Lack of judicial reasoning in administrative sanction appeals: violation of fair trial guarantees and requirement for independent analysis of evidence

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2018 la data de 23.05.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziei nr. 482 din 19.04.2018 astfel cum a fost rectificată prin Decizia nr. 597 din 10.05.2018 şi, în consecinţă, înlăturarea obligaţiei de plată a amenzilor stabilite în sarcina sa prin decizia contestată; în subsidiar, a solicitat să se procedeze la reindividualizarea răspunderii şi să se dispună înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment pentru faptele comise a căror existenţă se va constata şi care-i sunt imputabile reclamantei; obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe, sub nr. x/2018 la data de 23.05.2018, reclamanta A. a solicitat anularea Deciziei nr. 487 din 19.04.2018 astfel cum a fost rectificată prin Decizia nr. 598 din 10.05.2018 şi, în consecinţă, înlăturarea obligaţiei de plată a amenzilor stabilite în sarcina sa prin decizia contestată; în subsidiar, a solicitat să se procedeze la reindividualizarea răspunderii şi să se dispună înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment; cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea pronunţată la data de 29.01.2019, în cadrul dosarului x/2018 a fost admisă excepţia de conexitate şi dispusă conexarea acestui dosar la cel cu nr. x/2018, al aceleiaşi instanţe.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1581 din 24 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au fost respinse ca nefondate acţiunea principală precum şi cea conexă, formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

S-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea sentinţei şi, după rejudecarea cauzei pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, a formulat critici privind:

- încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001;

- greşita dezlegare dată criticii privind necompetenţa organului care a aplicat sancţiunea;

- greşita aplicarea a normelor ce asigură respectarea dreptului la apărare al contravenientului, imposibilitatea verificării de către instanţa de contencios administrativ a legalităţii aplicării sancţiunilor contravenţionale;

- greşita aplicare a normelor privind individualizarea răspunderii contravenţionale;

- greşita aplicare a normelor ce instituie principiul ne bis in idem;

- prescripţia răspunderii contravenţionale;

- neexaminarea criticilor formulate cu referire la încălcarea principiului neretroactivităţii legii contravenţionale şi la descrierea defectuoasă a faptelor contravenţionale;

- neexaminarea criticilor formulate privind caracterul general al normelor de drept invocate în deciziile de sancţionare contestate, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea în drept a acestora;

- nemotivarea soluţiei date cu privire la criticile formulate punctual cu privire la fiecare contravenţiei.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat din oficiu, Înalta Curte apreciază că este fondat, întrucât, deşi prin hotărârea recurată s-au respins acţiunea principală şi cea conexă ca nefondate, în considerentele respectivei hotărâri prima instanţă nu a motivat soluţia pronunţată, respectiv nu a fost arătat raţionamentul logico-juridic care a condus instanţa la această concluzie.

Înalta Curte constată că, în speţă, considerentele hotărârii recurate reprezintă o redare fidelă a unor paragrafe din întâmpinarea depusă la fondul cauzei de către pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, paragrafe aflate la dosar x/2018 vol. I, precum şi la dosar x/2018 vol. I.

Prin urmare, se constată că hotărârea recurată nu cuprinde elementele logico-juridice ce au condus instanţa la pronunţarea soluţiei şi nici o analiză a susţinerilor părţilor ori a probatoriului administrat, pe care să se întemeieze această soluţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Importanţa motivării hotărârii judecătoreşti a fost subliniată şi în jurisprudenţa europeană, fiind considerată parte a garanţiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunţată în cauza Albina c. România, s-a reţinut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

"30. Curtea reaminteşte că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie, include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa [Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, şi Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59].

34. Conform jurisprudenţei Curţii, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri şi decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60)."

Aceste considerente au fost reluate şi în cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010:

"30. Curtea reaminteşte în primul rând principiile stabilite prin jurisprudenţa sa în ceea ce priveşte participarea efectivă a părţilor la procedură şi obligaţia instanţelor de a "audia" argumentele acestora şi de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 şi 32, 28 aprilie 2005 şi Boldea, citată anterior, pct. 28-30)."

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligaţia motivării hotărârilor judecătoreşti într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1581 din 24 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1581 din 24 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 31 martie 2022.