Revision of agricultural sanction judgment denied for lack of triple identity under res judicata

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 229 din 9 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1189/15.11.2019 a Tribunalului Covasna, secţia civilă pe care a casat-o în parte şi, rejudecând, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Covasna şi, în consecinţă, a anulat în parte Decizia de plată nr. x/19.02.2019 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative înregistrată la pârâtă sub nr. x/22.05.2019 cu privire la sancţiunea de 5% pentru nerespectarea ecocondiţionalităţii. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei recurate şi a obligat intimata-pârâtă la plata către recurentul-reclamant a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în recurs, şi 150 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în fond, reprezentând taxa judiciară de timbru.

2. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 229 din 9 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, revizuenta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Covasna a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de revizuire s-a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., iar din motivarea cererii rezultă că au fost invocate motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 din C. proc. civ.

Astfel, susţine revizuenta că după cum rezultă din sentinţa civilă nr. 979/28.12.2018 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul x/2018, menţinută de Curtea de Apel Braşov prin decizia nr. 607/27.06.2019 capătul de acţiune privind sancţiunea suplimentară de 23914,80 RON a făcut obiectul judecăţii şi a fost respins odată cu respingerea ca neîntemeiată a întregii acţiuni.

În continuare, invocă dispoziţiile legale privind autoritatea de lucru judecat, arătând că sfera de acţiune a autorităţii lucrului judecat se răsfrânge asupra dispozitivului, precum şi asupra considerentelor pe care acesta se sprijină, inclusiv pe cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, potrivit cu art. 430 alin. (2) C. proc. civ., deoarece soluţia se întemeiază pe un raţionament juridic, care este expus în motivare, astfel că pentru a fi luată decizia judecătorul trebuie să şi-o argumenteze, iar opinia sa este privită ca parte a soluţiei finale, autoritatea de lucru judecat vizând atât hotărârile de admitere, cât şi pe cele de respingere ale acţiunii.

Totodată, a arătat că, în conformitate cu prevederile articolului 31 alin. (2) din Regulamentul Delegat (UE) nr. 640/2014 cu modificările şi completările ulterioare, sancţiunea suplimentară multianuală se recuperează în totalitate în cei trei ani calendaristici care urmează anului calendaristic al constatării.

Instanţa de fond, prin sentinţa nr. 284/25.04.2019 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2018, a respins ca neîntemeiată acţiunea care viza recuperarea sancţiunii suplimentare multianuale, reţinând că prin decizia de plată nr. x din 27 decembrie 2017 emisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Covasna s-a stabilit plata sumei de 30.657,65 RON, plata a fost efectuată în contul bancar indicat de titular în cererea de sprijin. Recuperarea sumei a fost dispusă de APIA prin procesul-verbal nr. x/27.07.2018 prin care s-a stabilit în sarcina fermierului B. un debit în sumă de 31.020,81 RON, reprezentând sume plătite necuvenit în campania 2017.

A precizat, de asemenea, că actul administrativ sus menţionat - procesul-verbal nr. x/27.07.2018 - a fost contestat de reclamanta B. constituind obiectul dosarului nr. x/2019, cererea de chemare în judecată fiind respinsă prin sentinţa civilă nr. 127 din 7 martie 2019, menţinută prin decizia nr. 587/R/2019 pronunţată în 19 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.

Având în vedere faptul că recuperarea sumelor necuvenite nu s-a dispus efectiv prin decizia de plată care constituie obiectul dosarului nr. x/2019, ci prin procesul-verbal nr. x/27.07.2018 care a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, instanţa de recurs în mod nelegal a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A..

În opinia revizuentei, instanţa de recurs a încălcat dispoziţiile legale invocate în cuprinsul cererii de revizuire prin considerentele menţionate cu privire la procesul-verbal ce a făcut obiectul dosarului civil nr. x/119/2019, respectiv procesul-verbal nr. x/27.07.2018, acest act administrativ producând efecte juridice depline şi bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

Prin decizia civilă nr. 37/R/2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Braşov şi declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin1 pct. 1 şi 8 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se că în raport de dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., contrarietatea de hotărâri invocată de revizuentă, care vizează decizia nr. 229/9.03.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov şi decizia nr. 587/19.06.2019 pronunţată de aceeaşi instanţă atrage competenţa de soluţionare a instanţei ierarhic superioare.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul A., prin întâmpinarea depusă la Curtea de Apel Braşov, la data de 12.06.2020, a solicitat respingerea cererii de revizuire, susţinând în esenţă că nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru revizuirea hotărârii judecătoreşti.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Analizând, cu prioritate, excepţia tardivităţii cererii de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta este formulată în termenul legal prevăzut de art. 511 pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi respinsă excepţia tardivităţii.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, Înalta Curte urmează a o respinge având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. care stabilesc că:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

(2)Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

(5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în teme19iul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

(2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În doctrină şi în jurisprudenţă s-a apreciat în mod constant că, pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar daca prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, şi anume interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a pretins că decizia nr. 229/9.03.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2019 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 587/19/06/2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019.

