EU farm subsidy clawback annulled; agency's appeal rejected and farmer prevails on late-issued pasture-use certificate

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 25.09.2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov suspendarea executării şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.03.2019 emis de pârâtă, precum şi anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 14P/09.04.2019 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 107 din 28 octombrie 2019 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Admite cererea de suspendare formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov şi, în consecinţă,:

Suspendă executarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.03.2019 emis de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Admite acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov şi în consecinţă:

Anulează Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.03.2019 emis de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 14P/09.04.2019 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov."

Soluţia pronunţată asupra cererii de suspendare a executării a rămas definitivă prin respingerea recursului ca nefondat, potrivit deciziei Î.C.C.J. nr. 4310/10.09.2020.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva soluţiei pronunţate asupra acţiunii în anulare din cuprinsul sentinţei instanţei de fond a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, următoarele:

- instanţa de fond a realizat o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor Ordinului M.A.D.R. nr. 246/2008 şi ale Regulamentului U.E. nr. 73/2009.

- instanţa de fond în mod nelegal a reţinut că: "Art. 4 alin. (1) reglementează ipoteza documentelor doveditoare privind dreptul de folosinţă a terenului agricol, iar art. 5 alin. (1) pe cele privind dreptul de folosinţă a pajiştilor permanente, doar în privinţa acestora din urmă adeverinţa eliberată de primărie fiind un document cerut imperativ, în ipoteza prevăzută la art. 4 alin. (1) adeverinţa eliberată de primărie fiind prevăzută cu titlul exemplificativ ", dând o interpretare greşită art. 4 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 246/2008 raportat la cererea unică de plată depusă de intimata-reclamantă.

Atât art. 4 alin. (1) cât şi art. 5 alin. (1) stabilesc două categorii obligatorii de documente care fac dovada utilizării legale a suprafeţei de teren solicitate la plata sprijinului financiar susţinut din bugetele UE, respectiv: - documente prin care se face dovada dreptului de folosinţă (fiind enumerate documentele pentru fiecare categorie de teren) şi - documentul prin care se face dovada utilizării terenului, care este adeverinţa eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol. În ambele cazuri, adeverinţa este obligatorie, aceasta fiind documentul prin care se face dovada utilizării terenului.

- suprafaţa de teren pentru care intimata-reclamantă a solicitat sprijin financiar are categoria de folosinţă "pajişti permanente comunale". Chiar dacă, s-ar considera raţionamentul instanţei de fond ca fiind corect, ceea ce nu este cazul (cât priveşte faptul că pentru terenul agricol adeverinţa este prevăzută cu titlu exemplificativ), faţă de categoria de folosinţă a terenului solicitat la plată de către intimata-reclamantă, aceasta avea obligaţia să depună adeverinţă eliberată de primărie, conform înscrisurilor din registrul agricol, pentru a face dovada că terenurile solicitate sunt utilizate cu drept de către aceasta.

- instanţa de fond, în mod nelegal a reţinut că: "adeverinţa eliberată de primărie nu se încheie, ci se eliberează şi atestă o situaţie preexistentă", dând o interpretare greşită art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordinul M.A.D.R. nr. 246/2008 şi art. 124 alin. (2) teza II din Regulamentul UE nr. 73/2009.

Apreciază recurenta şi susţine că sunt incidente dispoziţiile anterior menţionate, întrucât adeverinţa eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol face dovada că terenurile pentru care se depune cerere de sprijin la A.P.I.A., se află în anul de campanie 2014 la dispoziţia solicitantului (până la data de 31.12.2014) şi nu au făcut obiectul unor cereri de retrocedare în perioada scursă între campania precedentă şi anul curent de cerere.

- instanţa de fond, în mod nelegal, a reţinut că "există şi situaţii în care nu este necesară prezentarea documentelor prevăzute la art. 4 şi 5 la depunerea cererii de plată" dând o interpretare greşită dispoziţiilor Ordinului M.A.D.R. nr. 246/2008. Astfel, există documente care se depun la alte termene, cum ar fi dovada comercializării fânului, activitate ulterioară cosirii şi strângerii acestuia, dovada comercializării sfeclei de zahăr ulterior recoltării acesteia, dovada comercializării produselor din sectorul zootehnic etc., dar aceste documente nu fac parte şi nu sunt menţionate de textele de lege incidente ca fiind "documentele doveditoare ale utilizării legale a terenului pentru care s-a depus cererea" şi pentru care textele normative indicate anterior prevăd obligativitatea depunerii la data depunerii/semnării cererii unice de plată.

