Judicial inspectorate complaint rejected for missing electronic signature: validity of emailed complaint with scanned handwritten signature during pandemic
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant's appeal, quashed the appellate court's judgment, and in re-judgment partially granted the claim, ordering the annulment of the Chief Inspector's decision and compelling the authority to substantively resolve the prior complaint against the classification resolution. The dispute involved a judicial inspectorate complaint where the applicant challenged a closure resolution and the subsequent rejection of their objection for allegedly failing to use an electronic signature on the email transmission, despite the context of the pandemic and the acceptance of the initial complaint with a scanned handwritten signature. The court held that the lower instances erroneously applied the pre-litigation procedural requirements under Articles 45 and 451 of Law no. 317/2004 and Article 7 of Law no. 455/2001, finding that strictly enforcing electronic signature mandates during a health crisis violated the spirit of the law; it determined that the absence of an electronic signature did not render the complaint inadmissible when the applicant clearly demonstrated the lack of such a signature and utilized email as the only secure communication method, consistent with civil procedural principles allowing scanned documents provided the original is produced for verification.
Legislator headnote
AI generatedart. 396 alin. (1) C. proc. civ, art. 185 alin. (2) C. proc. civ, art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, art. 451 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ; Judicial inspectorate complaint rejected for missing electronic signature: validity of emailed complaint with scanned handwritten signature during pandemic: Cu privire la încălcarea disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că a formulat atât plângere prealabilă, în temeiul disp. art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, situaţie finalizată cu emiterea Rezoluţiei nr. 2821A/15.09.2020, cât şi plângerea împotriva măsurii de clasare, în temeiul disp. art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, finalizată cu emiterea rezoluţiei din data de 15.12.2020.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 07 aprilie 2022
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 13.01.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 2821/A/15.09.2020 şi a Rezoluţiei de respingere dată de inspectorul şef în Dosarul 20-2821, respectiv Dosarul nr. C20-1598, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor privind încălcarea prevederilor art. 99 lit. t) şi art. 991 şi 2) din Legea nr. 303/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 828 din data de 26 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa parcurgerii procedurii prealabile, invocată de pârâtă, şi a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 828 din data de 26 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a exercitat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea pe fond a cauzei cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond nu a respectat actul de procedură prevăzut de disp. art. 396 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a dispus amânarea pronunţării peste termenul de 15 zile prevăzut de legiuitor.
În acest sens, amânarea pronunţării 44 zile, peste termenul stipulat în C. proc. civ., raportat la disp. art. 185 alin. (2) C. proc. civ., este sancţionată cu nulitatea sentinţei recurate.
Cu privire la încălcarea disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că a formulat atât plângere prealabilă, în temeiul disp. art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, situaţie finalizată cu emiterea Rezoluţiei nr. 2821A/15.09.2020, cât şi plângerea împotriva măsurii de clasare, în temeiul disp. art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, finalizată cu emiterea rezoluţiei din data de 15.12.2020.
Recurentul-reclamant susţine că a demonstrat faptul că a îndeplinit procedurile impuse de Legea nr. 317/2004 privind formularea plângerii prealabile către inspectorul şef, plângerea conţine semnătura olografă a reclamantului, a fost soluţionată, de unde rezultă că excepţia inadmisibilităţii acţiunii este nefondată.
Se mai arată că plângerea prealabilă este trimisă prin email, ce nu are o semnătură electronică ataşată, fiindcă Legea nr. 317/2004 nu o menţionează ca fiind necesară, dar la dosarul de fond există o plângere prealabilă ce are o semnătură olografă.
Potrivit disp. art. 451 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, în cazul în care sesizarea nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii concrete cu privire la situaţia de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se clasează şi se comunică răspuns în acest sens, însă, în speţă, plângerea este semnată olograf, motiv pentru care inspectorul nu a dispus clasarea plângerii, ci respingerea acesteia.
În cazul în care inspectorul şef ar fi dorit să întregească o formalitate procedurală, respectiv semnătura olografă pe o sesizare electronică, prin e-mail, în temeiul disp. art. 2 rap. la disp. art. 148 alin. (2) şi (5) din C. proc. civ., ar fi trebuit să solicite reclamantului să complinească această lipsă.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală. În esenţă, a susţinut că în mod corect a constatat instanţa de fond că plângerea petentului împotriva rezoluţiei de clasare nu respectă condiţiile de validitate prevăzute de lege.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de recurentul-reclamant A., acesta a solicitat respingerea apărărilor intimatei-pârâte ca fiind neîntemeiate şi nefondate şi a reiterat argumentele formulate prin cererea de recurs, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analiza motivelor de casare
Motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, urmează să fie respins ca nefondat.
Recurentul-reclamant susţine că amânarea pronunţării hotărârii instanţei de fond peste termenul de 15 zile stipulat de disp. art. 396 alin. (1) C. proc. civ., reprezintă o încălcare a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii sentinţei recurate.
Nulitatea actelor de procedură este cuprinsă în Cartea I, Titlul IV, Capitolul III din C. proc. civ., Înalta Curte urmând să constate că termenul prevăzut de disp. art. 396 alin. (1) nu conţine şi o reglementare expresă a nulităţii, iar aceasta nu rezultă implicit din încălcarea unei condiţii de valabilitate a actului de procedură.
De asemenea, nerespectarea cerinţei legale nu a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului şi nu este prevăzută sub sancţiunea dispusă la art. 176 C. proc. civ.
