Pharmaceutical company's clawback tax appeal rejected; contribution liability upheld for Q1 2016.

Şedinţa publică din data de 07 aprilie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 21.11.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată în calitate de pârâtă, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanţei:

- Anularea Notificării nr. x/27.04.2016 emisă de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin care i-a fost comunicată valoarea procentului "p" pentru trimestrul I 2016 şi consumul de medicamente pentru trimestrul I 2016;

- Anularea Adresei nr. x/17.05.2016 emisă de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Notificării nr. x/27.04.2016 privind consumul de medicamente pentru trimestrul I 2016;

- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3408 din data de 24 iulie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate.

A respins excepţia de nelegalitate a Ordinului Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 227/26.04.2016, ca neîntemeiată.

A respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 3408 din data de 24 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a exercitat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea pe fond a cauzei cu consecinţa admiterii excepţiei de nelegalitate şi a acţiunii introductive.

În dezvoltarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond a omis să analizeze criticile referitoarea la încălcarea disp. art. 56 din Constituţia României, notificarea emisă de intimata-pârâtă încalcă principiul proporţionaliltăţii, care trebuie să însoţească orice ingerinţă a statului, în proprietatea privată.

Faptul că taxa clawback a fost stabilită prin lege, nu înseamnă că aceasta poate încălca principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale şi al proporţionalităţii, astfel că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă pot fi obligaţi la plata acestei taxe, doar în măsura în care bugetul alocat medicamentelor ar fi epuizat şi nu de plano, ca o regulă generală.

Instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra motivului de nelegalitate privind includerea TVA şi adaosurilor comerciale, respingând critica sub motivarea că reclamanta nu a probat includerea TVA în valoarea procentului "p".

Instanţa de fond a ignorat faptul că însăşi pârâta a afirmat în notificare ideea conform căreia consumul de medicamente pentru trimestrul I 2016 conţine TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare persoană obligată la plata contribuţiei trimestriale.

Notificarea contestată cuprinde şi adaosurile distribuitorilor şi farmaciilor, astfel că valoarea consumului comunicată de pârâtă nu este raportată la preţul de vânzare, ci la preţul de compensare.

Din perspectiva motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă aplicarea greşită a disp. art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, atunci când prima instanţă a considerat că taxa clawback se datorează pentru substanţele de contrast.

Substanţele de contrast sunt medicamente de diagnostic şi nu de tratament, iar restituirea unor sume achitate nedatorat la bugetul de stat/bugetul asigurărilor de sănătate nu este condiţionată de inexistenţa vreunei culpe a plătitorului.

Includerea voluntară de către recurenta-reclamantă a substanţelor de contrast pe lista transmisă CNSAS nu are semnificaţia unei recunoaşteri a datorării sumei, ci a urmărit evitarea unor consecinţe nefavorabile pentru societate.

Recurenta-reclamantă a reţinut şi faptul că prima instanţă, în mod greşit, a considerat că urmare a respingerii de către Curtea Constituţională a excepţiilor de neconstituţionalitate, se impune respingerea acţiunii.

Instanţa de fond nu a arătat care este legătura dintre deciziile Curţii Constituţionale şi soluţia pronunţată, iar obligaţia instanţei este aceea de a efectua propriul control de legalitate.

O altă critică are în vedere respingerea greşită a motivelor de nelegalitate ce privesc lipsa de transparenţă a notificării, nemotivarea actului şi imposibilitatea de a verifica corectitudinea calculului consumului total de medicamente şi a procentului "p".

În mod greşit a arătat prima instanţă că motivarea notificărilor rezultă din coroborarea cu alte documente exterioare, netransparenţa acestor acte a fost constatată şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, exemplificându-se Deciziile nr. 1609/2015 şi nr. 2934/2015.

Recurenta-reclamantă susţine că prima instanţă a respins greşit excepţia de nelegalitate a Ordinului Preşedintelui CNAS prin care a fost aprobată valoarea procentului "p", avându-se în vedere că în valoarea consumului centralizat de medicamente este inclusă TVA.

O astfel de prevedere în cuprinsul ordinului încalcă atât dispoziţiile constituţionale referitoare la principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, cât şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 29/2013, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "care include şi taxa pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituţională.

Faptul că intimata-pârâtă menţionează existenţa posibilităţii de deducere a TVA, ulterior comunicării notificării, nu echivalează cu eliminarea iniţială a acesteia din valoarea consumului de medicamente, deoarece această valoare cuprinde şi TVA aferentă altor entităţi, aplicată în lanţul de distribuţie şi nu rezultă modalitatea exactă în care o astfel de deducere s-ar putea realiza.

Eliminarea TVA este doar aparentă şi nu efectivă, în condiţiile în care valoarea comunicată societăţii şi în funcţie de care se aplică procentul "p", conţine TVA.

Instanţa de fond a respins, în mod greşit, argumentul conform căruia ordinul conţine dispoziţii contradictorii, avându-se în vedere că, deşi la art. 1 se arată faptul că CTt şi Bat nu conţin TVA, la art. 2 alin. (1) se arată că valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente include TVA.

Intimata-pârâtă ar fi trebuit să arate care este valoarea CTt, dacă aceasta include sau nu TVA, precum şi dacă acesta a fost înlăturat sau nu din calculul final al valorii indicate.

Instanţa de fond a reţinut greşit că înregistrarea datelor în Platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate echivalează cu legalitatea şi transparenţa ordinului.

Instanţa de fond a ignorat şi jurisprudenţa naţională invocată de reclamantă, sub motivarea că aceasta nu este obligatorie.

