Recourse against final appellate decision: inadmissibility under Article 483 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin sentinţa civilă nr. 8114 din data de 05.12.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a - contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a respins cauza privind pe reclamanta A..

Recurenta-reclamantă A. a formulat recurs împotriva sentinţei civile mai sus menţionate, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar, pe fond, admiterea cererii.

2. Soluţia atacată cu recurs

Prin decizia civilă nr. 1104 din 7 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, ca nefondată.

A fost admis recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 8114 din data de 05.12.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a - contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.

A fost casată sentinţa recurată şi, după rejudecare, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată şi a fost anulată parţial Decizia nr. 2733/16.01.2018 (privind acordarea drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990) doar în privinţa perioadei privative de libertate în locuri de deţinere şi în privinţa perioadei care constituie vechime în muncă.

A fost obligat pârâtul la emiterea în favoarea reclamantei a unei decizii prin care să se stabilească perioada efectivă în care reclamanta a fost privată de libertate în locuri de deţinere, şi anume perioada 25.08.1983 - 22.04.1990, precum şi faptul că vechimea în muncă aferentă perioadei de deţinere de la 25.08.1983 până la 22.04.1990 va fi calculată în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Decretul - Lege nr. 118/1990.

A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A., solicitând admiterea acestuia.

4. Apărările intimatei

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibiltăţii şi nulităţii recursului, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând excepţia inadmisibilităţii căii de atac, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Înalta Curte are în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispoziţiile art. 483 din C. proc. civ.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanţe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanţei de apel, fiind delimitată astfel, expres şi limitativ, categoria hotărârilor judecătoreşti supuse acestei căi de atac.

În aceste condiţii, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Raportat la datele speţei de faţă, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul ce formează obiectul prezentului dosar a fost promovat împotriva deciziei civile nr. 1104 din 7 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admis recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 8114 din data de 05.12.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a - contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.

Astfel, recurenta-reclamantă a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) din C. proc. civ., pronunţată în soluţionarea unei alte cereri de recurs.

Prin urmare, se observă că, în speţă, recurenta-reclamantă a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitivă, ceea ce este inadmisibil.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1104 din 7 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1104 din 7 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 31 martie 2022.