Prin urmare, amânarea pronunţării sentinţei recurate pentru un termen ce a depăşit 15 zile nu atrage sancţiunea nulităţii sentinţei primei instanţe.
Cu privire la motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se va constata că a fost invocat formal, fără ca recurentul-reclamant să dezvolte critici referitoare la nemotivarea hotărârii, existenţa unor motive străine de natura cauzei, urmând să fie respins ca nefondat.
În privinţa motivului de casare întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că este întemeiat, ceea ce conduce la casarea sentinţei atacate.
Se reţine că recurentul-reclamant a formulat un memoriu către Inspecţia Judiciară în legătură cu Dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2020 ale Curţii de Apel Piteşti, sesizarea fiind transmisă prin e-mail, iar prin Rezoluţia nr. 2821/A/15.09.2020 inspectorul judiciar desemnat în temeiul disp. art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al magistraturii, republicat, a dispus clasarea sesizării.
Împotriva soluţiei de clasare, reclamantul a formulat plângere la inspectorul şef, în termen de 15 zile de la comunicarea soluţiei.
Prin Rezoluţia din data de 15.12.2020, inspectorul şef a respins plângerea, reţinând că aceasta a fost comunicată prin poşta electronică fără a avea incorporată, ataşată sau asociată o semnătură electronică, în conformitate cu disp. art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Cu ocazia soluţionării acţiunii introductive de instanţă, prin sentinţa recurată s-a dispus admiterea excepţiei inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile şi s-a respins contestaţia ca inadmisibilă.
Soluţia instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea greşită a disp. art. 45 alin. (1) şi (2), art. 451 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind aplicarea semnături electronice.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a identificat corect dispoziţiile legale incidente cauzei, însă acestea au fost aplicate greşit, fără să se ţină seama de contextul formulării sesizării către inspecţia judiciară şi ulterior a plângerii împotriva rezoluţiei de clasare dată de inspectorul judiciar.
Înalta Curte reţine că sesizarea reclamantului a fost transmisă prin email Inspecţiei Judiciare la data de 30.07.3030 şi a fost înregistrată în data de 03.08.2020.
În privinţa acestei sesizări, deşi a fost comunicată prin email şi purta o semnătură olografă, inspectorul judiciar nu a aplicat dispoziţiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, nu a anulat cererea şi nu a dispus clasarea pentru acest motiv.
Plângerea formulată împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 2821/A/15.09.2020 a fost transmisă inspectorului şef, în aceeaşi modalitate, prin e-mail.
De această dată, prin Rezoluţia din 15.12.2020, inspectorul şef a dispus respingerea plângerii, în temeiul art. 4 alin. (4) Cap. III din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, pentru faptul că înscrisul nu conţinea semnătura electronică prevăzută de art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Recurentul-reclamant a invocat situaţia epidemiologică existentă în contextul pandemiei de Covid-19, însă atât inspectorul şef, cât şi instanţa de fond au respins această apărare, ca nefiind un argument pertinent.
Plângerea adresată inspectorului şef conţine o semnătură olografă scanată şi are astfel forţa probantă a unei simple copii, însă contextul epidemiologic este obligatoriu să fie luat în considerare întrucât singura modalitate sigură era, la acea dată, trimiterea cererilor în format electronic, prin e-mail.
Înalta Curte constată că atât inspectorul şef, cât şi prima instanţă au aplicat dispoziţiile legale incidente în litera şi nu în spiritul lor, într-o perioadă în care petenţii nu îşi puteau exercita drepturile procesuale în siguranţă decât prin metode electronice.
Având în vedere că sesizarea formulată iniţial a fost depusă în acelaşi mod, sancţiunea nulităţii plângerii adresate inspectorului şef, în aceleaşi condiţii, apare ca fiind excesivă, fiind evident că petentul nu deţine semnătură electronică şi în alte împrejurări, cererea nu ar fiu fost depusă în format electronic, prin e-mail.
Instanţele de judecată, inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în toată această perioadă au acceptat ca cererile reprezentând acţiuni, întâmpinări, cereri de apel, recurs sau concluzii scrise să fie comunicate prin e-mail, cerând totodată părţilor să depună aceleaşi înscrisuri în original, tocmai pentru ca semnătura să fie olografă, pentru a da posibilitatea părţilor să îşi exercite drepturile conferite de lege, iar sancţiunea nulităţii intervine numai dacă petentul nu respectă disp. art. 196 din C. proc. civ.
Sancţiunea prevăzută de disp. art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 intervine numai în cazul în care sesizarea este anonimă şi nu se aplică ipotezelor cazului de faţă, când există o semnătură olografă, dar aceasta nu respectă prevederile art. 196 C. proc. civ.
Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile fiind soluţionată greşit de prima instanţă.
Urmează ca, în rejudecare, să se admită în parte acţiunea, să se dispună anularea rezoluţiei inspectorului şef şi acesta să fie obligat să soluţioneze plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 2821/A/15.09.2020, dată în lucrarea nr. 20-2821.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 828 din 26 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.
Anulează Rezoluţia Inspectorului-şef din data de 15 decembrie 2020, dată în lucrarea nr. C20-1598.
Obligă Inspectorul-şef să soluţioneze plângerea formulată de reclamant împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 2821/A/15.09.2020, dată în lucrarea nr. 20 -2821.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.