Astfel, prin decizia nr. 229/9.03.2020, Curtea de Apel Braşov a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A., a anulat în parte Decizia de plată nr. x/19.02.2019 şi respectiv, Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative înregistrată la pârâtă sub nr. x/22.05.2019 cu privire la sancţiunea de 5% pentru nerespectarea ecocondiţionalităţii.

În motivare, s-a reţinut că prin Decizia de plată nr. x/19.02.2019 reclamantului i s-a stabilit că are dreptul pentru campania 2018 la suma de 330.643,67 RON. Din această sumă s-a reţinut ca şi sancţiune multianuală suma de 20.538,96 RON, sancţiuni de 5% pentru nerespectarea ecocondiţionalităţii precum şi ajustări de 1,41%.

În privinţa sancţiunii multianuale suplimentare de 20.538,96 RON, făcând aplicarea puterii de lucru judecat, s-a reţinut că a fost deja analizată prin hotărâre judecătorească definitivă, astfel că suma respectivă face parte din suma pentru care reclamantul a fost dat în debit ca urmare a constatării neregularităţilor aferente cererii de acordare a sprijinului pentru anul anterior.

În ceea ce priveşte rata de ajustare de 1,41%, Curtea a validat raţionamentul juridic al primei instanţe care face aplicarea judicioasă a prevederilor art. 26 din Regulamentul CE nr. 1306/2013, potrivit cu care se stabileşte o rată de ajustare a plăţilor directe atunci când previziunile privind finanţarea măsurilor finanţate în cadrul subplafonului în cauză pentru un anumit exerciţiu financiar arată că plafoanele anuale aplicabile vor fi depăşite. În concret, în cauză, corect a reţinut prima instanţă că potrivit Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1710 al Comisiei din 13 noiembrie 2018 de adaptare a ratei de ajustare a plăţilor directe în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte anul calendaristic 2018 şi de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/866 al Comisiei "În scopul stabilirii ratei de ajustare prevăzute la articolele 25 şi 26 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi în conformitate cu articolul 8 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, cuantumurile plăţilor directe care urmează să fie acordate fermierilor în cadrul schemelor de sprijin menţionate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi care depăşesc 2 000 EUR pentru o cerere de ajutor depusă pentru anul calendaristic 2018 se reduc cu o rată de ajustare de 1,411917 %."

Prin urmare pentru această rată de ajustare nu era necesară întocmirea unui proces-verbal constatare nereguli financiare, rata de ajustare fiind prevăzută de lege cu efecte directe în fiecare caz particular.

Cu referire la sancţiunea de 5%, Curtea a reţinut că sunt întemeiate susţinerile reclamantului referitoare la faptul că nu s-a făcut dovada întocmirii unui proces-verbal de constatare a neregulilor iar din cuprinsul deciziei deduse judecăţii nu rezultă descrierea faptei imputabile reclamantului care să conducă la aplicarea sancţiunii de 5 % pentru nerespectarea ecocondiţionalităţii. În cuprinsul deciziei de plată nr. x din data de 19.02.2019 nu se face nicio trimitere la actele de control efectuate de DSVSA la 27.09.2018, iar din cuprinsul deciziei rezultă că sancţiunea de 5 % pentru nerespectarea ecocondiţionalităţii este aplicată pentru 4 categorii de plăţi.

În cea de-a doua cauză, având ca obiect anularea procesului-verbal nr. x/27.07.2018 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 20177/13.11.2018, prin decizia nr. 587/R/2019, s-a respins recursul declarat de S.C. B., reţinându-se că prin actul administrativ criticat, respectiv procesul-verbal nr. x/27.07.2018 nu se impun sancţiuni suplimentare reclamantei şi se face referire la sancţiunile stabilite anterior prin decizii de plată emise de pârâtă, decizii care nu au fost desfiinţate.

Analizând comparativ cele două hotărâri pretins potrivnice, Înalta Curte constată, pe de o parte că nu există identitatea de părţi, întrucât în primul dosar -nr. x/2019 calitatea de reclamant o are o persoană fizică respectiv A., iar în al doilea dosar - x/2019 - calitatea de reclamant o are o persoană juridică, respectiv B.. Pe de altă parte, acestea nu cuprind dezlegări potrivnice, întrucât în primul dosar, reclamantul A. a solicitat anularea deciziei de plată nr. x/19.02.2019, în timp ce în al doilea dosar, desfăşurat între revizuenta din prezenta cauză şi reclamanta S.C. B. s-a solicitat anularea procesului-verbal nr. x/27.07.2018 de constatare şi stabilire creanţe bugetare.

De asemenea, în timp ce în primul dosar s-a supus verificării instanţei de contencios administrativ o decizie de plată ce viza legalitatea acordării sprijinului financiar pentru campania 2018, în cel de al doilea dosar a fost contestat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis în baza unor decizii de plată care vizau campania 2017.

Astfel, Înalta Curte reţine că obiectul celor două hotărâri pretins potrivnice nu este identic, motiv pentru care decizia nr. 229 din 9 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, atacată cu revizuire, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cum prin hotărâri potrivnice se înţeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat, o astfel de situaţie nu poate exista în speţă, în raport de obiectul celor două decizii pretins aflate în contradicţie.

În aceste condiţii, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentă.

5. Temeiul legal al soluţiei pronunţate

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Covasna împotriva Deciziei nr. 229 din 9 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2021.