Revision for contradictory judgments denied due to lack of triple identity and failure to target the most recent final decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for revision as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's final judgment that rejected the initial claim on grounds of tardiness. The dispute concerned a tax litigation action seeking to annul a tax assessment decision, an inspection report, and an administrative contestation decision, where the reviser argued that a later final judgment in a separate but related case (involving the same tax acts but a different claimant) created a contradiction violating the authority of res judicata. The decisive legal basis was the requirement under Article 509(1)(8) of the Civil Procedure Code for "triple identity" (parties, object, and cause) to establish res judicata between judgments; the court found this condition unmet because the claimants in the two proceedings were distinct entities, and further noted that the revision remedy under Article 513(4) permits only the annulment of the *last* final judgment in a series of contradictory decisions, whereas the decision targeted for revision in this case was the first chronologically.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 513 alin. (4) C. proc. civ, art. 513 din C. proc. civ; Revision for contradictory judgments denied due to lack of triple identity and failure to target the most recent final decision: The dispute concerned a tax litigation action seeking to annul a tax assessment decision, an inspection report, and an administrative contestation decision, where the reviser argued that a later final judgment in a separate but related case (involving the same tax acts but a different claimant) created a contradiction violating the authority of res judicata. The decisive legal basis was the requirement under Article 509(1)(8) of the Civil Procedure Code for "triple identity" (parties, object, and cause) to establish res judicata between judgments; the court found this condition unmet because the claimants in the two proceedings were distinct entities, and further noted that the revision remedy under Article 513(4) permits only the annulment of the *last* final judgment in a series of contradictory decisions, whereas the decision targeted for revision in this case was the first chronologically.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the procedural basis for dismissing the petition for revision as inadmissible.
Cited in conjunction with Article 513 to define the specific ground for revision (contradictory final judgments) that was found unmet.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2022
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2019, la data de 28.02.2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa anularea în totalitate sau în parte a deciziei de impunere x/25.01.2017, a raportului de inspecţie fiscală x/25.01.2017 şi a deciziei nr. 249/05.03.2018 de soluţionare a contestaţiei formulate de societatea B. S.R.L., obligarea pârâtei la plata de daune materiale şi morale în valoare de 450.000 de RON şi la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 1333/04.10.2019 Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului şi a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii, respingând acţiunea ca tardivă.
1.3. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanţa pentru soluţionarea fondului.
1.4. Prin decizia civilă nr. 138/CA din 4 martie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1333/04.10.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice - D.G.R.F.P Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, ca nefondat.
2. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2021, prin declinare de la Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (Decizia civilă nr. 989 din 13 septembrie 2021), revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 138/CA din 4 martie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a susţinut că decizia civilă nr. 138/CA din 4 martie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este contrară sentinţei civile nr. 1454 din data de 10 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2019 şi rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 227 din 25 februarie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Astfel, revizuentul a arătat că prin decizia civilă nr. 138 din 4 martie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut (la pagina 3 şi 4 din decizie) că "… reclamantul a luat cunoştinţă de actele administrativ fiscale contestate cel mai târziu de la data de 01.08.2017, când, în calitate de reprezentant al societăţii B. S.R.L., a formulat acţiune în anulare a acestora în cadrul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Constanţa, acţiune ce a fost respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii administrativ fiscale obligatorii. În raport de această dată, acţiunea depusă la data de 28.02.2019 este în mod evident formulată cu depăşirea termenului de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, termen care curge de la data luării la cunoştinţă."
Prin sentinţa civilă nr. 1454 din 10 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 227 din 25 februarie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a reţinut următoarele:
"Astfel, pentru că termenele de contestare a actului prevăzute în Legea nr. 207/2015 se completează cu cele ale Legii nr. 554/2004, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este relevant în cauză, acesta stipulând că: (l) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă"; (5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie.".
Or, în speţă, faţă de data comunicării Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 249/05.03.2018, respectiv, data de 25.09.2018, contestaţia fiscală judiciară putea fi formulată la instanţă cel mult până la data de 25.03.2019.
Conform interpretării termenelor din Legea nr. 554/2004 (respectiv art. 11) din sentinţa civilă nr. 1454/2020 pronunţata în dosarul nr. x/2019, acţiunea sa depusă la data de 28.02.2019 şi înregistrată în dosarul nr. x/2019 este în termen, termenul de prescripţie fiind 25.03.2019.
Revizuentul A. a precizat că faţă de motivul de revizuire, întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., suplimentar a solicitat a se lua în considerare şi dispoziţiile art. 401- 403 C. proc. civ.
Sentinţa civilă nr. 1454/2020 este dată de prima instanţă, practic este singura hotărâre care a luat în considerare termenul de 25.03.2019 ca termen de prescripţie, deci nu s-a discutat niciodată în cadrul dosarelor dintre societate şi ANAF aspectul tardivităţii.
În temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ., a solicitat anularea deciziei civile nr. 138/CA din 4 martie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat în dosarul nr. x/2019.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii
Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este necesar ca prin hotărârile apreciate ca fiind potrivnice să se fi încălcat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri rămasă definitivă, respectiv ca între cererile în care acestea s-au pronunţat să existe tripla identitate de elemente prevăzută de dispoziţiile art. 430-432 din C. proc. civ.. Totodată, trebuie să se solicite revizuirea ultimei hotărâri, întrucât aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.
În practica judiciară s-a reţinut că instanţa învestită cu calea de atac de retractare a revizuirii nu are atribuţia să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice conţine soluţia corectă, ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.
În examinarea motivului de revizuire care sancţionează încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, urmează a se avea în vedere şi prevederile legale care dau conţinut acestei instituţii.
Astfel, dispoziţiile art. 431 din C. proc. civ. reglementează efectele lucrului judecat, referindu-se în alin. (1) la efectul negativ al lucrului judecat, iar în alin. (2) la efectul pozitiv al lucrului judecat.
Constatând că instituţia autorităţii de lucru judecat protejează atât efectul negativ (imposibilitatea reluării aceleiaşi judecăţi, pentru a se statua în sens contrar), cât şi efectul pozitiv al lucrului judecat (un aspect litigios, odată tranşat jurisdicţional, nu poate fi contrazis de o judecată ulterioară), se reţine că motivul invocat pe calea prezentei cereri de revizuire nu poate fi primit.
În cauză, revizuentul invocă existenţa unei contrarietăţi, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., între hotărârile pronunţate în două litigii care au vizat aceleaşi acte administrativ fiscale, respectiv decizia de impunere x/25.01.2017, raportul de inspecţie fiscală x/25.01.2017 şi decizia nr. 249/05.03.2018 de soluţionare a contestaţiei.
Examinând cronologic cele două litigii, situaţia se prezintă astfel:
Dosarul nr. x/2019 are ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa prin care a solicitat anularea în totalitate sau în parte a deciziei de impunere x/25.01.2017, a raportului de inspecţie fiscală x/25.01.2017 şi a deciziei nr. 249/05.03.2018 de soluţionare a contestaţiei formulate de societatea B. S.R.L., obligarea pârâtei la plata de daune materiale şi morale în valoare de 450.000 de RON şi la plata cheltuielilor de judecată. În acest dosar s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1333/04.10.2019, prin care Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia tardivităţii formulării acţiunii, a respins acţiunea ca tardivă, sentinţa rămânând definitivă, în urma respingerea recursului promovat de reclamant, prin decizia civilă nr. 138/CA din 4 martie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Dosarul nr. x/2019 are ca obiect cererea formulată de reclamanta B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin care a solicitat anularea deciziei de impunere x/25.01.2017, a raportului de inspecţie fiscală x/25.01.2017 şi a deciziei nr. 249/05.03.2018 de soluţionare a contestaţiei.
În acest dosar s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1454/10.11.2020, prin care Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta B. S.R.L., ca fiind prescrisă, sentinţa rămânând definitivă, în urma respingerea recursului promovat de reclamantă, prin decizia civilă nr. 227 din 25 februarie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte constată că între hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile anterior indicate nu există autoritate de lucru judecat în sensul dispoziţiilor art. 430-432 din C. proc. civ., întrucât nu este îndeplinită în mod cumulativ tripla identitate de elemente (părţi, obiect şi cauză) în cazul cererilor de chemare în judecată în care ele s-au pronunţat.
Astfel, este evident că atât părţile, cât şi cauza celor două acţiuni sunt diferite: în primul litigiu reclamant este A., în al doilea litigiu reclamantă este societatea B. S.R.L., iar aceştia îşi apără, prin demersurile judiciare iniţiate, drepturi distincte.
Sub un alt aspect, Înalta Curte reţine că finalitatea acestui motiv de revizuire este reglementată de către dispoziţiile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, se va anula cea din urmă hotărâre.
Or, din cronologia pronunţării hotărârilor în cele două litigii amintite, rezultă cu evidenţă că ultima hotărâre rămasă definitivă nu este cea solicitată a fi revizuită în cadrul prezentei cereri, ci este sentinţa civilă nr. 1454/10.11.2020, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 227/25.02.2021.
Revizuentul nu poate invoca faptul că decizia civilă nr. 138 din 4 martie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1454/10.11.2020 a Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal (definitivă prin decizia civilă nr. 227 din 25 februarie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal), câtă vreme aceasta din urmă este ulterioară deciziei atacate cu revizuire.
Aşadar, chiar în ipoteza existenţei unor hotărâri potrivnice - situaţie premisă inexistentă în prezenta cauză, aşa cum s-a arătat anterior, nu ar fi putut fi anulată decizia criticată de revizuent, solicitarea sa fiind şi sub acest aspect inadmisibilă.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 513 din C. proc. civ., raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 138/CA din 4 martie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.