Theft at solar power plant: indemnity claim against Insured Guarantee Fund dismissed as unfounded due to breach of insurance conditions

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 20107/30.05.2019 emisă de pârât şi obligarea acestuia la emiterea unei noi decizii, prin care să se admită cererea de plată nr. x/22.09.2015 pentru suma de 95.042.44 RON, reprezentând despăgubiri pentru evenimentul asigurat produs la data de 26.06.2014.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 995 din 13 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei civilă nr. 995 din 13 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L, prevalându-se de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

În motivarea căii de atac reclamanta a arătat că cu toate ca instanţa de fond a identificat in mod corect normele legale potrivit cărora intimata ar fi trebuit sa procedeze in soluţionarea cererii de plata formulata de subscrisa, în mod cu totul nelegal s-a raportat la clauzele Contractului de prestări servicii de paza obiective, bunuri si valori nr. 68/28.10.2013 încheiat intre subscrisa si societatea de paza B. S.R.L., ci nu la clauzele contractului de asigurare.

Unicul motiv pe care instanţa de fond si-a întemeiat hotărârea de respingere a contestaţiei recurentei, este reprezentat de "nerespectarea condiţiilor art. 15 din contractul de asigurare" de către recurentă.

Însa, textul art. 15 reprodus in cuprinsul hotărârii recurate la pag 6 de către instanţa de fond, nu reprezintă articolul 15 al Contractului de asiguare, cum in mod eronat retine instanţa, ci reprezintă articolul 15 al Contractului de prestări servicii de paza obiective, bunuri si valori nr. 68/28.10.2013 încheiat de societatea de paza B. S.R.L. si subscrisa pentru paza obiectivului la care recurenta realiza lucrări de execuţie a unei centrale fotovoltaice.

Or, potrivit art. 16 lit. a) din Norma nr. 16/31.08.2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, evaluarea despăgubirilor se efectuează de către Fond, direct sau prin mandatarii acestuia, in baza documentelor existente ia dosarul de dauna si in conformitate cu prevderile legii si ale condiţiilor de asigurare.

Nicăieri in cuprinsul Condiţiilor de asigurare aferente Poliţei de asigurare. x/10.12.2013, emisa de C. S.A. in favoarea firmei de paza B. astfel cum acest document a fost depus la dosarul cauzei de chiar intimata FGA, nu exista art. 15 citat de instanţa de fond. Mai mult, in niciuna din clauzele conditiilor de asiguarare nu a identificat textul următor, indicat in mod greşit de instanţa de fond ca fiind articolul 15 din Contractul de asiguare: "orice distrugeri, sustrageri de bunuri sau valori ce pot atrage răspunderea prestatorului se vor constata de părţile contractante printr-o comisie mixta care va încheia un proces-verbal de constatare a prejudiciului, stabilindu-se valoarea la care acestea sunt 'înregistrate in evidenta contabila a beneficiarului."

Acest articol este in realitate articolul 15 din Contractului de prestări servicii de paza obiective, bunuri si valori nr. 68/28.10.2013 încheiat de societatea de paza B. S.R.L. si recurenta, cum in mod evident rezulta din cuprinsul acestuia. Pe de alta parte, art. 15 din Condiţiile de asigurare se refera la obligaţia Asiguratului de a se apară in proces, diferenţa dintre cele doua clauze fiind semnificativa, neputand pune semnul egalităţii intre articolul 15 al Condiţiilor de asiguare si articolul 15 al Contractului de prestări servicii de paza obiective, bunuri si valori.

Prin urmare, raportandu-se la textul de lege invocat de instanţa de fond in aprecierea netemeiniciei contestaţiei recurentei, respectiv art. 16 lit. a) din Norma nr. 16/31.08.2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, rezulta ca evaluarea despăgubirilor se efectuează de către Fond in baza condiţiilor de asigurare. Orice extindere a evaluării despăgubirilor prin raportare la alte contracte sau raporturi juridice, astfel cum a procedat instanţa de fond, este nelegala, nefiind permisa o astfel de asimiliare.

Este nelegala invocarea de către instanţa a art. 15 din Contractul de prestări servicii de paza obiective, bunuri si valori ca drept temei al respingerii cererii de plata a despăgubirilor, in contextul in care Norma nr. 16/31.08.2015 se raportează doar la Condiţiile de Asigurare. Aprecierea instanţei de fond potrivit căreia " reclamanta nu a respectat condiţiile de asigurare, mai precis firma de paza B. S.R.L. nu a constatat prejudiciul intr-o comisie mixta conform art. 15 din contract" este absolut eronata, iar raportarea unei astfel de reţineri greşite la dispoziţiile art. 16 din Norma nr. 16/31.08.2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor a determinat pronunţarea unei hotărâri nelegale. Fiind evident ca subscrisa (terţ beneficiar al despăgubirilor cuvenite in urma producerii evenimentului asigurat) nu am incalcat nicio dispoziţie a contractului de asigurare, pretinderea unei astfel de incalcari si invocarea art. 16 din Norma nr. 16/31.08.2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor ca drept temei al justeţii respingerii cererii de plata a despăgubirilor apar drept netemeinice si nelegale. Mai mult, odată ce evenimentul de furt s-a produs, a luat naştere obligaţia societăţii de paza de despăgubire a recurentei pentru pagubele suferite, indiferent de modalitatea de constatare a acestora, cu respectarea condiţiilor de asigurare, care in niciun caz nu prevăd obligaţia realizării unei comisii mixte de către partile contractului de paza in vederea constatării prejudiciului. Si dincolo de orice dubiu, constatarea evenimentului de furt. s-a făcut la fata locului de către organele abilitate ale statului (Politia Urzicuţa), cum rezulta din actele existente la dosarul cauzei.

