Fiscal solidary liability: Proof of bad faith and causal link between asset transfer and debtor's insolvency

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 04.04.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Solidaritatea 2003 S.R.L. le-a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, solicitând anularea Deciziei nr. 415/16.10.2015 emisă de ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi, pe cale de consecinţă, anularea în totalitate a Deciziei de angajare a răspunderii solidare în situaţia atragerii răspunderii solidare prevăzuta de art. 27, alin. (1) lit. a), alin. (2) şi alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nr. 4509/20.07.2015 emisă de către ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu pentru suma de 2.505.320 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 211 din 23 ianuarie 2018, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. Solidaritatea 2003 S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi a anulat Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 415/16.10.2015 emisă de pârâta A.N.A.F- D.G.R.F.P. Ploieşti şi Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/20.07.2015 emisă de A.N.A.F- D.G.R.F.P. Ploieşti-A.J.F.P. Giurgiu.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 211 din 23 ianuarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu a declarat recurs, întemeiat pe art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că la pronunţarea hotărârii instanţa de judecată a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză.

Consideră că în mod greşit instanţa de fond a admis contestaţia reclamantului, reţinând că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 25, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală în ceea ce priveşte atragerea răspunderii solidare a administratorului.

AJFP Giurgiu a emis Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/20.07.2015 în temeiul disp. art. 25, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Recurenta apreciază că a arătat pe larg motivele pentru care s-a dispus angajarea răspunderii solidare prin emiterea Deciziei ce face obiectul prezentei cauze, motive temeinice şi legale care probează reaua-credinţă a reclamantului.

Arată că reclamantul nu a solicitat şi nu a administrat probe cu care să-şi dovedească cele susţinute prin apărările formulate, neaducând argumente cu care să dovedească contrariul celor reţinute în cuprinsul celor două decizii contestate.

Conform prevederilor art. 25, alin. (2), lit. a):

"răspunde în solidar cu debitorul declarat insolvabil orice persoană care anterior datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, a dobândit în orice mod active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea.

Recurenta consideră că reaua-credinţă este dovedită având în vedere faptul că vânzarea activelor a provocat în mod direct un grav prejudiciu societăţii debitoare, tranzacţiile efectuate ducând la devalizarea patrimoniului societăţii şi, implicit, la insolvabilitatea acesteia.

Faţă de cele menţionate mai sus, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile atacate, iar pe fond respingerea acţiunii ca nefondată şi menţinerea ca legale şi temeinice a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 415/16.10.2015 emisă de DGRFP Ploieşti şi a Deciziei nr. 4509/20.07.2015 de angajare a răspunderii solidare emisă de AJFP Giurgiu.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/20.07.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu s-a decis angajarea răspunderii solidare a reclamantei Solidaritatea 2003 S.R.L. în limita sumei de 2.505.320 RON, reprezentând obligaţii fiscale neachitate bugetului general consolidat de către debitorul A. S.A.

În motivarea Deciziei, s-au reţinut următoarele:

La data de 28.05.2012, "A., a înstrăinat o parte din bunurile societăţii, prin vânzarea acestora către "Solidaritatea, " astfel:

a) apartamentul nr. x situat în Giurgiu, str. x, bl. 19 C/613, nr. cadastral x, CF nr. x, conform actului notarial nr. x/28.05.2012;

b) imobilul situat în intravilanul sat Remus, CF nr. x, compus din teren în suprafaţa de 1.000 mp, construcţia CI în suprafaţa de 151 mp, construcţia C2 în suprafaţa de 129 mp şi construcţia C3 în suprafaţa de 70 mp, conform actului notarial nr. x/28.05.2012;

c) terenul în suprafaţa de 334 mp, având nr. cadastral x, situat în Giurgiu, bl. CFR. nr. 34, conform actului notarial nr. x/28.05.2012.

S-a menţionat că după 12 zile de la instituirea măsurilor asigurătorii a fost înstrăinată majoritatea patrimoniului, în acest mod fiind îngreunată în mod considerabil recuperarea obligaţiilor fiscale şi s-a considerat că există suficiente indicii şi elemente care să conducă la concluzia de vânzare cu rea-credinţă.

În consecinţă, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru atragerea răspunderii solidare în temeiul prevederilor art. 27 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi s-a emis Decizia.

Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 27 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul fiscal, (2) Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta, următoarele persoane:

a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, au dobândit active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea".

De asemenea, conform art. 3.1 din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispoziţiile art. 27 şi 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: "În scopul angajării răspunderii solidare prevăzute la art. 27 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal cu competenţe în executarea silită a debitorului principal va avea în vedere următoarele:

b) stabilirea persoanelor fizice sau juridice, care cu rea-credinţă, au dobândit active de la debitorul declarat insolvabil anterior datei declarării insolvabilităţii;

c) constatarea faptului că între starea de insolvabilitate şi transferul dreptului de proprietate asupra activelor există o legătură de cauzalitate;

Din analiza normelor legale de mai sus se desprinde concluzia că pentru atragerea răspunderii solidare a reclamantei, organul fiscal este dator să dovedească reaua-credinţă a acesteia şi legătura de cauzalitate dintre dobândirea unora dintre activele "A., şi starea de insolvabilitate a acesteia.

Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte reaua-credinţă se observă că, în cuprinsul deciziilor contestate, nu se regăsesc explicaţii privind legătura dintre vânzarea bunurilor efectuată la nivelul anului 2012 şi starea de insolvabilitate constatată la nivelul anul 2014.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază în acord cu instanţa de fond, că nu se poate prezuma că simpla înstrăinare a acestor imobile a dus la starea de insolvabilitate a societăţii. Mai mult, din analiza raportului de expertiză întocmit în cauză, se constată că înstrăinarea activelor s-a efectuat în condiţii de transparenţă, între două societăţi neafiliate, prin contracte încheiate în formă autentică, notarială, la valoarea de circulaţie reală a bunurilor.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va este nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu împotriva sentinţei nr. 211 din 23 ianuarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2021.