Recognition of refugee status benefits for Bessarabia deportees: evidentiary sufficiency of archival records and witness testimony
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the defendant pension institution, upholding the lower court’s order to annul the administrative decision and compel the recognition of survivor benefits under Article 1(c) of O.G. no. 105/1999 (approved by Law no. 189/2000) for the period of March 25, 1944, to March 6, 1945. The dispute concerned the denial of special benefits to a claimant who alleged she was deported from Bessarabia and subsequently fled as a refugee to Romania, challenging the pension authority's refusal to acknowledge her status. The decisive legal basis relied on the evidentiary standard for proving refugee status under the relevant legislation, where the appellate court admitted that archival records and witness testimonies sufficiently established that the claimant, along with her family, fled Bessarabia for Romania within the legally prescribed timeframe, thereby satisfying the conditions for entitlement despite the defendant's argument that the evidence was insufficient.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Recognition of refugee status benefits for Bessarabia deportees: evidentiary sufficiency of archival records and witness testimony: no. 105/1999 (approved by Law no. 189/2000) for the period of March 25, 1944, to March 6, 1945. The dispute concerned the denial of special benefits to a claimant who alleged she was deported from Bessarabia and subsequently fled as a refugee to Romania, challenging the pension authority's refusal to acknowledge her status. The decisive legal basis relied on the evidentiary standard for proving refugee status under the relevant legislation, where the appellate court admitted that archival records and witness testimonies sufficiently established that the claimant, along with her family, fled Bessarabia for Romania within the legally prescribed timeframe, thereby satisfying the conditions for entitlement despite the defendant's argument that the evidence was insufficient.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to dismiss the appeal and maintain the lower court's sentence.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 27 aprilie 2004, reclamanta P.V. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 8614/7891 din 20 octombrie 2003, emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost deportată din Basarabia, împreună cu familia tatălui său (O.G.), în anul 1940, la ocuparea acestui teritoriu de trupele sovietice, întreaga gospodărie în care locuiau din anul 1922, în comuna Sculeni, județul Bălți, fiind părăsită.
Prin sentința civilă nr. 2296 din 22 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.V., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 8614/7891 din 20 octombrie 2003, emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 25 martie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 aprilie 2003.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, din declarațiile martorilor și actele depuse la dosar, că reclamanta s-a refugiat din Basarabia, în România, în perioada 25 martie 1944 - 6 martie 1945.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care a motivat, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada persecuției invocate și că declarațiile martorilor, care sunt frații petentei, nu pot fi luate în considerare.
Recursul este nefondat.
Se reține că Arhivele Naționale - Direcția Județeană Timiș a atestat că în tabloul nominal de evacuați, refugiați și dispăruți în comuna Herendești din 22 iunie 1944 (județul Severin), au figurat părinții reclamantei și 3 copiii (între care și reclamanta), trecându-se că au fost refugiați din Iași.
Din declarația martorului O.C. rezultă că părinții și frații săi (între care și reclamanta) s-au refugiat în anul 1941, din Sculeni, Basarabia, mai întâi în Iași, apoi în comuna Herendești, județul Timiș, unde au stat până în anul 1945.
Martorul O.D. a declarat că părinții săi, precum și trei frați (între care și reclamanta), au locuit în localitatea Sculeni, județul Bălți, din Basarabia, până în anul 1944, când o dată cu înaintarea trupelor sovietice spre România, familia s-a refugiat întâi în Iași și apoi în satul Herendești.
Din probele administrate rezultă că reclamanta s-a refugiat din Basarabia, în România, în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2296 din 22 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2005.