Judicial assistant salary recalcation appeal dismissed; lower court order to apply sectoral reference value upheld
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the Ministry of Justice’s appeal, thereby upholding the appellate court’s order to annul the challenged salary regulation and obligate the state to recalculate the plaintiffs’ compensation using a sectoral reference value (VRS) of 405 RON from April 2015, increased by 10% from December 2015. The dispute concerned an administrative action brought by judicial assistants challenging a ministerial order that allegedly failed to correctly apply statutory salary increases, including loyalty bonuses and specific allowances, under the unified public sector wage framework. The Supreme Court rejected the defendant’s argument that the action became moot due to a subsequent administrative order granting higher VRS rates, ruling that post-judgment concessions do not negate the legality of the initial judgment or constitute a lack of object; it further held that arguments regarding seniority bonuses were irrelevant because the operative part of the lower court’s decision was limited strictly to the VRS calculation, adhering to the principle that the dispositive section prevails over reasoning.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Judicial assistant salary recalcation appeal dismissed; lower court order to apply sectoral reference value upheld: The dispute concerned an administrative action brought by judicial assistants challenging a ministerial order that allegedly failed to correctly apply statutory salary increases, including loyalty bonuses and specific allowances, under the unified public sector wage framework. The Supreme Court rejected the defendant’s argument that the action became moot due to a subsequent administrative order granting higher VRS rates, ruling that post-judgment concessions do not negate the legality of the initial judgment or constitute a lack of object; it further held that arguments regarding seniority bonuses were irrelevant because the operative part of the lower court’s decision was limited strictly to the VRS calculation, adhering to the principle that the dispositive section prevails over reasoning.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as unfounded in administrative litigation.
Procedural rule applied to dismiss the appeal and render the decision final.
Full text
Şedinţa publică din data de 31 martie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea OMJ nr. 1479/C/2017 şi obligarea pârâtului la emiterea unor ordine de încadrare pentru fiecare dintre reclamante, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad, treaptă, gradaţie, vechime în funcţie, care să includă atât tranşele de vechime în funcţie, respectiv sporul de fidelitate, precum şi majorările de 18%, calculate în mod corect, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 71/2015, O.U.G. nr. 20/2016 şi Deciziei nr. 794/15.12.2016 pronunţată de Curtea Constituţională, începând cu data de 09.04.2015, astfel:
- intimatul să stabilească cuantumul indemnizaţiei brute lunare în raport de vechimea efectivă în funcţie a fiecăreia (fidelitate), precum şi de sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică, confidenţialitate, condiţii vătămătoare şi periculoase (toxicitate) cuvenite, faţă de nivelul maxim aflat în plată în cadrul autorităţii judecătoreşti pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă cu cei care beneficiază de un nivel de salarizare superior;
- intimatul să plătească, în baza ordinelor ce se vor emite, diferenţele de drepturi salariate rezultate, indemnizaţia brută lunară calculată la nivelul maxim aflat în plată, în raport de o valoare de referinţă de 405 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, şi de 445,5 RON de la data de 01.12.2015 la zi (incluzând majorarea de 10%, potrivit Legii nr. 293/2015), în raport de vechimea efectivă în funcţie (fidelitate) precum şi de sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică, confidenţialitate, condiţii vătămătoare şi periculoase (toxicitate) cuvenite, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, la data plăţii efective.
De asemenea, au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi efectuate în cauză.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1568 din 30 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti:
- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei;
- a anulat în parte Ordinul nr. 1479/C/2017 emis de pârâtul Ministerul Justiţiei, cu privire la reclamante;
- a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită fiecărei reclamante un alt ordin de salarizare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, suma urmând a fi majorată cu 10% începând cu data de 01.12.2015, având în vedere Legea nr. 293/2015;
- a obligat pârâtul Tribunalul Tulcea să plătească fiecăreia dintre reclamante a diferenţelor salariale, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;
- a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale restante.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei meţionate la pct. I.2 pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect.
În motivarea recursului, recurentul-pârât învederează că legea excludea asistenţii judiciari de la acordarea sporului pentru vechimea în funcţie, tocmai în ideea că aceştia sunt numiţi pe o perioadă determinată, de 5 ani, fiind, deci, un mandat limitat, care era incompatibil cu fidelizarea (sporul de fidelitate, indiferent de cuantum) în sistemul justiţiei.
