Medical specialist recognition refused; appeal upheld, refusal letters annulled, Medical College ordered to issue favorable opinion and forward file to Health Ministry.

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din Romania, a solicitat:

a) anularea în tot a actului administrativ nr. 67517/12.09.2019 emis de Ministerul Sănătăţii, Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică, prin care i s-a comunicat refuzul nejustificat de emitere a Ordinului de recunoaştere a gradului de calificare profesională în specialitatea medicină internă;

b) anularea în tot a actului administrativ nr. x/12.12.2019 emis de CRUSP prin care i s-a respins contestaţia formulată împotriva actului administrativ nr. 67317/12.09.2019;

c) obligarea Ministerului Sănătăţii la soluţionarea cererii înregistrate sub nr. x/2017 de recunoaştere a titlului de calificare profesională în specialitatea medicină internă;

d) obligarea Ministerului Sănătăţii la emiterea ordinului de aprobare a recunoaşterii titlului de calificare dobândit în Republica Moldova, ca urmare a promovării probei de aptitudini profesionale, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (4) coroborat cu art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 764/2017.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 378 din data de 22 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din România, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 378 din data de 22 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă interpretarea greşită a dispoziţiilor H.G. nr. 764/2017.

Potrivit art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017 "În cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de recunoaştere prevăzute la art. 5 alin. (3), comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic şi a abilităţilor practice ale solicitantului".

Analiza întrunirii cumulative a condiţiilor de la art. 1 alin. (1) şi art. 5 alin. (3) se face doar pe palierul ipotezei reglementate de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017 potrivit cărora "în cazul în care formarea ca specialist întruneşte condiţiile de la art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (3), comisia mixtă înaintează către Colegiul Medicilor din România procesul-verbal cu concluziile comisiei şi o copie a dosarului titularului; pe baza raportului emis de către comisia mixtă, Colegiul Medicilor din România transmite Ministerului Sănătăţii avizul favorabil de recunoaştere". Or, chiar şi în acest caz, art. 6 alin. (1) face trimitere doar la condiţiile de la art. 1 alin. (1) lit. a), nicidecum la lit. b). Art. 1 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 764/2017 prevede că "a) titularul se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României".

Or, situaţia recurentei-reclamante se regăseşte în ipoteza de la art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017, text care, spre deosebire de art. 6 alin. (1), se referă doar la criteriile de recunoaştere din art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 764/2017. Aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) - cu atât mai mult a literei b) din acest alineat, nicidecum a literei a) - şi în cazul de faţă echivalează cu o adăugare la lege din partea instanţei judecătoreşti, aceasta depăşind atribuţiile puterii judecătoreşti.

Chiar dacă ar trebui aplicate şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 764/2017, recurenta-reclamantă menţionează că a efectuat pregătirea postuniversitară în specialitate în anii 1981-1983 în secundariat clinic în specialitatea terapie-pulmonologie, ceea ce echivalează, în prezent, cu specialitatea medicină internă cu aprofundare în pneumologie, ce corespunde pregătirii în specialitate în acea perioada atât în Uniunea Sovietică, cât şi în România.

Ordinul privind înfiinţarea rezidenţiatului ca formă de pregătire în specialitate a medicilor în România, apare abia în 24 septembrie 1993 (Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1214 din 24.09.1993, publicat în Monitorul Oficial nr. 214 din 15 august 1994). În art. 25 alin. (1) din respectivul ordin se precizează că nu sunt afectate drepturile câştigate de medici sub regimul actelor normative anterioare. Din dosarul prezentat se poate observa că la momentul intrării în vigoare a Ordinului, recurenta-reclamantă avea un stagiu de muncă în specialitate de 11 ani, calificarea de medic specialist medicină internă de categoria 1, acordată de Ministerul Sănătăţii din Republica Moldova şi îndeplinea funcţia de şef secţie medicină internă în spitalul clinic universitar din Chişinău. Mai mult, după cum se poate observa, este neglijat parcursul profesional de peste 35 ani, începând cu anul 1983, concluziile instanţei şi a Colegiului Medicilor echivalând cu idea că aceasta ar fi un medic începător în specialitate.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi în rejudecare admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinările formulate, intimaţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din România au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25 august 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 16 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea adresei nr. x/12.09.2019 emise de Ministerul Sănătăţii, Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică, prin care i s-a comunicat refuzul nejustificat de emitere a Ordinului de recunoaştere a gradului de calificare profesională în specialitatea medicină internă; anularea adresei nr. x, 35526/12.12.2019 emise de CRUSP prin care i s-a respins contestaţia formulată împotriva actului administrativ nr. 67317/12.09.2019; obligarea Ministerului Sănătăţii la soluţionarea cererii înregistrate sub nr. x/2017 de recunoaştere a titlului de calificare profesională în specialitatea medicină internă; obligarea Ministerului Sănătăţii la emiterea ordinului de aprobare a recunoaşterii titlului de calificare dobândit în Republica Moldova, ca urmare a promovării probei de aptitudini profesionale, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (4) coroborat cu art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 764/2017.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând că, pentru emiterea avizului propriu, cât şi avizului final, este necesar îndeplinirea cumulativă cerinţelor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017 de către candidat, iar neîndeplinirea oricăreia dintre acestea conduce la respingerea cererii de recunoaştere a titlurilor/calificărilor obţinute pe teritoriul statelor terţe, printre care şi Republica Moldova.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, se observă că printr-o critică, recurenta-reclamantă susţine că aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b) şi nicidecum a literei a) echivalează cu o adăugare la lege din partea instanţei judecătoreşti şi depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti - motiv de recurs subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Înalta Curte va avea în vedere faptul că, depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, în dreptul procesual civil, se poate întemeia pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi vizează imixtiunea instanţelor judecătoreşti în domeniul atribuţiilor puterii legislative sau executive.

