Completing a judgment for separate litigation cost claims under Article 444 CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the application for the completion of the operative part of its own previous decision (Decision No. 5270/2021), thereby leaving the lower court's judgment, which upheld the claimants' right to supplementary moral damages from the Policyholders' Guarantee Fund, in force. The dispute centered on whether the appellate court's omission to include a specific mention of the claimants' request to seek litigation costs in a separate action constituted an omitted issue requiring completion under Article 444(1)1 of the Civil Procedure Code; the claimants had previously won the underlying case regarding the calculation of indemnities but failed to specify the amount or provide evidence for the costs during the appeal phase, opting instead to reserve their right to claim them separately. Relying on the doctrine that judicial cost recovery via separate action is a statutory right under Articles 452 and 453 of the Civil Procedure Code rather than a specific claim for the court to adjudicate in the main judgment, the Court held that there was no omitted substantive claim to complete, as the initial decision had already noted in its reasoning that the claimants intended to pursue costs separately, thus rendering the application for completion inadmissible under the strict requirements of Article 444.
Legislator headnote
AI generatedart. 223 alin. (3) C. proc. civ, art. 444 alin. (1) din C. proc. civ, art. 444 alin. (1) C. proc. civ, art. 444 din C. proc. civ, art. 94 din C. proc. civ, art. 453 C. proc. civ; Completing a judgment for separate litigation cost claims under Article 444 CPC: 5270/2021), thereby leaving the lower court's judgment, which upheld the claimants' right to supplementary moral damages from the Policyholders' Guarantee Fund, in force. The dispute centered on whether the appellate court's omission to include a specific mention of the claimants' request to seek litigation costs in a separate action constituted an omitted issue requiring completion under Article 444(1)1 of the Civil Procedure Code; the claimants had previously won the underlying case regarding the calculation of indemnities but failed to specify the amount or provide evidence for the costs during the appeal phase, opting instead to reserve their right to claim them separately. Relying on the doctrine that judicial cost recovery via separate action is a statutory right under Articles 452 and 453 of the Civil Procedure Code rather than a specific claim for the court to adjudicate in the main judgment, the Court held that there was no omitted substantive claim to complete, as the initial decision had already noted in its reasoning that the claimants intended to pursue costs separately, thus rendering the application for completion inadmissible under the strict requirements of Article 444.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive to dismiss the application for completion of the judgment as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022
Asupra cererii de faţă reţine următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.03.2019, sub nr. x/2019, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată în calitate de pârât, Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea parţială a Deciziei nr. 19309/04.03.2019, în sensul majorării daunelor acordate, obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să stabilească despăgubirile la nivelul solicitat prin cererea de plată depusă în termen legal la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 973 din data de 16 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor. A anulat în parte art. 2 al Deciziei FGA nr. 19309/04.03.2019.
A obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei noi decizii prin care să recunoască dreptul reclamantelor la despăgubiri suplimentare, cu titlu de daune morale, după cum urmează: reclamantei B. - despăgubiri suplimentare de 3.500 euro (echivalent in RON, curs BNR din ziua plăţii) mai puţin suma de 6.300 RON deja recunoscută; reclamantei A. - despăgubiri suplimentare de 3.000 euro (echivalent in RON, curs BNR din ziua plăţii) mai puţin suma de 4.500 RON deja recunoscută.
A obligat pârâtul la plata către fiecare reclamantă a sumei de 550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat (500 RON) şi taxă judiciară de timbru (50 RON).
1.3. Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 iunie 2020, sub nr. x/2019.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei în sensul respingerii în tot a acţiunii reclamantelor şi menţinerii Deciziei FGA nr. 19309/04.03.2019 ca temeinică şi legală.
Prin întâmpinarea formulată la data de 21 iulie 2020, intimatele-reclamante A. şi B. au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei de fond, precum şi obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată al căror cuantum nu a fost indicat şi dovedit. De asemenea, intimatele-reclamante au depus la dosar, la data de 13.09.2021, un înscris intitulat "adresă", prin care au solicitat judecarea cauzei nr. x/2019 în lipsa părţilor, în temeiul art. 223 alin. (3) C. proc. civ., cu precizarea că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
1.4. Prin Decizia nr. 5270 din data de 4 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 973 din data de 16 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Cererea de completare a dispozitivului hotărârii instanţei de recurs.
