National Integrity Agency's failure to provide a final response to a petition on asset declaration compliance violates General Order 27/2002

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 5 februarie 2018, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, obligarea pârâtei să comunice reclamantului răspunsul la petiţia expediată de reclamant în data de 04.08.2017, sub sancţiunea aplicării conducătorului instituţiei a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, şi a plăţii penalităţilor de 1.000 RON pe zi de întârziere, care vor fi acordate reclamantului, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 166 din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Cluj:

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi, în consecinţă, a obligat pârâta să comunice reclamantului răspuns la petiţia înregistrată sub nr. x/08.08.2017;

- a respins solicitările reclamantului de aplicare a conducătorului instituţiei pârâte a unei amenzi de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere şi de obligare a pârâtei la plata de penalităţi de 1.000 de RON pe zi de întârziere;

- a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 50,29 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurenta-pârâtă arată, aşa cum a precizat şi în faţa instanţei de fond, că a comunicat intimatului-reclamant adresa nr. x/07.03.2018, prin care i-a adus la cunoştinţă că petiţia în cauză se află încă în lucru la Agenţia Naţională de Integritate, urmând ca rezultatul verificărilor să fie transmis ulterior.

Având în vedere conţinutul solicitării, dar şi natura activităţilor necesar a fi întreprinse de către inspectorul de integritate, prin raportare la cele solicitate, consideră că adresa transmisă reprezintă un prim răspuns la solicitarea formulată.

Susţine că, potrivit dispoziţiilor din Legea nr. 176/2010, reprezintă atribuţie a inspectorului de integritate efectuarea controlului depunerii la termen a declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese de către persoanele prevăzute de această lege.

De asemenea, tot în baza Legii nr. 176/2010, Agenţia îndeplineşte activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002.

În opinia recurentei-pârâte, solicitarea formulată de intimatul-reclamant a fost întemeiată declarativ pe prevederile O.G. nr. 27/2002, întrucât, având în vedere aspectele sesizate în cuprinsul său, dar şi modul în care, la nivelul ANI, sunt efectuate verificările ce pot conduce la deschiderea unei lucrări de evaluare, această solicitare reprezintă o sesizare formulată de intimatul-reclamant către ANI.

În condiţiile în care prin petiţia nr. x/08.08.2018, la care a revenit sub nr. x/07.09.2017, reclamantul aducea la cunoştinţă aspecte referitoare la lipsa declaraţiilor de avere şi de interese a persoanelor ce desfăşoară activitate la nivelul unor companii din sectorul public, în mod evident, reclamantul semnalează Agenţiei Naţionale de Integritate o posibilă încălcare a legii, prin nedepunerea declaraţiilor de avere şi de interese de către persoane care ar putea avea această obligaţie, precum şi o eventuală lipsă de diligenţă a unor entităţi terţe, cum sunt respectivele companii, în afişarea declaraţiilor.

Consideră că, în raport de conţinutul concret al solicitărilor, reclamantul nu doreşte comunicarea unor simple informaţii.

Mai arată că procedura de soluţionare a petiţiilor şi a solicitărilor de informaţii în cazul demarării activităţilor de evaluare în cadrul ANI, precum şi alte solicitări ce au legătură cu procedurile de evaluare din cadrul ANI, se desfăşoară şi sunt soluţionate în baza dispoziţiilor legale speciale.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-reclamant A. nu a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că principala critică adresată hotărârii de fond se referă la greşita apreciere a actului contestat ca fiind o petiţie, în sensul O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate susţinând că reclamantul nu i-a adresat o simplă petiţie, întemeiată pe dispoziţiile actului normativ menţionat, ci a sesizat autoritatea asupra unor aspecte care impuneau efectuarea unor verificări ce constituie obiect al activităţii sale, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Înalta Curte apreciază a fi nefondate criticile de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă, constatând că prima instanţă a făcut o corectă şi completă analiză a cauzei, în raport de dispoziţiile O.G. nr. 27/2002 şi ale Legii nr. 176/2010.

Activitatea de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor adresate autorităţilor publice se realizează cu respectarea competenţelor legale ce revin fiecărei autorităţi în parte, conform legii speciale.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, care reglementează organizarea şi funcţionarea pârâtei Agenţiei Naţionale de Integritate, "Agenţia îndeplineşte activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002.". În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de pârâtă, aceasta este definită ca fiind activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate din cadrul Agenţiei, cu privire la situaţia averii existente pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor persoanelor care fac obiectul prezentei legi, conform art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010.

De asemenea, potrivit art. 2 din O.G. nr. 27/2002, "În sensul prezentei ordonanţe, prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice".

Raportând aceste dispoziţii la solicitările formulate de reclamant prin petiţia înregistrată sub nr. x/8.08.2017, Înalta Curte constată că obiectul sesizării reclamantului priveşte inexistenţa unor declaraţii de avere şi de interese pe paginile de internet ale unor companii din sectorul public din judeţul Cluj, reclamantul solicitând în această situaţie constatarea contravenţiilor, în baza Legii nr. 176/2016 şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare.

În acest context, în mod judicios a reţinut prima instanţă că pârâtei, legal sesizată cu o petiţie privind îndeplinirea unei activităţi stabilite de legiuitor în sarcina sa, îi revenea obligaţia de a transmite un răspuns petiţionarului reclamant, dispoziţiile din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor prevăzând o obligaţie în acest sens în sarcina autorităţilor şi instituţiilor publice.

Deşi petiţia a fost înregistrată la 8 august 2017, abia în cursul judecăţii în faţa primei instanţe, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a înţeles să înainteze reclamantului adresa nr. x/7.03.2018, prin care îi aducea la cunoştinţă că petiţia este în lucru, iar până la data soluţionării prezentului recurs, recurenta nu a dat un răspuns final petiţiei adresate.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că justificările recurentei-pârâte prezentate în recurs, în sensul că aspectele solicitate de reclamant impun efectuarea unor activităţi de investigare şi de analiză, cu privire la posibila încălcare a legii de către persoanele ce activează la nivelul companiilor din sectorul public despre care face vorbire petentul, nu pot fi primite, dată fiind întârzierea nerezonabilă în soluţionarea petiţiei.

Nici împrejurarea că adresa (nr. x) reprezintă, în opinia recurentei-pârâte, un prim răspuns la solicitarea formulată, nu poate justifica neîndeplinirea de către recurentă a obligaţiei de a-i furniza petiţionarului un răspuns final la petiţia adresată.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 166 din 21 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2021.