Aşadar, conform Regulamentului CE nr. 73/2009, O.U.G. nr. 125/2006 şi Ordinului M.A.D.R. nr. 246/2008, dovada dreptului de folosinţă a pajiştilor permanente comunale, în campania 2014, se face pe baza actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, a contractelor de concesiune sau de închiriere, încheiate între consiliile locale şi crescătorii de animale, din care să reiasă suprafaţa folosită cu drept şi dovada utilizării pajiştilor permanente comunale se face pe baza adeverinţei eliberate de primărie, conform înscrisurilor din registrul agricol.

- recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond şi pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 6 şi 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, întrucât a reţinut, cu eludarea dispoziţiilor menţionate, că "cerinţa ca documentele să fie încheiate anterior depunerii cererii de plată are în vedere necesitatea de a dovedi preexistenţa drepturilor, ceea ce nu este cazul pentru ipoteza adeverinţei", "există şi situaţii în care nu este necesară prezentarea documentelor prevăzute la art. 4 şi 5 la depunerea cererii de plată".

Din analiza textelor de lege prezentate rezultă că beneficiarii plăţilor directe în cadrul schemei de plată pe suprafaţă sunt persoanele care "exploatează terenul agricol pentru care solicită plata", sens în care, trebuie "să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile in formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor" şi "să prezinte documentele care fac dovada utilizării legale a terenului pentru care s-a depus cererea".

- instanţa de fond, în mod nelegal a reţinut că adeverinţa nu este imperios necesară pentru a dovedi preexistenţa drepturilor.

- recurenta a mai criticat hotărârea şi prin prisma aplicării greşite a dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 125/2006, instanţa reţinând greşit că "Cerinţa ca documentele să fie încheiate anterior depunerii cererii de plată are în vedere necesitatea de a dovedi preexistenţa drepturilor, ceea ce nu este cazul pentru ipoteza adeverinţei".

- recurenta a invocat şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 125/2006, conform cărora "responsabilitatea privind valabilitatea şi legalitatea documentelor menţionate la alin. (5) aparţine fermierului şi/sau autorităţii care a emis/atestat aceste documente, după caz."

Câtă vreme, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 coroborat cu art. 5 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 246/2008, se stipulează clar că adeverinţa este documentul prin care se face dovada eligibilităţii cererii de plată cu privire la dreptul de utilizare al suprafeţelor agricole pentru care se solicită sprijin financiar din bugetul UE, este clar că se pune problema legalităţii documentului.

- a mai apreciat recurenta că hotărârea este rezultatul şi al aplicării greşite a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) lit. c) şi d) din Regulamentul UE nr. 1306/2013 şi art. 21 din Regulamentul UE nr. 73/2009.

- instanţa de fond, eludând în mod nelegal, dispoziţiile art. 77 alin. (2) lit. c) şi d) din Regulamentul UE nr. 1306/2013 şi art. 21 din Regulamentul UE nr. 73/2009, a reţinut că "reclamanta nu putea fi sancţionată cu respingerea cererii unice de plată pe suprafaţă pentru campania 2014".

4. Apărările formulate de intimat/ă

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei pronunţate asupra acţiunii în anulare formulate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Intimata-reclamantă A. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 14P/09.04.2019, emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov, formulată faţă de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.03.2019 emis de pârâtă, solicitând anularea acestora, precum şi suspendarea măsurilor dispuse prin acestea.

Prima instanţă, a admis cererea de suspendare, precum şi cererea de anulare şi a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.03.2019 emis de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 14P/09.04.2019 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov.

