Taxi driver not employee; discrimination fine quashed on appeal.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the claimant company's appeal, reversed the Court of Appeal's judgment that had rejected its action, and, on rehearing, annulled Decision No. 598/12.08.2020 of the National Council for Combating Discrimination (CNCD), thereby exonerating the company from the 10,000 RON fine and related obligations. The dispute arose after the CNCD sanctioned the company for discrimination on disability grounds, alleging that one of its taxi drivers refused to transport a disabled person; the company challenged the sanction, arguing it had no employment or ownership relationship with the driver or the vehicle and had complied with the CNCD's information requests. The Court found that the first instance wrongly applied Articles 2(1) and 10(g) of Government Ordinance No. 137/2000, because the driver was not the company's employee, the car did not belong to it, and the collaboration had ceased before the incident; the company had also satisfied Article 26(5) by providing verbal information, and the CNCD could not require proof of a negative fact regarding contract non-renewal. The decision is final and was pronounced on 7 April 2022.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Taxi driver not employee; discrimination fine quashed on appeal: Recurenta-reclamantă susţine că, potrivit disp. art. 26 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, obligaţia de furnizare a informaţiilor poate fi şi verbală, iar din înscrisurile depuse, intimatul a luat act atât despre datele persoanei fizice, taximetrist, care a refuzat preluarea cursei solicitată de autorul petiţiei, cât şi despre societatea la care acesta este angajat.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş , secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 30.12.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 598 din 12.08.2020 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi exonerarea societăţii de sancţiunile aplicate prin hotărârea atacată, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 22 din data de 31 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 598/12.08.2020 emisă de pârât.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 22 din data de 31 martie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a exercitat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea pe fond a cauzei cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată, anulării Hotărârii nr. 598 din 12.08.2020 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi exonerării societăţii de sancţiunile şi obligaţiile aplicate prin hotărârea atacată, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că prima instanţă a aplicat greşit disp. art. 2 alin. (1) coroborat cu disp. art. 10 lit. g), art. 8, art. 20 alin. (7), art. 26 alin. (1), (5), (6) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, republicată.
Recurenta-reclamantă susţine că, potrivit disp. art. 26 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, obligaţia de furnizare a informaţiilor poate fi şi verbală, iar din înscrisurile depuse, intimatul a luat act atât despre datele persoanei fizice, taximetrist, care a refuzat preluarea cursei solicitată de autorul petiţiei, cât şi despre societatea la care acesta este angajat.
De asemenea, la dosar sunt depuse datele de identificare ale societăţii B. S.R.L. care are în proprietate autoturismul x şi are angajat pe numitul C., precum şi certificatul de înmatriculare al autoturismului, statul de plată şi pontajul aferent lunii octombrie 2019.
Recurenta-reclamantă susţine că au fost aplicate greşit disp. art. 2 alin. (1) coroborat cu disp. art. 10 lit. g) din O.G. nr. 137/2000, aceasta nu are calitatea de contravenient, nu a săvârşit fapta, nu are în proprietate autoturismul, conducătorul auto în cauză nu este angajatul său, colaborarea încetând din data de 21.01.2019.
Datele de identificare ale persoanei fizice au fost comunicate oral, iar din fotografiile de la dosar nu rezultă că era inscripţionată sigla recurentei-reclamante.
Se mai arată că sesizarea nu a fost soluţionată în termenul de 90 de zile prevăzut de disp. art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000, în timp ce hotărârea a fost comunicată peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 20 alin. (8) din acelaşi act normativ.
4. Apărările formulate în cauză Intimatului-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării i-a fost comunicată cererea de recurs formulată de reclamanta A. S.R.L., însă acesta nu a depus întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analiza motivelor de casare
Înalta Curte reţine că prin Hotărârea CNCD nr. 598/12.08.20120, recurenta-reclamantă a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 10.000 RON şi îndeplinirea unor obligaţii, pentru săvârşirea faptei de discriminare pe criteriul de dizabilitate, constând în refuzul de a transporta o persoană cu dizabilităţi, cu taxiul aparţinând societăţii, de către şoferul C..
Înalta Curte reţine aplicarea greşită a disp. art. 2 alin. (1) coroborat cu disp. art. 10 lit. g) din O.G. nr. 137/2000, în sarcina recurentei-reclamante, precum şi obligarea la plata amenzii în cuantum de 10.000 RON.
Din actele dosarului, reiese faptul că numitul C. nu este angajatul recurentei, activitatea acestuia nu este coordonată de recurentă, iar autoturismul în cauză nu aparţine acestei societăţi.
Recurenta-reclamantă a respectat întrutotul disp. art. 26 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, la cererea agentului constatator, a dat informaţii şi explicaţii verbale, ce se regăsesc transcrise de reprezentanţii intimatului-pârât la dosarul de fond, prin care a arătat că şoferul autoturismului nu mai colaborează cu aceasta din data de 21.01.2019, când a încetat contractul de prestări servicii dispecerat taxi nr. 07/22.01.2018, cu valabilitate un an, fără să fie prelungit.
De asemenea, este corectă susţinerea recurentei-reclamante în sensul că din fotografia ce se găseşte la dosarul de fond nu rezultă că autoturismul x este inscripţionat cu denumirea societăţii A. S.R.L..
Prin urmare, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a respectat şi disp. art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, dovedind că aceasta nu a încălcat principiul egalităţii de tratament, nu are nicio legătură de prepuşenie cu şoferul autoturismului, a depus la dosar documentele doveditoare în acest sens, iar acesteia nu i se poate cere să facă dovada negativă a faptului că nu a mai fost prelungit contractul de prestări servicii încheiat cu numitul C..
Faţă de acestea, se constată că prima instanţă a reţinut în mod greşit calitatea reclamantei de subiect activ al contravenţiei prevăzută de art. 10 lit. g) din O.G. nr. 137/2000, recursul este întemeiat şi urmează să fie admis în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi, în rejudecare, se va admite acţiunea şi se va anula Hotărârea nr. 598/12.08.2020 emisă de intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 22 din 31 martie 2021 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Admite acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Anulează Hotărârea nr. 598 din data de 12.08.2020 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.