Competence for public service employment dispute lies with court at official’s domicile, not union seat, under general administrative litigation rules

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentinţa civilă nr. 4167 din 21 septembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu în cauza privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MAI în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, ca instanţă de contencios administrativ.

Investit prin declinare, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 148 din 11 februarie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Buzău, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici, privind pe reclamantul A., prin Sindicatul National al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MAI, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei Romane, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă, suspendând de drept judecarea cererii, până la soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul A. este funcţionar public cu statut special.

Conform art. 366 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, "Prezenta parte constituie cadrul general în materia funcţiei publice şi a funcţionarilor publici şi se aplică şi funcţionarilor publici cu statut special, acolo unde legea specială nu prevede altfel", iar potrivit art. 536 din acelaşi act normativ, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Cum textul legal anterior redat nu prevede care este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public (categorie din care face parte şi prezenta pricină), devin aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, şi anume dispozitiile art. 10 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică [...] se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul [...] său", respectiv dispoziţiile art. 10 alin. (4) din acelaşi act normativ, potrivit cărora "Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală, astfel cum rezultă din menţiunile cuprinse în cartea de identitate (art. 87 şi art. 91 din C. civ.), posibilitatea de alegere a domiciliului (art. 158 noul C. proc. civ.) referindu-se doar la locul unde partea doreşte să îi fie comunicate actele de procedură.

În speţă, domiciliul funcţionarului public reclamant, parte în raportul juridic de drept substanţial dedus judecăţii, se afla în judeţul Buzău, iar împrejurarea că sediul Sindicatului reclamant, ca beneficiar al legitimării procesuale active extraordinare recunoscută de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, este situat pe teritoriul administrativ al municipiului Bucureşti este lipsită de relevanţă în stabilirea instanţei competente rationae loci, prin raportare la dispozitiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, anterior redate.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MAI în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2021.