Immigration Inspectorate Ordered to Issue Work Permit After Underlying Fine Annulled; Appeal Rejected

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, la data de 9 noiembrie 2017, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din 22 februarie 2018, reclamantul Clubul Sportiv Concordia Chiajna, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Ilfov, a contestat refuzul eliberării avizului de angajare pentru cetăţeanul din Republica Cap Verde A. emis la data de 25.09.2017, solicitând anularea deciziei contestate şi obligarea la emiterea avizului de angajare solicitat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 764 din 22 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul Clubul Sportiv Concordia Chiajna, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al judeţului Ilfov, a anulat decizia conţinând refuzul eliberării avizului de angajare nr. x/25.09.2017 şi a obligat pârâtul la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul A..

Totodată, a luat act că reclamantul îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâtul susţine, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale incidente în speţă, respectiv a art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, anulând decizia conţinând refuzul eliberării avizului de angajare nr. x/25.09.2017 şi obligându-l să emită aviz de angajare pentru cetăţeanul străin.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, în opinia recurentului-pârât, decizia contestată este legală, întrucât, la data de 25.09.2017, sancţiunea contravenţională subzista.

Arată în acest sens că, la momentul refuzului eliberării avizului de angajare, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei beneficia de prezumţia de legalitate, având în vedere că decizia civilă de admitere a plângerii contravenţionale anterior menţionate a fost pronunţată ulterior deciziei atacate în cauză, respectiv la data de 05.01.2018.

Astfel, având în vedere că la data emiterii refuzului, respectiv la data respingerii contestaţiei administrative prealabile, sentinţa civilă nr. 8066/16.11.2016 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2016 nu era definitivă, instanţa de fond în mod greşit a avut în vedere împrejurările existente la data deliberării, inexistente la data emiterii actului administrativ contestat, moment la care ar fi trebuit raportat examenul de legalitate.

Recurentul-pârât arată că nu putea prevedea în ce sens se va pronunţa instanţa de control judiciar, acest lucru fiind contrar principiilor de drept, care consfinţesc prezumţia de legalitate a actelor administrative, până la o decizie definitivă a justiţiei.

Mai mult, arată că în cazul în care s-ar conforma dispoziţiilor instanţei de fond şi ar emite avizul de angajare în cauză, fără efectuarea unor noi verificări, astfel cum sunt prevăzute de lege în acest sens, s-ar putea ajunge în situaţia în care societatea intimată să beneficieze de un drept fără a îndeplini condiţiile prevăzute de lege, fapt ce ar eluda scopul preventiv avut în vedere de către legiuitor la momentul emiterii normelor juridice în discuţie, anume acela de a împiedica, respectiv limita şederea ilegală a străinilor pe teritoriul României, sub pretextul desfăşurării de activităţi lucrative pe teritoriul României.

Face trimitere în acest sens la prevederile art. 4 al O.G. nr. 25/2014 care, la alin. (2) lit. a) - f), prevede condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Clubul Sportiv Concordia a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect puterea de lucru judecat a hotărârii din 16.11.2016 a Judecătoriei Buftea, în conformitate cu dispoziţiile art. 430 alin. (4) din C. proc. civ., întrucât, până la judecarea pe fond a cererii deduse judecăţii în cauză, respectiv la data de 5.01.2018, hotărârea prin care a fost anulat procesul-verbal a rămas definitivă.

Cât priveşte art. 9 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 500/2011, care reglementa cealaltă pretinsă contravenţie, arată că această normă a fost abrogată prin O.U.G. nr. 53/2017, anterior emiterii actului administrativ, astfel că nu mai poate produce efecte.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant Clubul Sportiv Concordia Chiajna a învestit instanţa de contencios cu o acţiune vizând refuzul rezolvării cererii sale având ca obiect eliberarea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin A., exprimat prin Adresa/Decizia nr. x/25.09.2017 emisă de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al judeţului Ilfov, act pe care l-a atacat în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

Prima instanţă, admiţând acţiunea reclamantului Clubul Sportiv Concordia Chiajna a reţinut, pe de o parte, soluţia de anulare a procesului-verbal de contravenţie pronunţată în dosarul nr. x/94/2016 de Judecătoria Buftea, secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 8066/16.11.2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 30/5.01.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar pe de altă parte, că art. 9 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 500/2011, la momentul formulării cererii de către reclamant - 10.08.2017, era abrogat începând cu 7.08.2017, prin O.U.G. nr. 53/2017.