Menţionează că Legea-cadru nr. 284/2010 nu s-a aplicat niciunei categorii de salariaţi (deci nici asistenţilor judiciari) în ceea ce priveşte stabilirea salarizării, aceasta făcându-se prin aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare în anul 2009, respectiv O.U.G. nr. 27/2006, ale Legii-cadru nr. 330/2009, precum şi în temeiul legilor anuale de salarizare.
Totodată, a arătat recurentul-pârât că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, pretenţiile reclamantelor au fost satisfăcute şi, ca urmare, acţiunea acestora a rămas fără obiect, având în vedere că, la data de 24.05.2018, ministrul justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018, în baza dispoziţiilor Legii - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată, cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, ale O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, a dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prevederilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ţinând seama de Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale precum şi Ordinul nr. 75 din 15.03.2018 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din care rezultă că judecătorii, magistraţii-asistenţi, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul instanţei supreme sunt salarizaţi, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, prin acordarea valorii de referinţă sectorială (VRS) de 421,36 RON, respectiv VRS 405 RON, la care se adaugă 4%, procent prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 13/2008 privind creşterile salariate aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008 şi, pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, prin acordarea unei VRS de 463,5 RON, respectiv VRS 405 RON la care se adaugă 4%, procent prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 13/2008 şi 10%, procent prevăzut de Legea nr. 293/2015.
Astfel, art. 1 alin. (1) din OMJ nr. 2066/2018 prevede că, în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON.
Totodată, alin. (2) al art. 1 prevede că, în perioada 1.12.2015 - 31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.
În acelaşi timp, alin. (3), prevede că, începând cu 1.01.2018, în aplicarea Legii cadru nr. 153/2017, drepturile salariate pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2).
Prin urmare, intimatele-reclamante nu mai justifică interes în susţinerea pretenţiilor formulate, având în vedere că, prin OMJ nr. 2066/2018, le-au fost acordate drepturile salariale solicitate şi chiar mai mult prin aplicarea unei valori de referinţă sectorială de 463,5 RON, astfel încât, se impune admiterea recursului şi respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect.
4. Apărările formulate în cauză
Legal citate, intimatele-reclamante A. şi B. nu au formulat întâmpinare faţă de recurs.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a dispus anularea în parte a OMJ nr. 1479/2017 şi a obligat Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare în favoarea reclamantelor cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 9.04.2015, majorată cu 10% începând cu 1.12.2015.
În analiza criticilor formulate prin recurs, Înalta Curte se va raporta la ceea ce s-a acordat prin dispozitivul hotărârii, şi anume calcularea indemnizaţiei reclamantelor prin aplicarea VRS de 405 RON începând cu 9.04.2015, majorată cu 10% din 1.12.2015.
Înalta Curte constată că nu poate primi criticile recurentului, care susţin lipsa de obiect a acţiunii prin raportare la emiterea Ordinului nr. 2066/C/2018 de către Ministrul Justiţiei la data de 24.05.2018, prin care a fost recunoscut dreptul reclamantelor la calcularea indemnizaţiei lunare brute prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,63 RON, pe perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 463,50 RON, pe perioada 01.12.2015-31.12.2017.
Se reţine că Ordinul nr. 2066/C/2018 a fost emis, la 24.05.2018, ulterior demersului reclamantelor iniţiat la data de 14 septembrie 2017 şi pronunţării sentinţei atacate (30.03.2018).
Recunoaşterea pretenţiilor referitoare la aplicarea unei valori de referinţă sectorială mai mari, ulterior pronunţării sentinţei de către prima instanţă, nu poate atrage nelegalitatea soluţiei şi nici rămânerea fără obiect a acţiunii, modificarea conduitei recurentului-pârât şi recunoaşterea unor drepturi salariale superioare celor solicitate prin prezenta acţiune nefiind de natură să ducă la respingerea acţiunii pentru lipsa obiectului. Dimpotrivă, emiterea Ordinului nr. 2066/C/2018 poate fi considerată o achiesare la dispoziţiile sentinţei.
Criticile din recurs referitoare la sporul pentru vechime efectivă în funcţie sunt neavenite, raportat la ceea ce instanţa de fond a acordat şi anume, calcularea indemnizaţiei reclamantelor prin aplicarea VRS de 405 RON începând cu 9.04.2015, majorată cu 10% din 1.12.2015.
Chiar dacă în motivarea hotărârii sunt unele referiri la sporul pentru vechimea efectivă în funcţie, câtă vreme aceste considerente nu se reflectă în soluţia din dispozitivul hotărârii, ceea ce primează este dispozitivul hotărârii, neputându-se considera acordat sporul pretins.
Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1568 din 30 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2021.