Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2066/2022 AI generated

Territorial jurisdiction for public employment salary disputes: exclusive competence of the court at the plaintiff's registered domicile under the administrative justice law

Case Number Decizia nr. 2066/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning the case to the Teleorman Court of Appeal, thereby reversing the Constanța Court’s initial declination and upholding the Teleorman Court’s position that its territorial competence prevails. The dispute involved a negative conflict of jurisdiction arising from a public sector wage claim, where a national trade union brought an action on behalf of a public official employed by a national tax administration agency, alleging underpayment of salaries and requesting specific performance and compensation. The decisive legal basis established that because the suit was filed on behalf of the individual employee rather than in the union’s own name, the territorial jurisdiction of the Contencioso-Administrative section is determined exclusively by the employee’s legal domicile under Article 10(3)-(4) of Law No. 554/2004; the court interpreted "domicile" strictly as the registered primary residence rather than the de facto residence, finding that the employee’s registered domicile in the Teleorman jurisdiction made the Teleorman Court the competent forum despite the union’s location in Constanța.

Legislator headnote

AI generated

art. 336 din O.U.G. nr. 57/2019, art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ, art. 112 din C. proc. civ, art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019, art. 87 din C. civ; Territorial jurisdiction for public employment salary disputes: exclusive competence of the court at the plaintiff's registered domicile under the administrative justice law: The dispute involved a negative conflict of jurisdiction arising from a public sector wage claim, where a national trade union brought an action on behalf of a public official employed by a national tax administration agency, alleging underpayment of salaries and requesting specific performance and compensation. The decisive legal basis established that because the suit was filed on behalf of the individual employee rather than in the union’s own name, the territorial jurisdiction of the Contencioso-Administrative section is determined exclusively by the employee’s legal domicile under Article 10(3)-(4) of Law No. 554/2004; the court interpreted "domicile" strictly as the registered primary residence rather than the de facto residence, finding that the employee’s registered domicile in the Teleorman jurisdiction made the Teleorman Court the competent forum despite the union’s location in Constanța.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction public employment law negative conflict of jurisdiction tax domicile public legal official administration of justice

Cited Legislation

AI generated
art. 336 din O.U.G. nr. 57/2019
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Constanţa a reţinut că reclamanta are calitatea de funcţionar public în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, iar potrivit art. 336 din O.U.G.
art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004
Potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 "Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".
art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ
Prin aceste dispoziţii legale s-a instituit o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat în litigiile de contencios administrativ, în sensul prevederilor art. 129 alin.
art. 112 din C. proc. civ
Chiar dacă acţiunea este formulată prin organizaţia sindicală în numele mai multor salariaţi, mare parte dintre aceştia cu domiciliile pe raza judeţului Constanţa, nu există dispoziţii legale care să permită prorogarea de competenţă după acest criteriu, aşa cum prevede art. 112 din C. proc. civ.
art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019
Astfel, potrivit art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
art. 87 din C. civ
Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară.
art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
Or, în materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 statuează că reclamantul se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său.
art. 135 alin. (4) C. proc. civ
Procedural basis cited in the dispositive for the court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish competence.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive for the court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish competence.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 19.07.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Sindicatul Naţional Finanţe Publice - SINDFISC în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., P., O., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., a formulat acţiune în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care au solicitat instanţei să dispună:

- obligarea instituţiei publice pârâte la salarizarea membrilor de sindicat la nivelul maxim aflat în plată în cadrul acesteia pentru personalul care îşi desfăşară activitatea în condiţii similare, pentru perioada ce se înscrie în termenul legal de prescripţie, respectiv 3 ani anterior datei introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, precum şi pe viitor pe întreaga durată a aplicării art. 39 din Legea cadru nr. 153/2017;

- obligarea instituţiei publice pârâte la plata diferenţelor salariale cuvenite şi neacordate ca urmare a salarizării la un nivel inferior, diferenţe actualizate cu indicele de inflaţie si rata dobânzii legale până la data plăţii efective;

- obligarea instituţiei publice pârâte la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de prezenta cauză.

Prin încheierea din data de 22.10.2021 s-a dispus disjungerea cauzei şi formarea prezentului dosar având ca obiect cererea reclamantului SS. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1790 din data de 22.10.2021, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei promovată de reclamanta SS., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Constanţa a reţinut că reclamanta are calitatea de funcţionar public în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, iar potrivit art. 336 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ "Prezenta parte constituie cadrul general în materia funcţiei publice şi a funcţionarilor publici şi se aplică şi funcţionarilor publici cu statut special, acolo unde legea specială nu prevede altfel".