Împotriva soluţiei pronunţate asupra acţiunii în anulare din cuprinsul sentinţei instanţei de fond a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi necontestată de părţi este următoarea:

Reclamanta A. a formulat la data de 14.05.2014 cererea unică de plată nr. x aferentă campaniei 2014 prin care a solicitat plata de fonduri de cofinanţare pentru scheme de sprijin pe suprafaţă finanţate din fondurile FEGA, FEADR şi de la bugetul naţional după cum urmează: 1. pentru suprafaţa de 3076,30 ha- schema de plată mică pe suprafaţă - SAPS; 2. pentru suprafaţa de 2966,16 ha - schema de plată "Măsuri de agromediu"- Pachetul 1- Pajişti cu înaltă valoare naturală; 3. pentru suprafaţa de 2966,16 ha- schema de plată "Măsuri de agromediu" - Pachetul 2 - Practici Agricole tradiţionale .

În vederea instrumentării dosarului, reclamanta se adresase la data de 14.04.2014 Primăriei Jibert cu cerere de eliberare a adeverinţei privind modul de utilizare a terenurilor agricole situate pe raza localităţii, însă această adeverinţă a fost eliberată abia la data de 25.02.2015 sub numărul x .

Adeverinţa a fost comunicată în original autorităţii pârâte cu adresa nr. x/06.03.2015, iar la data de 09.04.2015 pârâta a emis Decizia nr. 279585/09.04.2015 prin care a acordat reclamantei plăţile în cadrul schemei de sprijin, stabilindu-se un rest de plată în favoarea reclamantei în sumă de 3.181.833,76 RON .

Ulterior acordării plăţilor, în anul 2019 cererea de plată nr. x/14.05.2014 a făcut obiectul unui control efectuat de către o echipă mixtă formată din consilieri din cadrul DGCAI - MADR & DACIS - APIA constatându-se că documentul care atestă dreptul de utilizare a suprafeţelor de teren solicitate la plată prin cererea unică de plată depusă la APIA la data de 14.05.2014 - respectiv adeverinţa nr. x/25.02.2015, prezintă următoarele nereguli: a fost emisă de Primăria Comunei Jibert după termenul legal de încheiere/emitere prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 73/2009, O.U.G. nr. 125/2006 şi OMADR nr. 246/2008; a fost depusă de solicitantul plăţii A. după termenul legal de depunere prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 73/2009, O.U.G. nr. 125/2006 şi OMADR nr. 246/2008.

Rezultatul acestui control a fost concretizat în procesul-verbal nr. x/11.03.2019, prin care s-a constatat primirea de către beneficiar a unei sume necuvenite şi s-a stabilit în sarcina acestuia un debit în cuantum de 3.181.833,76 RON, din care: aferent bugetului Uniunii Europene 3112120,35 RON; FEGA - pentru schema de plata SAPS: 1787564,84 RON FEADR - pentru schema de plata M214 agromediu Pachetul 1 - AMP1: 902444,39 RON FEADR - pentru schema de plata M214 agromediu Pachetul 2 - AMP2: 422111,12 RON aferent bugetului de stat 69713,41 RON; BN1-AMPI: 47497,06 RON BN1-AMP2: 22216,35 RON .

Prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 14P/09.04.2019, emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov a fost respinsă contestaţia formulată de A. .

Anterior acestor verificări fusese emisă şi Decizia nr. x/06.09.2018, tor de către APIA-Centrul Judeţean Braşov, prin care, în temeiul O.U.G. nr. 125/2006 şi a Ordinului MADR nr. 246/2008, a fost respinsă cererea unică de plată pe suprafaţă pentru campania 2014, cu motivarea că "documentul care atestă dreptul de utilizare a suprafeţelor de teren solicitate la plată de către A., respectiv Adeverinţa nr. x/25.02.2015 emisă de Primăria Jibert, a fost emisă de Primărie şi depusă de solicitantul sprijinului financiar, la dosarul constituit la APIA CJ Braşov, după termenul legal de depunere" .

Anulând actele administrative atacate, prima instanţă a reţinut în esenţă că menţiunea din cuprinsul art. 6 alin. (2) din Ordinul 246/2008, potrivit căreia documentele prevăzute la art. 4 şi 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată trebuie înţeleasă ca făcând referire la documente doveditoare precum contract de concesiune, de asociere în participaţiune, de arendare, de închiriere, de comodat, ori înscrisuri sub semnătură privată, căci numai acestea "se încheie", iar nu adeverinţa eliberată de Primărie, care nu se încheie, ci se eliberează şi atestă o situaţie preexistentă.

