Appeal dismissed; annulment of agricultural subsidy debt recovery for non-compliant ecological farming certificates and over-declared surfaces rejected

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 25.10.2017, reclamanta societatea A. S.R.L a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi societatea B. S.R.L:

1) anularea Deciziei nr. 52323/05.04.2017 de soluţionare a contestaţiei;

2) anularea în totalitate a Procesului-verbal (de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare) nr. y/02.11.2016, respectiv nr. y/01.11.2016 privind campania din 2011, în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A.;

3) în subsidiar, faţă de capetele 1 şi 2, obligarea pârâtei societatea B. S.R.L. la plata către pârâta A.P.I.A. a sumelor stabilite prin actele atacate ca fiind solicitate reclamantei, ca efect al nerespectării formei îmbrăcate de certificatele de conformitate emise de aceasta ca organism de certificare;

4) în cazul admiterii capătului 3 al cererii de chemare în judecată, să se constate că sumele ce vor fi individualizate în cadrul acestui proces ca fiind creanţe bugetare pentru neregularitatea pentru care este răspunzătoare pârâta societatea B. S.R.L., nu sunt datorate de către societatea reclamantă; până la clarificarea sumelor pretinse a fi restituite de către pârâta A.P.I.A. ca efect al neconformităţii certificatelor de conformitate, reclamanta pretinde suma totală de 194.820,19 RON;

5) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 29 iunie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere nr. x şi 4.

Prin sentinţa nr. 4810 din 23 noiembrie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibile capetele 3 şi 4 ale cererii de chemare în judecată şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia De Plăţi Şi Intervenţie Pentru Agricultură şi societatea B. S.R.L.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei şi încheierii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta societatea A. S.R.L. criticându-le pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea acestora, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac exercitate reclamanta - recurentă a susţinut următoarele:

Instanţa de fond, în mod greşit nu a vrut să ţină cont de toată suprafaţa pe care o avea contractată la momentul campaniei. Fireşte că au existat şi inadvertenţe şi greşeli materiale, însă suprafaţa totală disponibilă a fost în conformitate cu cele prezentate.

Apoi, se critică situaţia juridică reţinută în soluţia recurată, şi anume că normele aplicate greşit sunt Ordinele Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (OMADR numite în continuare) nr. 65/2010 modificat de nr. 181/2011, acte normative prin care Ministerul respectiv reglementa autorizarea şi verificarea Organismelor de inspecţie şi certificarea a produselor ecologice.

Aşa cum a reclamat în cadrul contestaţiei şi a cererii de chemare în judecată, recurenta apreciază că în mod nelegal i se impută - modul defectuos de întocmire a Anexelor Certificatelor de conformitate nr. x emise de către Organismul de certificare autorizat, supravegheat controlat de Ministerul ce asigură şi tutela intimatei pârâte.

Faţă de practica minoritar asumată a acestei Curţi de apel de a respinge cererile de chemare în judecată sub aspectul formei defectuoase a certificatelor de conformitate întocmite de un terţ organism de certificare, sentinţa recurată aici conţine cea mai scurtă şi echivocă motivare de respingere a cererii de reformare a sancţiunii stabilite prin actele administrative atacate.

Lipsa unei concrete analize în conformitate cu scopul avut în vedere de prevederile art. 22 C. proc. civ., instanţa de fond eliminând din cauză partea ce este responsabilă cu redactarea profesională defectuoasă a unor documente care produc efecte juridice în defavoarea reclamantei, parte căreia chiar intimata pârâtă cunoaşte că anul următor 2012 i s-ar fi retras acreditarea MADR, transformă soluţia de respingere într-o soluţie netemeinică.

Instanţa de fond a fost investită cu o cerere de chemare în judecată în care i-au fost prezentate toate aspectele de drept şi de fapt pe care le-a socotit ca fiind concursual vătămătoare în emiterea unor acte administrative sancţionatorii nelegale, însă instanţa de fond a restrâns nelegal cadrul procesual prin eliminarea părţii care a cauzat neregula administrativă aferentă certificării suprafeţelor în sistem ecologic, iar apoi arătă în sentinţa aici recurată că este lipsită de relevanţă vinovăţia unei persoane juridice identificate. Pe cale de consecinţă excepţia inadmisibilităţii capetelor 3 şi 4 ale cererii de chemare în judecată, trebuie respinsă ca netemeinică.

Se arată că în conformitate cu prevederile art. 1 al OMADR nr. 65/2010 . . . . . . . . . .(3) Aprobarea, controlul şi supravegherea activităţii organismelor de inspecţie şi certificare se fac de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (4) lit. d) şi e) şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, aprobată prin Legea nr. 38/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel că, în mod indubitabil, Ministerul este entitatea care autorizează, controlează, supraveghează organismelor de inspecţie şi certificare - precum pârâta B. S.R.L.

