Incompatibility of local councilor with spouse's commercial contracts with public authority: objective nature of prohibition and interruption of prescription by integrity review

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 19 martie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 15.02.2018, întocmit de pârâtă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 78 din 28 iunie 2018, Curtea de Apel Bacău a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată şi anularea raportului de evaluare, întocmit de pârâtă.

În motivarea recursului, reclamantul consideră că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, raportat la situaţia de fapt, deoarece, în cauză, nu este vorba despre un contract comercial ci despre două facturi emise de către un angajat al societăţii şi că a avut cunoştinţă pentru prima dată de emiterea acestor facturi abia cu ocazia verificărilor efectuate de Agenţia Naţională de Integritate.

Susţine, astfel, că nu s-a aflat în starea de incompatibilitate reţinută de intimata-pârâtă, întrucât nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 care se referă la fapte personale ale consilierului local prin care în mod voit şi cu intenţie, a întreprins acte care să contravină reglementărilor legale.

De asemenea, recurentul arată că instanţa de fond nu a analizat susţinerile sale referitoare la prescripţia dreptului de a solicita atragerea răspunderii delictuale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Hotărârea pronunţată în cauză este legală şi temeinică sub toate aspectele criticate.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, judecătorul primei instanţe a interpretat şi aplicat corect prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi, de asemenea, a analizat susţinerile reclamantului referitoare la prescripţie, reţinând în mod corect că ANI a respectat dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 176/2010.

II. Soluţia instanţei de recurs

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi reclamantul A. a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile concrete expuse prin calea de atac exercitată se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Analizând recursul, prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte îl constată nefondat.

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, constatând că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât, în perioada în care a exercitat mandatul de consilier local în cadrul Consiliului Local Roznov, între Primăria oraşului Roznov, judeţul Neamţ şi societatea B. S.R.L., al cărei asociat şi administrator era C., soţia reclamantului, s-au încheiat contracte comerciale (achiziţii directe de produse dovedite prin emiterea de către societatea B. S.R.L. a unor facturi), în baza cărora societatea menţionată a încasat suma totală de 24.651 RON.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă. Reclamantul invocă cu titlu de critici de nelegalitate argumente expuse şi prin cererea de chemare în judecată, pe care prima instanţă le-a analizat.

Astfel, recurentul-reclamant susţine în principal, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, invocând în acest sens lipsa unui contract comercial, precum şi faptul că nu a cunoscut împrejurarea că au fost emise facturile către Primăria Roznov.

Fără a mai reda conţinutul art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, care se regăsesc şi în considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că aplicabilitatea acestor dispoziţii legale în cauză este indiscutabilă.

Potrivit textului de lege, reprezintă situaţie de incompatibilitate a consilierului local încheierea de către o societate comercială în care soţul/soţia consilierului local deţine funcţia de administrator cu autoritatea publică, respectiv Consiliul Local din care consilierul face parte, a unor contracte comerciale de furnizare de produse.

În cauză, nu s-a contestat relaţia contractuală la care se referă raportul de evaluare, respectiv cumpărarea produselor şi plata contravalorii acestora conform celor două facturi fiscale, ce probează pe deplin existenţa contractului comercial în sensul de negotium.

Susţinerea recurentului-reclamant că nu s-a încheiat un contract în sensul de instrument probator al relaţiei contractuale, nu prezintă relevanţă în aplicarea dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003.

De asemenea, este nefondat argumentul recurentului-reclamant potrivit căruia nici el nici soţia nu au cunoscut faptele, respectiv derularea prin intermediul unui angajat al societăţii a celor două relaţii contractuale de furnizare de produse.

Din perspectiva art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, incompatibilitatea există fără îndeplinirea vreunei cerinţe referitoare la atitudinea subiectivă a persoanei evaluate sau a soţului/soţiei acesteia.

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte criticile recurentului-reclamant referitoare la nepronunţarea instanţei de fond asupra motivului invocat în cererea de chemare în judecată referitor la intervenirea prescripţiei oricărei forme de răspundere civilă sau administrativă, Înalta Curte le va respinge, ca nefondate, reţinând că prima instanţă a analizat aceste susţineri ale reclamantului, astfel cum rezultă din sentinţa recurată (pagina a doua a sentinţei).

Este adevărat că în motivarea sentinţei sunt expuse argumente care se întemeiază pe art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, instanţa de fond reţinând că, în limitele litigiului (care nu are ca obiect atragerea vreunei forme de răspundere), nu se pune problema incidenţei dispoziţiilor privitoare la prescripţia unei astfel de răspunderi civile.

Acest argument contravine Deciziei nr. 449/2015 a Curţii Constituţionale, însă, recursul se limitează la invocarea aspectului procedural al neanalizării prescripţiei, argumentele de fond referitoare la această chestiune litigioasă nefiind reiterate.

Şi dacă s-ar aprecia că invocarea nepronunţării asupra motivului referitor la intervenirea prescripţiei răspunderii reprezintă implicit o reiterare a argumentelor de fond, se constată că acestea sunt nefondate, întrucât raportul de evaluare face referire la două relaţii contractuale, între care cea din urmă datează din septembrie 2014, dovedită prin factura nr. x/22.09.2014, în timp ce declanşarea procedurii de evaluare a avut loc la 8.04.2016, întrerupând termenul de prescripţie, aspect statuat de principiu prin decizia obligatorie nr. 74/2020 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 78 din 28 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2021.