Instanţa depăşeşte atribuţiile puterii judecătoreşti când săvârşeşte un act pe care numai un organ al puterii legislative sau executive îl poate face; consfinţeşte cu valoare legală texte abrogate; critică pe legiuitor; aplică o lege adoptată înaintea intrării ei în vigoare; se pronunţă pe cale de dispoziţii generale; iese din cadrul atribuţiilor sale, prin imixtiunea în domenii excluse intervenţiei puterii judecătoreşti (de exemplu, imixtiunea în atribuţiile Curţii Constituţionale, imixtiunea în domeniul cultelor etc.); încalcă principii fundamentale dintre cele consacrate de Constituţie sau de o lege organică (de exemplu, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, publicitatea dezbaterilor, exercitarea căilor de atac etc.); refuză să judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclară sau incompletă (denegare de dreptate); încalcă dreptul la un proces echitabil (exigenţă a art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, consacrată şi prin art. 21 alin. (3) din Constituţia României, prin art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi prin art. 6 C. proc. civ.).

Prin exces de putere se încalcă ordinea constituţională şi interesul public, instanţa judecătorească exercitând funcţiile puterii judecătoreşti peste limitele statornicite prin Constituţie.

Depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti vizează nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor. Teoria separaţiei puterilor este o justificare a unui scop politic foarte concret: slăbirea puterii guvernanţilor în ansamblu, limitându-i pe unii prin alţii. Separaţia puterilor comportă două aspecte bine conturate: separaţia parlamentului faţă de guvern; separaţia jurisdicţiilor în raport cu guvernanţii, fapt ce permite controlul acestora prin judecători independenţi.

Or, în cazul încălcării/aplicării greşite a normelor de drept material, aşa cum susţine recurenta-reclamantă, nu se aduc atingeri principiului constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor sau interesului general, ci sunt vizate vicii ale hotărârii atacate în privinţa normelor de drept material.

În acest context, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este greşită.

În motivarea cererii deduse judecăţii, recurenta-reclamantă a arătat că, prin cererea nr. x/2017, a solicitat intimatului-pârât Ministerul Sănătăţii recunoaşterea titlului de calificare în specialitatea medicină internă dobândit în Republica Moldova în conformitate cu dispoziţiile art. 470 indice 1 din Legea nr. 95/2006 şi art. 3 din H.G. nr. 764/2017, sens în care în perioada 09-10.05.2019 a susţinut proba de aptitudini care a avut ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic şi ale abilităţilor practice în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017, iar la această probă a obţinut un punctaj de 93 puncte la proba teoretică şi nota 9,3 la abilităţile practice.

Având în vedere că în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (4) din H.G. nr. 764/2017 potrivit cărora:

"(2) Analizarea solicitărilor de recunoaştere a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către o comisie mixtă constituită prin ordin al ministrului sănătăţii. (...) (4)Recunoaşterea profesională a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către Ministerul Sănătăţii, prin ordin al ministrului, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România a raportului comisiei mixte prevăzute la alin. (2), şi se finalizează cu autorizarea titularului prin eliberarea certificatului de membru de către Colegiul Medicilor din România, în vederea exercitării profesiei de medic pe teritoriul României cu titlul de medic specialist în specialitatea echivalată, cu respectarea normelor în vigoare.", prin adresa nr. x/13.06.2019, Colegiul Medicilor din România a înştiinţat Ministerul Sănătăţii că pregătirea efectuată în Republica Moldova de către recurenta-reclamantă A. este neconformă din punct de vedere al duratei de formare şi traseului de specialitate întrucât aceasta a efectuat secundariat clinic în domeniul pulmonologiei (2578 ore din totalul 3104) şi a fost confirmată specialist în terapie-pulmonologie. De asemenea, "rezidenţiatul în medicină internă început în România dar abandonat este irelevant în acest caz."