Examinând în continuare conţinutul OMADR nr. 65/2010, se identifică la Capitolul IV Atribuţiile autorităţii responsabile - Articolul 5:

(1) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are următoarele atribuţii privind controlul şi supravegherea organismelor de inspecţie şi certificare aprobate:

- asigură obiectivitatea controlului efectuat de organismele de inspecţie şi certificare;

- verifică eficacitatea controlului;

- ia cunoştinţă de orice nereguli şi/sau încălcări constatate şi de sancţiunile aplicate;

- retrage aprobarea organismului de inspecţie şi certificare în cazul în care acesta nu respectă cerinţele prevăzute la lit. a) şi b) sau nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 3 şi 4;

Faţă de aspectele normative citate mai sus, apreciem că rezultă fără echivoc, faptul că, Ministerul era obligat la sesizarea intimatei (tutelate) să facă verificările activităţii organismului de certificare care a emis Certificate de conformitate care nu sunt corespunzătoare OMADR nr. 181/2011.

Poate că operaţiunea de verificare a fost făcută, dar faţă de momentul 2011, intimata vine şi realizează controale la un cincinal distanţă în anul 2016, unde constată formal că respectivul organism de certificare a emis certificate de conformitate ce nu respectă forma legală, aceasta după ce acest organism se constată că nu mai are activitate şi nu mai poate fi tras la răspundere nici de către Minister sau intimată şi nici de către recurentă.

În fapt, intimata sub tutela Ministerului indicat, a decis calea optima pentru a fi asigurată solvabilitatea drepturilor de creanţă ce s-au născut din malfactum-ul profesional al organismului de certificare - realizarea operaţiunii de control asupra subscrisei, din care mai bine de 90 % din sumele stabilite ca şi creanţe ale statului sunt cele rezultate din neîndeplinirea formei certificatului de conformitate emis de un terţ aflat sub controlul Ministerului.

Revenind la activitatea intimatei care a realizat verificări la reclamantă după o perioadă atât de îndelungată de timp, fără să ia măsuri rezonabile de atenţionare a acesteia cu privire la problemele formale ale tipului certificatului de conformitate aflat la dosarul dumnealor depus odată cu cererile de plată, epuizând posibilităţile normale specifice unui bun gospodar, de a putea asigura regresul cu privire la sume.

În fapt, intimata nu a depus absolut niciun document cu privire la verificarea şi sancţionarea organismului de certificare CJ a considerat în mod profund abuziv şi evident nelegal că art. 7 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 125/2006 este acoperirea completă în stabilirea răspunderii exclusive a fermierului.

Autoritatea care a emis certificatele de conformitate este societatea B. S.R.L. care a avut prin efectul autorizării sale de către Minister, calitatea de delegate a puterii de inserţie şi certificare.

În funcţie de culpa constatată, instanţa trebuia şi putea să aprecieze a cui este vina pentru emiterea unui document, reclamanta nefiind în vreun fel de vină pentru greşeala organismului autorizat şi a funcţionarilor APIA (intimatei) care nu au cunoscut la rândul lor dacă şi în ce fel certificatul de conformitate răspunde cerinţelor legale.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat respingerea recursului reclamantei, apreciind că hotărârea instanţei de fond este legală, fiind pronunţată cu intepretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept aplicabile.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa şi încheierea recurate, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Instanţa de fond a fost învestită cu controlul de legalitate al deciziei nr. 496/29.03.2017 de soluţionare a contestaţiei administrative şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.11.2016 privind cererea unică de plată pe suprafaţă aferentă anului 2011 depusă de reclamantă sub nr. x/14.05.2011, care a reprezentat obiectul celei dintâi, prin care s-a constatat că reclamanta societatea A. S.R.L. datorează un debit în valoare de 194.820,19 RON reprezentând contribuţie UE şi contribuţie naţională de la bugetul de stat, dispunându-se recuperarea lui.

În fapt prin cele două acte administrative s-a constatat săvârşirea de către reclamantă a următoarelor nereguli:

- Documentaţia nu cuprindea anexa la certificatul de conformitate sub forma prevăzută atât de OMADR nr. 181/2011, cât şi de manualul de proceduri IACS 2012.

- Pentru suprafaţa totală de 8.81 ba teren fermierul nu a îndeplinit condiţiile de eligibilitate, existând neconcordante între documentele din registrul special al contractelor de arendă, tabelul centralizator al contractelor de arendă şi contractele nr. x/17.02.2006, y/15.03.2006, z/15.03.2006, w/28.09.2011, t/28.09.2011;

Prima instanţă admis excepţia inadmisibilităţii capetelor de cereri referitoare la obligarea societăţii B. S.R.L. la plata sumei imputate prin procesul-verbal contestat către APIA şi a respins acţiunea reclamantei, apreciind că actele administrative contestate sunt legale din perspectiva criticilor formulate, verificându-se în cauză existenţa celor două nereguli reţinute de autoritatea de management.

Referitor la soluţia dată inadmisibilităţii prin încheierea de şedinţă din 29.06.2017 reclamanta - recurentă nu aduce critici concrete specifice căii de atac a recursului, prin indicarea în concret a normelor de drept aplicabile a căror aplicare sau intepretare să o supună reevaluării instanţei de control judiciar.