Conform prevederilor art. 536 din acelaşi act normativ "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Textul delege enunţat nu prevede care este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, astfel încât devin aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele de la art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său."

Potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 "Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Prin aceste dispoziţii legale s-a instituit o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat în litigiile de contencios administrativ, în sensul prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., competenţă pe care părţile nu o pot înlătura.

Chiar dacă acţiunea este formulată prin organizaţia sindicală în numele mai multor salariaţi, mare parte dintre aceştia cu domiciliile pe raza judeţului Constanţa, nu există dispoziţii legale care să permită prorogarea de competenţă după acest criteriu, aşa cum prevede art. 112 din C. proc. civ. în cazul pluralităţii de pârâţi.

Această opinie rezultă şi din minuta întâlnirii preşedinţilor secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel de la Bucureşti din 17 decembrie 2020, prin care s-a stabilit că "Instanţa competentă teritorial să soluţioneze acţiunea formulată de un sindicat, în numele membrilor de sindicat, funcţionari publici, se stabileşte în condiţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi, în consecinţă, este instanţa de la domiciliul membrilor de sindicat".

2.2. Prin sentinţa nr. 23 din data de 26 ianuarie 2022, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal-Complet specializat pentru contencios administrativ fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Constanţa, secţia CAF.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că nu se poate extinde competenţa teritorială a Tribunalului Teleorman - SCAF în ceea ce priveşte soluţionarea prezentei cereri formulate de un reclamant care nu domiciliază efectiv în circumscripţia acestei instanţe şi care nu poate fi încunoştiinţat despre mersul procesului, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului reclamantei de a i se asigura accesul efectiv la justiţie.

În acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind reţinut (în cuprinsul Deciziei nr. 51 din 11 ianuarie 2011 pronunţată de secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect soluţionare conflict de competenţă) că, la stabilirea competenţei teritoriale legiuitorul a avut în vedere locul unde reclamantul locuieşte efectiv, textul legii făcând referire atât la domiciliu, cât şi reşedinţă. În acest sens, Înalta Curte a precizat că prin "domiciliu" în sens procesual se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăieşte, deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu este ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă dreptului la apărare.

În acest context, în mod eronat s-a apreciat de către Tribunalul Constanţa - SCAF (instanţa investită de chiar reclamanta cu soluţionarea cauzei), că aceasta domiciliază la adresa menţionată în cartea de identitate, în circumscripţia Tribunalului Teleorman, fapt contrazis de actele de la dosar, procedura cu reclamanta fiind restituită, deoarece nu mai locuieşte la adresa din cartea de identitate.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal-Complet specializat pentru contencios administrativ fiscal, pentru următoarele considerente:

Astfel cum reiese din chiar cuprinsul acţiunii, sindicatul a acţionat în numele membrilor de sindicat, iar nu în nume propriu.

Faptul că Legea nr. 62/2011 conferă sindicatelor calitate procesuală activă nu înlătură incidenţa art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, atât timp cât sindicatul a introdus acţiunea în numele membrilor, iar art. 10 alin. (4) prevede expres că se va respecta competenţa teritorială, indiferent de calitatea în proces a celui care introduce acţiunea în numele reclamantului.

Reclamanta are calitatea de funcţionar public în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, iar litigiul acordarea drepturilor salariale pretinse de către reclamantă şi care decurg din raporturile de serviciu stabilite în calitate de funcţionar public.

Aşadar, calitatea reclamantei de funcţionar public, obiectul şi cauza litigiului atrag incidenţa normelor speciale de competenţă materială cuprinse art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 care stabilesc în mod imperativ competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului, secţia de contencios administrativ.

Astfel, potrivit art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Referitor la competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, se reţine că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

În ceea ce priveşte înţelesul noţiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate.

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

Or, în materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 statuează că reclamantul se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său.

Se observă, aşadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.

Cum dispoziţiile art. 10 alin. (3) anterior menţionate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamanta trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său (Turnu Măgurele, judeţul Teleorman) - Tribunalul Teleorman, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal-Complet specializat pentru contencios administrativ fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional Finanţe Publice - în numele şi pentru membrul de sindicat SS. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal-Complet specializat pentru contencios administrativ fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.