Recurenta APIA susţine că instanţa de fond a realizat o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor Ordinului M.A.D.R. nr. 246/2008, O.U.G. nr. 125/2006 şi ale Regulamentelor U.E. nr. 73/2009 şi 1306/2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, forma în vigoare la data de 23.05.2014 (cuprinzând ultima modificare înainte de expirarea termenului limită de depunere a cererilor de plată, 9 iunie):

"Art. 6.

(1) Beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea.

(2) Arendatorul, concedentul şi/sau locatorul nu beneficiază de plăţi directe pentru terenul arendat, concesionat şi/sau închiriat.

Art. 7.

(1) Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească următoarele condiţii generale:

a) să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha.

b) să declare toate parcelele agricole;

c) să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor;

d) să fie de acord ca datele din formularul de cerere de plată să fie introduse în baza de date IACS, procesate şi verificate în vederea calculării plăţii şi transmise autorităţilor responsabile în vederea elaborării de studii statistice şi de evaluări economice, în condiţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare;

e) să respecte bunele condiţii agricole şi de mediu, reglementate prin legislaţia naţională, pe toată suprafaţa agricolă a exploataţiei;

f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea;

g) să furnizeze toate informaţiile solicitate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în termenele stabilite;

h) să permită efectuarea controalelor de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură sau de către alte organisme abilitate în acest sens;

i) să marcheze limitele parcelei utilizate, atunci când este cultivată cu aceeaşi cultură cu a parcelelor învecinate;

j) să comunice în termen de 10 zile, în scris, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii şi data acordării plăţii. Aceste modificări se referă la suprafaţa agricolă utilizată a exploataţiei, transferarea proprietăţii fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale informaţiilor din formularul de cerere.

(2) Cererile de plată se depun până la data de 15 mai a fiecărui an calendaristic la centrele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a ecocondiţionalităţii, a modulării şi a sistemului integrat de gestionare şi control, prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 1.782/2003 şi (CE) nr. 73/2009 ale Consiliului şi de aplicare a ecocondiţionalităţii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x nr. x din 30 aprilie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi se înregistrează în Sistemul integrat de administrare şi control. Cererile de plată pot fi depuse şi după data de 15 mai, până la data de 9 iunie a fiecărui an calendaristic, cu o reducere de 1% pe zi lucrătoare a sumelor la care fermierul ar fi avut dreptul dacă cererea de plată ar fi fost depusă până la data de 15 mai.

(3) Schemele de plăţi directe pe suprafaţă prevăzute la art. 2 lit. a), b), d) şi e) se aplică suprafeţelor înscrise în Sistemul de identificare a parcelelor agricole care constituie referinţa pentru procesul de control şi efectuarea plăţilor.

(4) Solicitarea de către fermieri a modificării suprafeţelor înregistrate în Sistemul de identificare a parcelelor agricole poate fi depusă la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură până la data limită de depunere a cererilor de plată. Solicitările depuse după această dată se vor soluţiona în cursul anului următor. Soluţionarea modificărilor solicitate se va face numai după verificarea acestora efectuată de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

(5) Documentele care dovedesc dreptul de folosinţă şi documentele din care reiese utilizarea terenului agricol se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi se prezintă la solicitarea reprezentanţilor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

(51) Responsabilitatea privind valabilitatea şi legalitatea documentelor menţionate la alin. (5) aparţine fermierului şi/sau autorităţii care a emis/atestat aceste documente, după caz.

(6) Pentru terenul care se constată că face obiectul cererilor a 2 sau mai mulţi solicitanţi în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă (SAPS), plata directă pe suprafaţă nu se acordă niciunuia dintre solicitanţi. La constatarea acestei situaţii, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură va notifica solicitanţii, care au obligaţia să rezolve litigiul. După rezolvarea litigiului, solicitanţii au obligaţia să depună documentele rezultate la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură pentru completarea dosarului cererii în vederea acordării sprijinului persoanelor îndreptăţite."