Recurenta insistă în caracterul nelegal al scoaterii din proces a societăţii B. S.R.L. cu care a contractat activitatea de inspecţie şi certificare a terenurilor declarate pentru culturile ecologice, despre care afirmă că este singura vinovată de imputarea sumelor din procesul-verbal reclamantei.

Instanţa de fond în mod corect a dispus admiterea excepţiei inadmisbilităţii acestor cereri, întrucât prin raportare la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, cererile în discuţie nu configurau un litigiu de contencios administrativ, aşa cum este descris în norma anterior menţionată.

Contrar celor afirmate de recurentă, gradul de vinovăţie al societăţii anterior menţionate este într-adevăr irelevantă în analiza responsabilităţii administrative a reclamantei, unde, indiferent de atitudinea reclamantei, se verifică îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate ale ajutorului nerambursabil finanţat din resurse unionale şi naţionale în cadrul programului accesat. Culpă cocontractantului este relevantă exclusiv numai în analiza eventualei răspunderi contractuale între reclamantă şi societatea respectivă, aşa cum a afirmat judecătorul fondului.

Referitor la fondul litigiului instanţa de control judiciar în mod just prima instanţa a apreciat că în cauză se verifică existenţa celor două nereguli constatate prin actele administrative al căror control de legalitate a fost dedus judecăţii, criticile recurentei fiind nefondate.

În ce priveşte prima neregulă, este necontestat, că anexele la certificatele de conformitate nr. x/14.08.2010, nr. x/14.10.2011 şi nr. x/17.10.2011 de care s-a prevalat reclamanta în susţinerea cererii adresate APIA nu corespunde cu cea prevăzută de Anexa 1 la Ordinul nr. 181 din 22 iulie 2011 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 65/2010 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare, de aprobare a organismelor de inspecţie şi certificare şi de supraveghere a activităţii organismelor de control, organismul de certificare contractat confirmând doar suprafaţa totală pentru fiecare cultură, iar nu fiecare parcelă/bloc fizic în parte cum pretinde legiuitorul infralegal.

Nerespectarea acestei cerinţe la data cererii duce la excluderea de la plată a fermierului pentru suprafaţa parcelei necertificate, precum şi la recuperarea sumelor primite în campaniile anterioare pe acea parcelă cu aplicarea sancţiunilor de supradeclarare, potrivit prevederilor Ordinului nr. 75/2010 privind aprobarea sistemului de sancţiuni pentru măsurile 211 Sprijin pentru zona montană defavorizată, 212 Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montană şi 214, Plăţi de agro-mediu din Programul naţional de dezvoltare rurală 2007-2013, aşa cum pretinde intimata.

Referitor la cea de a doua neregulă, referitor la supradeclararea de suprafeţe de teren pentru obţinerea ajutorului nerambursabil, în mod just a reţinut instanţa de fond că reclamanta a indicat în tabelul depus contracte care însumau 8,81 ha şi care nu puteau fi luate în calcul la determinarea suprafeţei pentru care se putea acorda sprijin financiar.

Sub acest aspect, chiar recurenta recunoaşte că în cererea de plată şi documentaţia aferentă acesteia au existat inadvertenţe şi greşeli materiale.

Or, pretinsele greşeli materiale se referă la contractele de arendă care, fie au fost încheiate ulterior depunerii cererii de plată, fie sunt semnate în calitate de arendaş de o altă persoană ori nu au fost puse la dispoziţia echipei de verificare, al căror obiect sunt terenuri agricole în suprafaţa anterior menţionată, pentru care în mod evident reclamanta nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate pentru a beneficia de ajutor nerabursabil pentru culturile aferente.

În această privinţă este de subliniat că în cererea de plată semnată de recurenta - reclamantă, aceasta declară pe proprie răspundere că "datele înscrise în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor, sunt reale, corecte, complete şi perfect valabile", declarându-se "de acord ca datele din cerere să fie introduse în baza de date IACS, procesate şi verificate în vederea calculării plăţii...".

Potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006, "Pentru a beneficia de acordarea plăţii în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească următoarele condiţii generale: (…) b) să declare toate parcelele agricole; c) să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor;" dispoziţii reluate şi în formularul de cerer de plată asumat de reclamantă.

Aşadar, fermierul are dreptul de a solicita plăţile aferente schemelor de sprijin financiar, având obligaţia de a îndeplini condiţiile de eligibilitate în vederea acordării acestor plăti, în caz contrar asumându-şi sancţiunile prevăzute de lege, inclusiv măsura administrativă de recuperarea ajutorului acordat pentru suprafeţele pentru care nu erau satisfăcute condiţiile de eligibilitate, aşa cum s-a dispus în prezenta cauză.

Prin urmare, actele administrative deduse judecăţii în prezenta cauză sunt legale din perspectiva criticilor formulate, iar hotărârea instanţei de fond care le-a validat este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta societatea A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4810 din 23 noiembrie 2018 şi împotriva încheierii din 29 iunie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4810 din 23 noiembrie 2018 şi împotriva încheierii din 29 iunie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2022.