Eligibility for wartime refugee status under Law 189/2000 based on 1940 displacement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the municipal pension house, thereby upholding the lower court’s judgment in favor of the claimant. The dispute concerned the administrative refusal to recognize the claimant as a beneficiary of specific wartime compensation laws; the claimant challenged the pension house’s decision, arguing that her relocation to Bucharest in September 1940 following the cession of Northern Transylvania constituted a forced refuge from her domicile. The Court held that the appellant’s lack of conclusive evidence was a valid procedural point, but determined that the claimant had sufficiently proved her status as a substitute teacher in 1940 and her subsequent displacement. The decisive legal basis was Article 1, paragraph c) of Law No. 189/2000, which grants rights to individuals who were forced to leave their domicile due to wartime events; consequently, the pension house was ordered to recognize the claimant’s beneficiary status and award corresponding rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Eligibility for wartime refugee status under Law 189/2000 based on 1940 displacement: The dispute concerned the administrative refusal to recognize the claimant as a beneficiary of specific wartime compensation laws; the claimant challenged the pension house’s decision, arguing that her relocation to Bucharest in September 1940 following the cession of Northern Transylvania constituted a forced refuge from her domicile. The Court held that the appellant’s lack of conclusive evidence was a valid procedural point, but determined that the claimant had sufficiently proved her status as a substitute teacher in 1940 and her subsequent displacement. The decisive legal basis was Article 1, paragraph c) of Law No. 189/2000, which grants rights to individuals who were forced to leave their domicile due to wartime events; consequently, the pension house was ordered to recognize the claimant’s beneficiary status and award corresponding rights.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule cited to justify the dismissal of the appeal and the maintenance of the lower court's sentence.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1947 din 2 iulie 2004, reclamanta P.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, a solicitat anularea hotărârii nr. 12.151/11.722 din 30 aprilie 2004, emisă de pârâtă și stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și acordarea drepturilor corespunzătoare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta a făcut o greșită aplicare a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), față de actele depuse în susținerea cererii sale.
Prin sentința civilă nr. 2502 din 3 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de P.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 12.151/11.722 din 30 aprilie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că se încadrează în condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, iar ca urmare a cedării Ardealului de Nord, a fost în situația de a se refugia din localitatea de domiciliu, în altă localitate, respectiv în București.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care a motivat, în esență, că în dosarul Comisiei nu au existat dovezi concludente cauzei.
Recursul este nefondat.
Se reține că reclamanta, născută G.I., la 7 octombrie 1921, în comuna Sicut, județ Bistrița Năsăud, s-a căsătorit cu P.I., la 27 august 1942, în București.
Prin adeverința eliberată de Inspectoratul Școlar al județului Năsăud, nr. 985 din 18 martie 1940, rezultă că reclamanta funcționa ca suplinitor la Școala Primară de Stat, iar din declarațiile martorilor M.S. și A.O. rezultă că reclamanta, numită învățătoare suplinitoare în martie 1940, la școala din satul Recele-Ilva Mare, s-a refugiat în septembrie 1940, la București, de unde nu s-a mai întors în localitatea de domiciliu.
Așadar, se reține că reclamanta a făcut dovada că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiind de drepturile corespunzătoare.
Față de cele ce preced, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2502 din 3 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2005.