Se impune a menţiona că, deşi este invocat de recurentă, articolul 7 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă nr. 125/2006, nu este incident în cauză întrucât nu se contestă valabilitatea şi legalitatea adeverinţei nr. x/25.02.2015 eliberată de Primăria Jibert, judeţul Braşov, ci este invocată doar eliberarea, respectiv depunerea sa cu întârziere la dosarul vizând cererea de plată aferentă campaniei 2014.

Potrivit dispoziţiilor Ordinului nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - MADR, forma în vigoare forma în vigoare la data de 26.02.2014 (cuprinzând ultima modificare înainte de expirarea termenului limită de depunere a cererilor de plată, 9 iunie):

"Art. 4.

(1) Documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările ulterioare, privind dreptul de folosinţă a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, înscrisuri sub semnătură privată şi alte acte care fac dovada utilizării terenului, cum ar fi adeverinţa eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol.

(2) Contractele de arendare menţionate la alin. (1) vor respecta prevederile art. 1.836-1.850 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare. Contractele de arendare încheiate înaintea intrării în vigoare a noului C. civ. continuă să îşi producă efectele până la data încetării de drept.

Art. 5.

(1) Dovada dreptului de folosinţă a pajiştilor permanente comunale, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările ulterioare, se face pe baza actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, a contractelor de concesiune sau de închiriere încheiate între consiliile locale şi crescătorii de animale, din care să reiasă suprafaţa folosită, iar dovada utilizării pajiştilor se face pe baza adeverinţei eliberate de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol. Orice contract încheiat înainte de intrarea în vigoare a prezentului ordin, având ca obiect utilizarea pajiştilor comunale, continuă să îşi producă efectele până la data încetării de drept.

(2) Pentru acordarea plăţii unice pe suprafaţă pentru pajiştile permanente comunale utilizate pentru păşunatul animalelor sau producerea de furaje, pe lângă documentele prevăzute la alin. (1), se anexează următoarele:

a) copie a cardului exploataţiei conform Normei sanitare veterinare pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după caz;

b) Abrogat(ă)

(3) Consiliile locale, în baza cererilor crescătorilor de animale, persoane fizice sau juridice cu animale înscrise în Registrul naţional al exploataţiilor, încheie contracte de concesiune ori de închiriere pentru suprafeţele de pajişti permanente comunale disponibile. Concedentul/Proprietarul nu beneficiază de plăţi directe pentru terenul concesionat şi/sau închiriat în condiţiile legii.

(4) În cazul utilizării păşunilor comunale de către o formă asociativă legal constituită, aceasta poate depune cererea de plată prin reprezentantul legal şi face dovada evidenţei fiecărui proprietar de exploataţie cu o copie după cardul exploataţiei şi a suprafeţei agricole care revine fiecărui membru pentru utilizare, printr-o listă nominală anexată la cerere, care trebuie să cuprindă şi acceptul fiecărui membru pentru a solicita aceste plăţi, în conformitate cu actul constitutiv şi/sau statutul asociaţiei, asumându-şi responsabilitatea asupra cerinţelor care condiţionează plăţile.

(5) Membrii formei asociative nu pot depune în mod individual cereri de plată în cadrul SAPS pentru suprafeţele pentru care şi-au dat acceptul de a aplica prin intermediul formei asociative.

(6) Abrogat(ă)

(7) Consiliile locale, prin reprezentantul legal, pot depune cereri de plată numai pentru pajiştile permanente deţinute de acestea pentru care nu au fost încheiate contracte de concesiune sau de închiriere ori pe care nu păşunează animalele fermierilor, cu respectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările ulterioare.

(8) Suprafeţele pentru care consiliile locale depun cerere de plată şi care nu sunt utilizate în scopuri productive trebuie să fie cuprinse într-un plan tehnic de întreţinere şi îmbunătăţire în scopul respectării bunelor condiţii agricole şi de mediu.

(9) Consiliile locale, prin reprezentantul legal, depun la A.P.I.A., în copie, următoarele documentele justificative:

a) planul tehnic de întreţinere şi îmbunătăţire a pajiştilor;

b) procese-verbale de recepţie a lucrărilor prevăzute în planul tehnic.