La data de 12.11.2021 intimatele-reclamante A. şi B. au transmis instanţei supreme, prin serviciul poştal, o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 444 alin. (1)1 din C. proc. civ., solicitând completarea hotărârii pronunţate în dosar la data de 4 noiembrie 2021, în sensul menţionării cheltuielilor de judecată solicitate pe cale separată.
În motivarea cererii au susţinut că instanţa de recurs a omis să se pronunţe cu ocazia judecăţii şi asupra cheltuielilor de judecată solicitate pe cale separată, deşi au solicitat cheltuieli de judecată prin întâmpinarea depusă la recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, precum şi prin cererea de judecare a cauzei în lipsă depusă la dosar la data de 13.09.2021.
În concluzie, având în vedere că instanţa de judecată nu s-a pronunţat cu privire la solicitarea lor privind posibilitatea de a formula cerere pentru cheltuieli de judecată pe cale separată, raportat la dispoziţiile art. 444 alin. (1) indice 1 C. proc. civ., au solicitat admiterea cererii de completare a deciziei nr. 5270/2021.
3. Apărările formulate cu privire la cererea de completare a dispozitivului.
Recurentului-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor i-a fost comunicată cererea de completare a dispozitivului hotărârii pronunţate de instanţa de recurs şi a fost legal citat pentru termenul stabilit în vederea soluţionării acesteia la data de 7 aprilie 2022, însă nu a formulat un punct de vedere cu privire la solicitarea intimatelor-reclamante.
4. Soluţia Înaltei Curţi cu privire la cererea de completare a hotărârii.
Analizând cererea formulată de intimatele-reclamante B. şi A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 5270 din 4 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de dispoziţiile legale incidente şi de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, în considerarea argumentelor ce succed:
În speţă, intimatele-reclamante B. şi A. au solicitat completarea dispozitivului hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2019, şi anume decizia nr. 5270 din data de 4 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate pe cale separată.
Înalta Curte constată că, în faza procesuală a recursului, intimatele-reclamante B. şi A. au formulat întâmpinare la recursul exercitat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei de fond, în finalul căreia au solicitat şi cheltuieli de judecată, iar pentru termenul de judecată a recursului stabilit la data de 4 noiembrie 2021, aceleaşi intimate-reclamante au depus la dosar, prin serviciul poştal (dată plic 13.09.2021), un înscris intitulat "adresă", prin care au solicitat judecarea cauzei nr. x/2019 în lipsa părţilor, în temeiul art. 223 alin. (3) C. proc. civ., cu precizarea că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
În motivarea cererii de completare a dispozitivului deciziei pronunţate de instanţa de recurs la data de 4 noiembrie 2021, părţile intimate-reclamante au arătat că instanţa de recurs, prin soluţionarea capetelor de cerere privind respingerea recursului şi a cheltuielilor de judecată solicitate pe cale separată, a omis să se pronunţe cu ocazia judecăţii asupra acestei solicitări de plată a cheltuielilor de judecată pe cale separată, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 444 alin. (1) indice 1 C. proc. civ.
Potrivit prevederilor legale invocate: "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".
Dispoziţiile legale anterior citate statuează asupra mijlocului procedural pus la dispoziţia persoanei interesate de a remedia vătămarea produsă prin nepronunţarea asupra unei cereri cu care a înţeles să învestească instanţa, situaţie neregăsită în speţă, având în vedere că instanţa de recurs a respins recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, reţinând în considerentele hotărârii pronunţate faptul că intimatele-reclamante şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a beneficia de remediul prevăzut de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., partea trebuie să demonstreze că a formulat o cerere principală sau accesorie, conexă sau incidentală, asupra căreia instanţa a omis să se pronunţe, ipoteză ce nu se verifică însă în speţă, din moment ce intimatele-reclamante nu au solicitat instanţei de recurs obligarea părţii adverse la plata unei anumite sume determinate cu titlu de cheltuieli de judecată şi dovedite ca atare, precizând doar faptul că înţeleg să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată, menţiune cu privire la care instanţa de recurs a luat act în considerentele hotărârii.
Astfel, verificând decizia nr. 5270 din 4 noiembrie 2021, pronunţată de instanţa de recurs în dosarul nr. x/2019, sub aspectul sesizat de intimatele-reclamante, în raport de dispoziţiile legale invocate, cuprinse la art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cuprinsul hotărârii în discuţie, mai exact la pct. 4 "Apărările formulate în cauză", instanţa de recurs a reţinut că prin întâmpinarea formulată intimatele-reclamante A. şi B. au solicitat obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, iar la pct. 5 "Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului" în finalul considerentelor expuse, instanţa de recurs a reţinut următoarele: "În ceea ce le priveşte pe intimatele-reclamante A. şi B., Înalta Curte reţine că acestea au solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, fără să menţioneze în ce constau aceste cheltuieli de judecată, să indice cuantumul acestora sau să depună înscrisuri în dovedire".
