Revision appeal rejected as inadmissible in administrative review dispute

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Prin decizia civilă nr. 1003/R/2020 din data de 17.12.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Braşov a respins recursurile formulate de către recurentul-pârât Municipiul Sfântu Gheorghe şi de către recurenţii-reclamanţi A. senior şi B. împotriva sentinţei civile nr. 618 din 31.07.2020, pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă, pe care a menţinut-o.

Împotriva hotărârii pronunţate în recurs au formulat cerere de revizuire revizuenţii A. senior şi B., întemeiată pe motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 2 C. proc. civ., solicitând admiterea revizuirii şi schimbarea în tot a deciziei atacate.

2. Hotărârea pronunţată asupra cererii de revizuire.

Prin decizia definitivă nr. 386/R/2021 din data de 2 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. senior şi B. împotriva deciziei civile nr. 1003/R din 17.12.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

3. Recursul exercitat împotriva hotărârii pronunţate asupra revizuirii.

Împotriva hotărârii menţionate la pct. 2 din prezenta decizie au declarat recurs revizuenţii A. senior şi B., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva încălcării de către instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, a dispoziţiilor art. 22 din C. proc. civ., întrucât nu a deschis şi închis cercetarea procesului prevăzut la art. 237, conform procedurii prevăzute de art. 238 şi art. 244 din C. proc. civ., şi nu a fixat termen pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică.

În dezvoltarea recursului formulat au susţinut că, fără participarea intervenientului şi a părţilor, s-a constatat că prin cererea de intervenţie accesorie nu a fost justificat interesul în formularea respectivei cereri, motiv pentru care, în baza art. 64 C. proc. civ., instanţa a respins în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. C. S.R.L. în favoarea lor, fără a da o încheiere de respingere, cu încălcarea prevederilor articolului menţionat, fără ascultarea intervenientului şi a părţilor în acest sens şi fără a arăta calea de atac împotriva încheierii de respingere şi termenul de exercitare al acesteia.

În continuare, după ce au reiterat argumentele formulate prin cererea de revizuire ce a făcut obiectul dosarului în care a fost pronunţată decizia contestată, recurenţii au susţinut că prin nota de şedinţă depusă la data de 05.05.2021 au învederat instanţei că depun în probaţiune modelele aprobate prin ordinele A.N.A.F. invocate în cererea de recurs, în absenţa cărora nu există inspecţie fiscală, respectiv dovezile clare a lipsei efectuării inspecţiei fiscale.

Au mai citat recurenţii dispoziţiile din Codul de procedură fiscală, considerate relevante în cauză, şi au reluat apărările referitoare la probatoriul administrat în faţa primei instanţe, prin prisma situaţiei de fapt pe care au reiterat-o în cuprinsul prezentului recurs, concluzionând că nelegalitatea deciziei atacate nr. 386 din 2 iunie 2021 provine din respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, fără punerea în dezbaterea părţilor a inadmisibilităţii, neasigurându-le astfel dreptul la apărare.

Au subliniat că potrivit jurisprudenţei în materie s-a stabilit că această chestiune a inadmisibilităţii este de ordine publică, care trebuie pusă în mod obligatoriu în dezbaterea părţilor, pentru a le asigura drepturile procesuale, astfel cum rezultă din considerentele relevante ale deciziei nr. 1001/2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2003, şi ale deciziei nr. 825/R din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, citate în finalul cererii de recurs, în ipoteza contrară hotărârea pronunţată fiind nulă, conform art. 174 şi următoarele din noul C. proc. civ.

Pentru aceste motive şi temeiuri legale invocate, recurenţii au solicitat admiterea cererii şi luarea măsurilor legale pentru restabilirea legalităţii în cauză.

4. Apărările formulate în cauză.

La data de 14.09.2021 intimatul-pârât Municipiul Sfântu Gheorghe-Direcţia Generală Economică şi Finanţe Publice Municipale a formulat întâmpinare la recursul formulat de revizuenţii A. senior şi B., prin care a solicitat respingerea cererii de recurs la revizuire, ca inadmisibilă, precum şi menţinerea deciziei civile nr. 386/R din data de 2 iunie 2021 pronunţate în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Braşov, ca legală şi temeinică.

La termenul de dezbateri din data de 7 aprilie 2022, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare de către intimatul-pârât.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, excepţie invocată de intimatul-pârât prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată, urmând să constate inadmisibilitatea recursului formulat de reclamanţi, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii de recurs de faţă îl reprezintă decizia nr. 386/R/2021 din data de 2 iunie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia menţionată, instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. senior şi B. împotriva deciziei civile nr. 1003/R din 17.12.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În conformitate cu art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Astfel, C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, în cuprinsul art. 457 alin. (1) prevăzându-se că:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege enunţate supra rezultă, aşa cum s-a arătat în precedent, că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care legea specială aplicabilă sau C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă reclamanţii au declarat recurs împotriva unei decizii pronunţate în calea extraordinară de atac a revizuirii, formulând critici din perspectiva dispoziţiilor art. 483 şi următoarele din C. proc. civ. şi solicitând, ca atare, admiterea recursului şi constatarea nelegalităţii deciziei atacate pentru motivul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 2 din C. proc. civ., a soluţionat cauza, verificând legalitatea deciziei pronunţate de instanţa de recurs. În acest sens a reţinut că prin hotărârea pronunţată instanţa de recurs a respins ambele cereri de recurs formulate de părţi, astfel încât nu a antamat fondul cauzei, limitându-şi analiza la temeinicia motivelor de recurs invocate, subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care a apreciat a fi inadmisibilă cererea de revizuire şi a respins-o ca atare.

Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ.: "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Or, în aplicarea art. 10 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, prin decizia nr. 1003/R/2020 din 17.12.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a soluţionat recursurile declarate de reclamanţii A. senior şi B., precum şi de pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe împotriva sentinţei de fond nr. 618/31.07.2020 a Tribunalului Covasna, hotărârea instanţei de recurs fiind menţinută prin decizia recurată în cauza pendinte, pronunţată de aceeaşi Curte de Apel Braşov în calea de ataca a revizuirii, hotărâre care este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

Aşadar, în urma analizării motivelor de revizuire invocate, Curtea de Apel Braşov a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă şi a menţinut hotărârea pronunţată de instanţa de recurs, hotărâre care, astfel cum s-a evidenţiat, este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. De altfel, art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În acest context, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 386/R/2021 din data de 2 iunie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal este definitivă, iar recursul promovat de reclamanţii A. senior şi B. împotriva acesteia este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Totodată, se reţine că prin jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că "(…..) sunt supuse recursului acele hotărâri judecătoreşti expres prevăzute de lege, iar o hotărâre judecătorească poate fi atacată numai cu acele căi de atac care sunt prevăzute de lege. Mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituţie prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condiţiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părţile interesate şi Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege" (Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 913 din 16 decembrie 2014, parag. 24).

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ce formează obiectul prezentului demers judiciar, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind incident principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., în aplicarea căruia va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinarea formulată în cauză, şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţi. Totodată reţine că, raportat la soluţia pronunţată asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, nu se mai impune verificarea hotărârii din perspectiva criticilor invocate, analiza acestora fiind de prisos.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Faţă de considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei nr. 386 din 2 iunie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. sen. şi B. împotriva deciziei nr. 386 din 2 iunie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.