Prin adresa nr. x, 55526/12.12.2019, Ministerul Sănătăţii - Centrul de resurse umane în sănătate publică a transmis recurentei-reclamante faptul că "Comisia de soluţionare a contestaţiilor constituită în baza H.G. nr. 764/2017 întrunită la data de 05.12.2019 a luat în discuţie contestaţia şi a "validat decizia Colegiului Medicilor din România" apreciind că proba de aptitudini nu poate fi folosită pentru compensarea duratei de formare nerealizate şi a recomandat ca titlul de medic specialist medicină internă acordat de către statul terţ să nu fie recunoscut pe teritoriul României".

Prima instanţă a reţinut că, ceea ce vor analiza însă atât comisia mixtă, la emiterea avizului propriu, cât şi Colegiul Medicilor, în scopul emiterii avizului final, este îndeplinirea de către candidat a cerinţelor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017, respectiv îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

"a) titularul se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 376 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României;

b) formarea de medic specialist pentru care se solicită recunoaşterea s-a efectuat în condiţii de studiu şi practică medicală care asigură competenţa profesională a acestuia cel puţin similară cu competenţa profesională a medicilor pe plan naţional;

c) titlurile oficiale de calificare ca medic specialist sunt eliberate de autoritatea desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul pe teritoriul căruia a avut loc formarea.(...)"

Fiind vorba despre condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea oricăreia dintre acestea conduce la respingerea cererii de recunoaştere a titlurilor/calificărilor obţinute pe teritoriul statelor terţe, printre care şi Republica Moldova.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 1 din Normele privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terţ, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 764 din 11 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 832 din 20 octombrie 2017, nr. 832 din 20 octombrie 2017, "(1) Titlurile oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de statele terţe, altele decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii, echivalente specialităţilor medicale clinice şi paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.509/2008, cu modificările şi completările ulterioare, sunt recunoscute drept certificate de medic specialist eliberate de Ministerul Sănătăţii pentru specialitatea respectivă, în vederea facilitării dreptului de exercitare a practicii medicale pe perioadă nedeterminată sau a practicii medicale temporare/ocazionale pe teritoriul României a titularilor acestora, cu condiţia îndeplinirii în mod cumulativ a următoarelor condiţii:

a) titularul se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 376 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României;

b) formarea de medic specialist pentru care se solicită recunoaşterea s-a efectuat în condiţii de studiu şi practică medicală care asigură competenţa profesională a acestuia cel puţin similară cu competenţa profesională a medicilor pe plan naţional;

c) titlurile oficiale de calificare ca medic specialist sunt eliberate de autoritatea desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul pe teritoriul căruia a avut loc formarea.

(2) Analizarea solicitărilor de recunoaştere a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către o comisie mixtă constituită prin ordin al ministrului sănătăţii."

Într-adevăr, dispoziţiile art. 5 alin. (3) din acelaşi act normativ menţionează în mod expres că:

"Comisia mixtă analizează pregătirea în specialitate efectuată, precum şi alte documente atestând formarea specializată, respectiv experienţa profesională a titularului şi stabileşte dacă formarea de specialist a solicitantului întruneşte cumulativ următoarele cerinţe:

a) s-a efectuat în una dintre specialităţile medicale prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.509/2008, cu modificările şi completările ulterioare;

b) condiţiile de organizare, desfăşurare şi supraveghere a formării, durata şi curriculumul de pregătire teoretică şi practică în specialitate sunt similare/echivalente condiţiilor de formare prevăzute în România de normele în vigoare pentru specialitatea în cauză;

c) competenţele profesionale de medic specialist conferite sunt similare celor atestate prin certificatul de medic specialist eliberat de Ministerul Sănătăţii în specialitatea respectivă;

d) formarea este atestată prin titlu de calificare de medic specialist eliberat de autoritatea competentă desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul formator."