In contextul inexistentei obligaţiei privind "realizarea unei comisii mixte de constatare de către partite contractului de paza" in cuprinsul condiţiilor de asigurare, aprecierea instanţei de fond care acuza recurenta de lipsa de diligenta in luarea masurilor prevăzute in contractul de asigurare (in condiţiile in care societatea de paza este parte a acestui contract, ci nu recurenta) apare ca fiind una nerezonabila, cu atât mai mult cu cat a dovedit buna credinţa atât fata de reprezentantul asigurătorului C. S.A. căruia i-am furnizat toate documentele si informatile solicitate in vederea constatării si stabilirii daunelor, cat si fata de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor căruia pe parcursul unei perioade indelungate de aproximativ patru ani i-am furnizat documente, facturi, lămuriri tehnice, calcule in baza cărora ar fi putut cu uşurinţa sa stabilească valoarea bunurilor asigurate, astfel cum prevede art,98 din Condiţiile de asigurare.

Recursul nu este fondat.

Ceea ce critică recurenta-reclamantă a fi "încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material" este în fapt doar o eroare materială în citarea unui text relevant în soluţionarea pricini.

În fapt s-a reprodus, deşi era suficient să se facă trimiterea la art. 15 al Contractului de prestări servicii în loc de art. 15 din Contractul de asigurare. Totuşi instanţa de fond a făcut trimiteri la cuprinsul motivării la art. 15 din Contractul de asigurări în mod repetat.

Analizând pricina Înalta Curte reţine că intre asigurat si păgubit exista încheiat Contractul de prestări servicii de paza obiective, bunuri si valori nr. 68/28.10.2013 ce a stat la baza incheierii poliţei de asigurare x/10.12.2013, in care la Cap. VI.art. 12 alin. (3), Prestatorul se obliga "păzeşte si apară obiectivul, bunurile si valorile, conform cărtii construcţiei investiţiei nominalizate in planul de paza si asigura integritatea acestora împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate sau existenta materiala si utila a acestora, exercitate atât de către terţe persoane cat si angajaţii Beneficiarului" si la Cap. VII, art. 15 "orice distrugeri, sustrageri de bunuri sau valori ce pot atrage răspunderea Prestatorului se vor constata de părţile contractante printr-o comisie mixta care v-a încheia un proces-verbal de constatare a prejudiciului, stabilindu-se totodată valoarea la care acestea sunt inregistrate in evidenta contabila a Beneficiarului. In cazul in care comisia stabileşte prin procesul-verbal de constatare a prejudiciului ca vinovăţia producerii prejudiciului cade in sarcina Prestatorului, despăgubirea se va face conform obligaţiilor Prestatorului Art. 12, iar Prestatorul isi recuperează sumele in baza asigurării de răspundere civil ape care o detine",putem concluziona ca cele doua societăţi nu si-au îndeplinit obligaţiile prev. de art. 12 din Contractul de prestări servicii (nu au constituit comisia de constatare si nu au stabilit valoarea prejudiciului) fapt ce a impiedicat C. sa stabilească prejudiciul real.

In dosarul de dauna x nu exista "Procesul-verbal de constatare a daunelor" de către reprezentantul asigurătorului C., in care sa fie consemnate pagubele constatate si a celor declarate de asigurat si Beneficiarul serviciilor de paza, fapt ce confirma ca nu au fost respectate prevederile art. 15 din Contractul x/28.10.2013.

Nu exista procesele-verbale de predare - primire a bunurilor lăsate in paza reprezentanţilor B. (absolut obligatoriu trebuiau întocmite procese-verbale de predare a bunurilor ce urmau a fi păzite intrucat Parcul fotovoltaic D. era in curs de amenajare si nu era in exploatare la data evenimentului) si nu exista dovezi ca bunurile declarate furate erau montate in obiectiv. Pentru a dovedi ca bunurile reclamate erau montate in obiectivul păzit sunt necesare documente din care sa reiasă ca acest Parc era in funcţiune la data evenimentului.

Întrucat nu rezulta si nu se poate stabili cu exactitate data si modul dispariţiei bunurilor ori cantitatea acestora, declaraţia de asiguratului B. (care prin reprezentanţii săi la deschiderea dosarului de daună nu confirmă producerea unui risc asigurat) si răspunsul Postului de Politie Urzicuţa ca nu exista un dosar penal care sa confirme ca la obiectivul asigurat s-a produs un "furt" la data de 26.06.2014.

Rezultă în cauză nerespectarea prevederilor art. 27 lit. b), art. 39 lit. Bb) din condiţiile de asigurare.

În aceste condiţii în mod corect a fost respinsă acţiunea reclamantei, este real că pentru alte motive art. 15 citat nefiind relevant în conţinut.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 995 din 13 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2022.