite acţiuni, impuse de lege şi contract, pentru obţinerea aprobării autorităţii administraţiei publice locale de ajustare a tarifelor ci, dimpotrivă, s-a reţinut că, potrivit art. 22 din contract, actualizarea tarifelor se putea face lunar, în mod direct, cu aparatul executiv al Municipiului Constanţa.

Pentru a se reţine încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, dezlegarea dată anterior unei chestiuni litigioase, care are legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, trebuie să evidentă, neechivocă, şi nu dedusă din interpretarea considerentelor hotărârii anterioare, aşa încât Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte primul aspect invocat, în speţă nu există o asemenea situaţie.

Aceeaşi concluzie se impune şi în ceea ce priveşte cel de al doilea aspect invocat, respectiv faptul că prin decizia nr. 4/2018 şi sentinţa civilă nr. 2605/2012 s-a statuat că Municipiul Constanţa a cunoscut valoarea ajustării tarifelor la data depunerii cererii de ajustare, însoţită de documentaţia prevăzută de lege, respectiv octombrie 2012.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că prin decizia a cărei revizuire se cere s-a apreciat că este întrunită ce-a de a doua condiţie impusă de art. 906 alin. (5) din C. proc. civ., respectiv faptul că există un motiv temeinic în executarea cu întârziere, având în vedere că doar de la momentul comunicării deciziei civile nr. 4/2018 apelanta a avut cunoştinţă de întinderea perioadei obligaţionale.

Ca urmare, aspectele invocate de revizuientă ca fiind în contradicţie se referă la chestiuni diferite, respectiv momentul luării la cunoştinţă de valoarea ajustărilor şi momentul luării la cunoştinţă de întinderea perioadei obligaţionale, ce au avut valenţe diferite în circumstanţele procesuale în care au fost analizate, neputând fi încadrate în motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În fapt, aspectele formulate prin cererea de revizuire se circumscriu nemulţumirii revizuientei faţă de soluţia pronunţată şi nu pot fi valorizate pe calea prezentului demers judiciar, întrucât prin exercitarea revizuirii nu se deschide calea verificării legalităţii sau temeiniciei hotărârii atacate, dispoziţiile care reglementează condiţiile de admisibilitate şi motivele de exercitare ale acestei căi extraordinare de atac fiind de strictă interpretare şi aplicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 397 din 12 martie 2021 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.