(10) Consiliile locale depun la A.P.I.A., pe lângă documentele menţionate, şi o situaţie, în conformitate cu datele înscrise în registrul agricol, care trebuie să cuprindă următoarele informaţii:

a) suprafaţa totală de pajişti permanente deţinută de consiliul local, din care: suprafeţele de pajişti atribuite spre folosinţă în condiţiile prevăzute la alin. (3) şi suprafeţele care nu sunt utilizate în scopuri productive;

b) efectivul de animale, pe specii, al persoanelor care utilizează pajişti permanente comunale în condiţiile prevăzute la alin. (3);

c) efectivul de animale, pe specii, aflat în proprietatea consiliului local, după caz.

(11) Consiliile locale, potrivit prevederilor alin. (10), stabilesc în baza solicitărilor crescătorilor de animale, suprafeţele rămase disponibile, pentru care depun cererea de plată.

(12) Consiliile locale sunt responsabile de realitatea datelor înscrise în documentele prevăzute la alin. (8)-(11), în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(13) Orice modificare intervenită asupra situaţiei existente la data depunerii documentelor se comunică la A.P.I.A. în termen de 10 zile lucrătoare de la producerea acesteia, însoţită de documente justificative.

Art. 6.

(1) Documentele prevăzute la art. 4 şi 5 se prezintă, după caz, la depunerea cererii de plată de către producătorul agricol sau la solicitarea reprezentanţilor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, denumită în continuare A.P.I.A., în vederea efectuării procedurilor de administrare şi control.

(2) Documentele prevăzute la art. 4 şi 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată şi/sau a modificării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi sunt valabile până la data de 1 decembrie a anului de cerere, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (2) din acelaşi regulament.(...)"

Din dispoziţiile art. 4 alin. (1) ale Ordinului MADR nr. 246/2008, menţionate mai sus, rezultă fără putinţă de tăgadă că adeverinţa eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol este arătată cu titlu de exemplu, fapt ce rezultă din folosirea expresiei "cum ar fi", fără a rezulta obligativitatea depunerii ei.

Totuşi, chiar considerând că ar fi incidente în cauză dispoziţiile art. 5 ale Ordinului MADR nr. 246/2008, cu referire la pajiştile permanente comunale, în cazul cărora dovada utilizării pajiştilor se face pe baza adeverinţei eliberate de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol, se constată că articolul 6 din acelaşi act normativ prevede două momente de depunere a documentelor: la depunerea cererii de plată de către producătorul agricol sau la solicitarea reprezentanţilor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în vederea efectuării procedurilor de administrare şi control.

Din situaţia de fapt prezentată mai sus rezultă că adeverinţa nu a fost depusă la momentul depunerii cererii de plată întrucât, deşi fusese solicitată eliberarea sa de către Primăria Jibert, judeţul Braşov, această instituţie o eliberează abia în luna februarie 2015, fără a se putea reţine culpa solicitantului.

Cu referire la cea de a doua situaţie de depunere a adeverinţei, respectiv la solicitarea reprezentanţilor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în vederea efectuării procedurilor de administrare şi control, se constată că prin solicitarea de clarificări nr. 650730/27.08.2014, semnată la data de 23.02.2015, nu se solicită adeverinţa eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol .

Solicitarea de clarificare nr. 1457/5.08.2014 emisă de Centrul local Apia Făgăraş se referă la cererea unică de plată pe suprafaţă pentru anul 2013. Prin această solicitare de clarificare se solicită prezentarea următoarelor documente:

"a- Acte doveditoare privind dreptul de folosinţă a terenului agricol: titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, înscrisuri sub semnătură privată şi alte acte care fac dovada utilizării terenului, cum ar fi adeverinţa eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol.(...)" .