Însă, dispoziţiile art. 7 menţionează în mod expres că:

"(1) În cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de recunoaştere prevăzute la art. 5 alin. (3), comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini" care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic şi a abilităţilor practice ale solicitantului. (2) Proba de aptitudini constă în susţinerea şi promovarea a două componente, teoretică şi clinică sau practică, în funcţie de specialitate, subiectele făcând parte din tematica examenului de medic specialist aflată în vigoare. Punctajul de promovare a fiecărei probe este de minimum 7,00, pe baza baremului întocmit de comisia de examinare. Proba de aptitudini profesionale se consideră promovată dacă la finalizarea examinării solicitantul obţine minimum media 7,00. Rezultatul probei de aptitudini profesionale se comunică de către comisia de examinare în scris solicitantului şi Ministerului Sănătăţii împreună cu procesul-verbal încheiat în acest scop."

Faţă de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 7 alin. (1) din Normele privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terţ, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 764 din 11 octombrie 2017, iar în cadrul probei de aptitudini a obţinut un punctaj de 93 puncte la proba teoretică şi nota 9,3 la abilităţile practice.

În acest context, Înalta Curte constată că, atât timp cât dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Normele privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist menţionează în mod expres că în cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de recunoaştere prevăzute la art. 5 alin. (3), comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic şi a abilităţilor practice ale solicitantului, dispoziţiile art. 7 alin. (4) conform cărora "neîndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (3), constatată de comisia mixtă, precum şi nepromovarea probei de aptitudini profesionale constituie motiv justificat de respingere a cererii de recunoaştere", au fost interpretate în mod greşit, reţinându-se fără temei că în speţa dedusă judecăţii criteriile prevăzute la art. 5 alin. (3) şi promovarea probei de aptitudini profesionale trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că din conţinutul normei rezultă faptul că, evaluarea parcursului teoretic şi a abilităţilor practice, prin susţinerea probei de aptitudini echivalează cu îndeplinirea criteriului de practică medicală şi împreună cu celelalte documente anexate de candidat la dosarul de recunoaştere a titlului/calificării profesionale conduce la admiterea cererii acestuia de recunoaştere a titlului dobândit în Republica Moldova.

Concluzionând, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată, va adminte în parte acţiunea formulată de reclamanta A., va anula adresa nr. x/12.09.2019 emis de Ministerul Sănătăţii, Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică, adresa nr. x şi adresa nr. x/12.12.2019, emise de Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva actului administrativ nr. 67317/12.09.2019.

Ţinând cont de dispoziţiile art. 6 din acelaşi act normativ care menţionează în mod expres că, "În cazul în care formarea de specialist analizată întruneşte toate cerinţele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (3), comisia mixtă înaintează către Colegiul Medicilor din România procesul-verbal cu concluziile comisiei şi o copie a dosarului titularului, iar pe baza raportului emis de către comisia mixtă, Colegiul Medicilor din România transmite Ministerului Sănătăţii avizul favorabil de recunoaştere", va obliga pârâtul Colegiul Medicilor din România să procedeze la avizarea favorabilă a cererii reclamantei şi să înainteze dosarul intimatului-pârât Ministerul Sănătăţii în vederea emiterii ordinului de aprobare a recunoaşterii titlului de calificare dobândit în Republica Moldova.

De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere şi procedura instituită de dispoziţiile art. 1 alin. (4) din acelaşi act normativ potrivit cărora, recunoaşterea profesională a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către Ministerul Sănătăţii, prin ordin al ministrului, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România a raportului comisiei mixte prevăzute la alin. (2), şi se finalizează cu autorizarea titularului prin eliberarea certificatului de membru de către Colegiul Medicilor din România, în vederea exercitării profesiei de medic pe teritoriul României cu titlul de medic specialist în specialitatea echivalată, cu respectarea normelor în vigoare.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor legale, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată, va adminte în parte acţiunea formulată de reclamanta A., va anula adresa nr. x/12.09.2019 emis de Ministerul Sănătăţii, Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică, adresa nr. x şi adresa nr. x/12.12.2019, emise de Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva actului administrativ nr. 67317/12.09.2019, va obliga pârâtul Colegiul Medicilor din România să procedeze la avizarea favorabilă a cererii reclamantei şi să înainteze dosarul pârâtului Ministerul Sănătăţii în vederea emiterii ordinului de aprobare a recunoaşterii titlului de calificare dobândit în Republica Moldova.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 378 din 22 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Adminte în parte acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din România.

Anulează adresa nr. x/12.09.2019 emis de Ministerul Sănătăţii, Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică, adresa nr. x şi adresa nr. x/12.12.2019, emise de Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva actului administrativ nr. 67317/12.09.2019.

Obligă pârâtul Colegiul Medicilor din România să procedeze la avizarea favorabilă a cererii reclamantei şi să înainteze dosarul pârâtului Ministerul Sănătăţii în vederea emiterii ordinului de aprobare a recunoaşterii titlului de calificare dobândit în Republica Moldova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2022.