Cassation inadmissible for appealing a final interlocutory order on reexamination of complaint cancellation

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

Constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Reclamantul A. a formulat în data de 14.02.2020 cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020, prin care a chemat în judecată, în procedura ordonanţei preşedinţiale, pe preşedinta Judecătoriei Drăgăşani, B., pentru restituirea sumei de 56.685.107,78 euro, arătând că aceşti bani se află în custodia acesteia, care însă refuză să îi returneze şi să soluţioneze dosarul nr. x/2019.

Prin rezoluţia din data de 18.02.2020 instanţa a pus în vedere reclamantului, conform art. 200 C. proc. civ. ca în termen de 3 zile de la primirea comunicării să completeze acţiunea formulată cu următoarele: să indice domiciliul sau reşedinţa ori sediul părţilor; obiectul cererii; motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază; dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, cu precizarea că neîndeplinirea obligaţiei este sancţionată cu anularea cererii. Totodată, s-a pus în vedere reclamantului să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, potrivit art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 28.02.2020, reclamantul a formulat o cerere, intitulată impropriu de reexaminare, pe care Curtea a calificat-o ca fiind răspunsul la solicitările instanţei învederate acestuia prin rezoluţia din 18.02.2020, prin care a indicat adresa pârâtei B. ca fiind str. x Drăgăşani, Judeţul Vâlcea.

Curtea a constatat, prin încheierea din 27.03.2020, că reclamantul nu a înţeles să îndeplinească obligaţia stabilită de instanţă, răspunsul său fiind neclar, lipsit de precizări, astfel încât, constatând neîndeplinirea obligaţiei de completare a cererii cu elementele prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. c), lit. d) (atât motivele de fapt cât şi motivarea în drept) şi lit. e), în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată.

La data de 30.03.2020, reclamantul A. a formulat cerere de reexaminare în temeiul art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., solicitând ca instanţa să revină asupra măsurii anulării acţiunii dispusă prin încheierea din data de 27.03.2020.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 7 mai 2020 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de petentul A., privind reexaminarea încheierii şedinţei din camera de consiliu din data de 27 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond recurentul A. a declarat recurs.

4. Soluţia instanţei de recurs

În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi ţinând cont de prevederile art. 499 teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză.

Înalta Curte constată că respectiva cale de atac promovată de recurent nu este prevăzută de lege.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menţionat, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. şi pct. (5) din C. proc. civ. au caracter definitiv.

Recursul declarat împotriva unei decizii definitive este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi cum acest drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori, în aceeaşi cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 7 mai 2020 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2021.