Presupunând că acestă solicitarea de clarificare nu se referă la cererea unică de plată pe suprafaţă pentru anul 2013 (cu toate că acest an apare menţionat expres în conţinutul său) ci la cererea unică de plată pe suprafaţă pentru anul 2014, se observă că formularea solicitării reflectă conţinutul legii, fără o individualizare raportată la cererea solicitantului A., care depusese restul actelor doveditoare ale dreptului de folosinţă şi fără o solicitare expresă de a se depune adeverinţa eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că menţiunea din cuprinsul art. 6 alin. (2) potrivit căreia documentele prevăzute la art. 4 şi 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată trebuie înţeleasă ca făcând referire la documente doveditoare precum contract de concesiune, de asociere în participaţiune, de arendare, de închiriere, de comodat, ori înscrisuri sub semnătură privată, căci numai acestea "se încheie", iar nu adeverinţa eliberată de Primărie, care nu se încheie, ci se eliberează şi atestă o situaţie preexistentă. Cerinţa ca documentele să fie încheiate anterior depunerii cererii de plată are în vedere necesitatea de a dovedi preexistenţa drepturilor, ceea ce nu este cazul pentru ipoteza adeverinţei.

Potrivit Regulamentului (CE) NR. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003:

"Articolul 21- Reduceri şi excluderi în eventualitatea nerespectării normelor de eligibilitate

(1) Fără să aducă atingere niciunei reduceri sau excluderi prevăzute la articolul 23, dacă se constată că un agricultor nu respectă condiţiile de eligibilitate privind acordarea ajutorului prevăzute în prezentul regulament, plata sau partea de plată acordată sau care urmează să fie acordată şi pentru care s-au respectat condiţiile de eligibilitate face obiectul unor reduceri şi excluderi care trebuie stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alin. (2). (2) Procentajul reducerii este proporţional cu gravitatea, amploarea, persistenţa şi repetarea nerespectării constatate şi poate merge până la excluderea totală din una sau mai multe scheme de ajutor, pentru unul sau mai mulţi ani calendaristici.

(...)

Articolul 124 - Suprafaţa inclusă în schema de plată unică pe suprafaţă

(...)

(2) Toate parcelele agricole care corespund criteriilor prevăzute la alin. (1), precum şi parcelele agricole plantate cu culturi energetice din specii forestiere cu ciclu scurt de producţie (cod NC ex 0602 90 41) care au fost menţinute în bune condiţii agricole până la 30 iunie 2003 sunt eligibile pentru acordarea plăţilor în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă. Cu toate acestea, toate parcelele care corespund criteriilor prevăzute la alin. (1), precum şi parcelele agricole plantate cu culturi energetice din specii forestiere cu ciclu scurt de producţie (cod NC ex 0602 90 41), sunt eligibile în cazul Bulgariei şi României. Exceptând cazurile de forţă majoră sau circumstanţele excepţionale, parcelele menţionate la primul paragraf se pun la dispoziţia agricultorului la data stabilită de statul membru, dată care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor. Suprafaţa minimă eligibilă pe exploataţie pentru care pot fi solicitate plăţi este de 0,3 ha. Cu toate acestea, oricare dintre noile state membre poate decide, pe baza unor criterii obiective şi după aprobarea Comisiei, să stabilească suprafaţa minimă eligibilă pe exploataţie la un nivel mai ridicat, dar care să nu depăşească 1 ha."

Din dispoziţiile comunitare menţionate mai sus şi invocate de recurentă în susţinerea căii de atac formulate, se reţine că atunci când un agricultor nu respectă condiţiile de eligibilitate privind acordarea ajutorului prevăzute în prezentul regulament, plata sau partea de plată acordată sau care urmează să fie acordată şi pentru care s-au respectat condiţiile de eligibilitate face obiectul unor reduceri şi excluderi care trebuie stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alin. (2), urmând ca procentajul reducerii să fie proporţional cu gravitatea, amploarea, persistenţa şi repetarea nerespectării constatate şi poate merge până la excluderea totală din una sau mai multe scheme de ajutor, pentru unul sau mai mulţi ani calendaristici.

Or, în cauza de faţă nu s-a dovedit că agricultorul nu respecta condiţiile de eligibilitate privind acordarea ajutorului şi, dacă totuşi s-a apreciat că agricultorul este culpabil, nu s-a făcut o analiză a proporţionalităţii reducerii aplicate.

Mai mult decât atât, în art. 124, alin. (2), teza a II din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, dispoziţie invocată de recurentă, se prevede că parcelele menţionate la primul paragraf se pun la dispoziţia agricultorului la data stabilită de statul membru, iar calitatea de agricultor aparţine solicitantului A.. Deci dispoziţia regulamentară invocată nu este incidentă în cauză.