De asemenea, instanţa de recurs a reţinut că: "Ulterior, prin cererea înaintată la dosar la data de 13.09.2021, intimatele-reclamante au solicitat judecarea cauzei în lipsă, precizând că înţeleg să solicite cheltuieli de judecată pe calea unei acţiuni separate".
Aşadar, deşi intimatele-reclamante susţin că instanţa de recurs nu a dat curs solicitării acestora, omiţând să se pronunţe cu ocazia judecăţii şi asupra cheltuielilor de judecată solicitate pe cale separată, din considerentele expuse supra rezultă, dimpotrivă, că instanţa de recurs a luat act de solicitarea menţionată, reţinând-o în considerentele hotărârii pronunţate.
Or, pretinsa lipsă din dispozitivul hotărârii pronunţate, a menţiunii referitoare la cheltuielile de judecată pe care intimatele-reclamante au înţeles să le solicite pe calea unei acţiuni separate, nu poate fi valorificată în procedura reglementată la art. 444 din C. proc. civ., întrucât, pe de o parte acest mijloc procedural este menit, aşa cum s-a arătat în precedent, să remedieze vătămarea produsă prin nepronunţarea asupra unei cereri cu care partea interesată a înţeles să învestească instanţa, situaţie în care nu se regăsesc intimatele-reclamante din prezenta cauză, iar, pe de altă parte, deoarece nu este îndeplinită condiţia omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra unui petit cu care a fost învestită, formulat de parte în condiţiile legii.
În speţă, cheltuielile de judecată nu au fost solicitate de către intimatele-reclamante în faza de judecată a recursului aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, părţile precizând chiar în această fază procesuală că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată, aceasta reprezentând o acţiune în pretenţii, de natură civilă, care se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 94 din C. proc. civ., de către instanţa de drept comun.
Ca urmare, cheltuielile de judecată ocazionate de acest demers judiciar al recurentului-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor vor putea fi solicitate de intimatele-reclamante pe calea unei acţiuni separate, cum de altfel au şi precizat părţile, fapt ce reiese fără dubiu din înscrisul depus la dosarul de recurs la data de 13.09.2021, intitulat "adresă", precum şi din considerentele deciziei pronunţate de instanţa de recurs. Nemenţionarea în dispozitivul deciziei a împrejurării că intimatele-reclamante înţeleg să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată nu reprezintă aspecte care să vizeze completarea hotărârii pronunţate de instanţa de recurs, mai ales că din cuprinsul hotărârii pronunţate reiese că s-a făcut referire la opţiunea părţilor, reţinându-se, prin urmare, această chestiune.
În egală măsură, Înalta Curte reţine că cele solicitate de intimatele-reclamante a le fi acordate prin hotărârea de recurs, mai exact părţile au solicitat instanţei să le "acorde posibilitatea de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată" reprezintă elemente extrinseci hotărârii a cărei completare se solicită în privinţa dispozitivului, ce nu pot fi valorificate în condiţiile art. 444 din C. proc. civ., dreptul părţilor de a recurge la recuperarea acestor cheltuieli de judecată pe calea unei acţiuni separate fiind acordat de lege, în condiţiile prevăzute de art. 452 şi art. 453 C. proc. civ., în măsura în care nu au fost pretinse în cadrul demersului judiciar care le-a generat, şi nu în mod explicit de către instanţă prin dispozitivul hotărârii pronunţate.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de intimatele-reclamante în cererea privind completarea dispoziţiilor deciziei pronunţate de instanţa de recurs, în sensul menţionării cheltuielilor de judecată solicitate pe cale separată, nu se circumscriu dispoziţiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., demersul părţilor fiind, prin urmare, neîntemeiat.
5. Temeiul legal al soluţiei adoptate.
Faţă de considerentele expuse la pct. 4 din prezenta decizie, constatând că în speţă cererea intimatelor-reclamante B. şi A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 5270 din 4 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, nu se circumscrie cerinţelor art. 444 din C. proc. civ., în aplicarea dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de intimatele-reclamante B. şi A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 5270 din 4 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.