4. Apărările formulate în cauză Intimatei-pârâte Casa Naţională de Asigurări de Sănătate i-a fost comunicată cererea de recurs formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., însă aceasta nu a depus întâmpinare. În schimb, la termenul de dezbateri din data de 7 aprilie 2022, intimata-pârâtă a depus concluzii scrise, în cuprinsul cărora a combătut punctual argumentele invocate de recurenta-reclamantă în cadrul motivelor de recurs invocate, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii de fond ca temeinică şi legală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat de reclamanta S.C. A. SRL

Analiza motivelor de casare

1. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a susţinut că în cuprinsul sentinţei recurate nu se regăsesc considerentele primei instanţe referitoare la încălcarea disp. art. 56 din Constituţia României (încălcarea principiului justei aşezări fiscale şi proporţionalităţii) şi la includerea TVA şi adaosurilor comerciale în valoarea procentului "p".

Recurenta-reclamantă invocă astfel o nemotivare a sentinţei de fond, însă se constată că, în realitate, critica se referă la nemulţumirea părţii faţă de argumentele expuse de judecătorul fondului.

Înalta Curte constată că prima instanţă a răspuns celor două critici, pe larg, la paginile 21-25 din considerentele sentinţei, urmând să se constate neîntrunirea disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

2. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima susţinere, referitoare la aplicarea greşită a disp. art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 este nefondată.

Conform art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, pentru categoriile anume arătate în cuprinsul acestei norme, există obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse sau folosite în anumite servicii, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, o contribuţie calculată potrivit ordonanţei de urgenţă.

Înalta Curte reţine că disp. art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 se referă la "medicamente", fără să existe vreo distincţie între cele de diagnostic şi cele de tratament.

Recurenta-reclamantă a arătat că nu contestă că substanţele de contrast intră în noţiunea de "medicamente", dar acestea sunt medicamente de diagnostic şi nu de tratament.

Distincţia făcută de recurenta-reclamantă este contrară disp. art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, aceasta a interpretat greşit legea, contrar interpretării şi aplicării corecte a aceleiaşi dispoziţii legale efectuate de instanţa fondului, ce corespunde voinţei legiuitorului, în conformitate cu principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Cu privire la argumentele arătate legate de materia restituirii sumelor achitate nedatorat la bugetul de stat sau la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, acestea nu se subsumează modului de interpretare şi aplicare a disp. art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, plata fiind datorată din acest punct de vedere.

Susţinerea recurentei-reclamate potrivit căreia instanţa de fond nu a efectuat propriul său control de legalitate, ci a considerat că respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională impune şi respingerea acţiunii poate fi încadrat la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece se invocă o nemotivare a sentinţei recurate.

Critica este nefondată, judecătorul fondului a expus întâi deciziile pronunţate de Curtea Constituţională şi, ulterior a analizat, în concret, motivele susţinute de reclamantă în privinţa nemotivării actelor, nerespectarea principiilor transparenţei şi predictibilităţii fiscale, realitatea datelor, stabilirea bazei impozabile, situaţia TVA şi adaosurilor comerciale.

De altfel, în continuarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă susţine casarea sentinţei atacate, faţă de respingerea lipsei de transparenţă a notificării şi a nemotivării actului, critici întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de unde rezultă că recurenta-reclamantă este nemulţumită de soluţie şi nu de faptul că instanţa de fond nu a motivat corespunzător sentinţa.

Cu referire la nemotivarea, netransparenţa şi nelegalitatea notificării comunicate şi contestate în prezenta cauză, recurenta-reclamantă, fără să precizeze norma de drept material interpretată/aplicată greşit de prima instanţă, arată că nu este posibilă verificarea medicamentelor/valorilor medicamentelor de referinţă pretins consumate, raportat la vânzările aceloraşi medicamente, pentru trimetrul I 2016 şi, în plus, instanţa de fond nu a ţinut seama de jurisprudenţa Înaltei Curţi şi Curţii de Apel Bucureşti.

Înaltă Curte reţine faptul că din cuprinsul acestor susţineri ale recurentei-reclamante se confirmă, în plus, ipoteza că prima instanţă a efectuat propriul său control de legalitate.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este prevăzut în cuprinsul O.U.G. nr. 77/2011 şi a legislaţiei derivate, notificarea cuprinde aceste elemente obligatorii, iar recurenta-reclamantă contestă însuşi acest sistem de raportare, fără să arate în ce mod s-a realizat o nerespectare a legii, ori o interpretare şi aplicare greşită a acesteia.

În ceea ce priveşte jurisprudenţa amintită, aceasta se referă la alte acte contestate şi nu poate fi opusă în prezenta cauză, ce a analizat în concret, aspectele susţinute de societate.

Cu privire la greşita respingere a excepţiei de nelegalitate a Ordinului Preşedintelui CNSAS nr. 227/26.04.2016, prin care s-a stabilit procentul "p", Înalta Curte reţine că actul a respectat disp. art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, CTt şi Bat nu includ TVA, precum şi disp. art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit cărora, stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, după deducerea TVA de către aceştia, din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de CNAS.

Întrucât Ordinul nr. 227/2016 respectă dispoziţiile actului normativ în temeiul căruia a fost admis în mod corect, prima instanţă a respins excepţia de nelegalitate, iar criticile ce privesc netransparenţa, nemotivarea ordinului, precum şi cele legate de înregistrarea datelor în platforma informatică, fără să se reţină nerespectarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011, reprezintă în realitate, o critică adusă însuşi sistemului de raportare a datelor şi de stabilire a contribuţiei "p", analiză ce ţine de constituţionalitatea legii şi nu de legalitatea actului administrativ.

Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 3408 din 24 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.