Potrivit art. 77 din Regulamentul (UE) NR. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului:

(...)

(2) Nu se aplică sancţiuni administrative:

(a) în cazul în care neconformitatea este cauzată de forţa majoră;

(b) în cazul în care neconformitatea este cauzată de erori evidente, astfel cum este prevăzut la articolul 59 alin. (6);

(c) în cazul în care neconformitatea este cauzată de o eroare a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi dacă eroarea nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil de persoana vizată de sancţiunea administrativă;

(d) în cazul în care persoana vizată poate demonstra într-un mod considerat satisfăcător de către autoritatea competentă că nu este răspunzătoare pentru nerespectarea obligaţiilor menţionate la alin. (1), sau dacă autoritatea competentă stabileşte într-un alt mod că persoana vizată nu este răspunzătoare în acest sens;

(e) în cazul în care neconformitatea este minoră, inclusiv în cazul în care aceasta priveşte un prag, care urmează să fie stabilit de Comisie în conformitate cu alin. (7) litera (b);

(f) alte cazuri în care nu se impune aplicarea unei sancţiuni, care urmează să fie definite de Comisie în conformitate cu alin. (7) litera (b).

Nu se poate reţine susţinerea recurentei cum că solicitantul a stat în nepăsare şi nu a formulat o acţiune în faţa instanţelor de judecată prin care să ceară obligarea primăriei la eliberarea adeverinţei atâta timp cât autoritatea publică nu a formulat o solicitare expresă de depunere a acestei adeverinţe.

Din contră, din actele depuse la dosar rezultă că anterior emiterii deciziei nr. x din 09.04.2015, recurenta a efectuat mai multe controale după cum urmează: - controlul încheiat cu Procesul-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă 2014 încheiat la data de 14.05.2014; - procesul-verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării 2014 datat 08.04.2015; - proces-verbal pentru supracontrolul controlului administrativ al cererii de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2014, datat 08.04.2015 .

Potrivit dispoziţiilor art. 2, alin. (1), lit. a) din Ordonanţa de urgenţă nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative atacate:

"(1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;(...)".

Contrar celor susţinute de recurenta APIA, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a reţine în sarcina intimatului A. vreo neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, atâta timp cât la momentul emiterii de către A.P.I.A. a Deciziei nr. x din 09.04.2015, de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă -campania 2014, A.P.I.A. a avut în vedere toate documentele existente la acel moment la dosarul cererii de plată şi nu s-a invocat nici un moment că în anul 2014 A. nu avea calitatea de utilizator al terenurilor-păşune pentru care a solicitat şi a primit subvenţia.

Sub aspectul criticilor de netemeinicie formulate de recurentă prin care se invocă modul de interpretare al probelor de către prima instanţă, Înalta Curte apreciază că se impune a fi făcută o precizare cu privire la susţinerile din cererea de recurs, anume aceea că poate proceda la examinarea doar a susţinerilor care vizează legalitatea sentinţei, nu şi a celor care vizează netemeinicia acesteia.

În acest sens, instanţa are în vedere faptul că recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate solicita instanţei de control judiciar, în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond sau de instanţa de apel în anumite cazuri prevăzute de lege.

Conform prevederilor legale în vigoare, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile. Astfel, motivele de recurs vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, nu şi netemeinicia acesteia.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Exercitarea căii de atac are ca efect punerea în mişcare a controlului judiciar îndeplinit de instanţa superioară asupra hotărârii instanţei inferioare şi este guvernată de principiul legalităţii căii de atac, în baza căruia recursul poate fi exercitat numai pentru motive care au făcut analiza instanţei inferioare.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov împotriva sentinţei nr. 107 din 28 octombrie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal - soluţia pronunţată asupra acţiunii în anulare act administrativ.

În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, va obliga recurenta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov să plătească intimatei A., cheltuieli de judecată în cuantum de 10.000 RON, reprezentând onorariu avocat, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov împotriva sentinţei nr. 107 din 28 octombrie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal - soluţia pronunţată asupra acţiunii în anulare act administrativ.

Obligă recurenta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov să plătească intimatei A., cheltuieli de judecată în cuantum de 10.000 RON, reprezentând onorariu avocat, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2022.