Criticile recurentului-pârât se axează în esenţă pe ideea că refuzul de a elibera avizul de angajare pentru cetăţeanul străin este legal, întrucât la momentul emiterii actului administrativ contestat (25.09.2017), sancţiunea contravenţională subzista, respectiv procesul-verbal de contravenţie beneficia de prezumţia de legalitate, de vreme ce sentinţa civilă nr. x/16.11.2016 pronunţată de Judecătoria Buftea nu era definitivă.

În opinia recurentului-pârât, instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită în cauză, întrucât trebuia să efectueze controlul de legalitate al actului administrativ contestat în raport de momentul emiterii lui, iar nu în raport de un moment ulterior, respectiv acela al rămânerii definitive a sentinţei anterior menţionate, prin decizia nr. 30/5.01.2018.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate.

Prin Adresa/Decizia nr. x/25.09.2017, s-a decis neacordarea avizului de angajare, reţinându-se că nu este îndeplinită condiţia impusă de dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014.

În concret, textul normativ anterior arătat impune condiţia ca "angajatorul să nu fi fost sancţionat potrivit art. 36 alin. (1) din prezenta ordonanţă, art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii sau potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor, cu modificările ulterioare, în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii."

Este necontestat că, prin procesul-verbal de contravenţie nr. x din 13.07.2016 încheiat de Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Ilfov, clubul sportiv reclamant a fost sancţionat cu amendă în valoare de 30.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 36 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, ca urmare a primirii la muncă, fără drept de muncă, a unor cetăţeni străini nominalizaţi în respectivul proces-verbal.

Însă, la data de 10.08.2017, când a fost înregistrată cererea la autoritatea recurentă, intimatul nu figura cu sancţiuni contravenţionale pentru nerespectarea temeiului legal aflat în discuţie, întrucât, prin sentinţa civilă nr. 8066/16.11.2016, Judecătoria Buftea, urmare admiterii plângerii contravenţionale formulată de intimatul-reclamant, a anulat procesul-verbal nr. x/13.07.2016, exonerându-l de executarea sanctiunilor contraventionale aplicate prin acesta.

Este adevărat că sentinţa nr. 8066/16.11.2016 era supusă apelului şi că ulterior, recurentul-pârât a şi exercitat această cale de atac, însă, potrivit art. 430 alin. (4) C. proc. civ., şi hotărârea supusă apelului sau recursului se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie.

Cu privire la soluţia pronunţată asupra plângerii contravenţionale, se observă că aceasta a rămas definitivă prin decizia nr. 30/5.01.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, astfel încât, la data pronunţării unei soluţii definitive în prezenta cauză, chestiunea litigioasă a nelegalităţii procesului-verbal de contravenţie a fost tranşată definitiv.

În acest context, Înalta Curte constată, după cum în mod deplin justificat a arătat şi judecătorul fondului, că refuzul recurentului-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al judeţului Ilfov de a elibera avizul de angajare pentru cetăţeanul străin A. are caracter nejustificat, în condiţiile în care probatoriul administrat în cauză demonstrează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014.

Înalta Curte constată nefondată şi susţinerea recurentului-pârât potrivit căreia nu poate fi obligat la emiterea avizului de angajare, fiind necesară efectuarea unei noi verificări a condiţiilor prevăzute de lege.

Obiectul controlului judecătoresc în cauza de faţă fiind reprezentat de refuzul eliberării avizului pe motivul existenţei sancţiunii contravenţionale anterior menţionate, obligarea la emiterea avizului reprezintă consecinţa constatării greşitei reţineri de către autoritatea pârâtă a neîndeplinirii condiţiei referitoare la lipsa sancţiunilor contravenţionale.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, ca nefondat.

Totodată, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări la plata către intimatul-reclamant Clubul Sportiv Concordia Chiajna a sumei de 2.000 RON reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări împotriva sentinţei civile nr. 764 din 22 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări la plata către intimatul-reclamant Clubul Sportiv Concordia Chiajna a sumei de 2.000 RON reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2021.