Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1939/2022 AI generated

Territorial jurisdiction in administrative litigation: exclusive competence based on primary headquarters rather than secondary branches

Case Number Decizia nr. 1939/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice, Administrative and Fiscal Section, resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Giurgiu County Court Civil Section, holding it to be the competent forum. The dispute involved a limited liability company challenging a municipal council decision that increased property taxes by 300%, filed initially at the Constanta County Court. The Constanta Court declined jurisdiction, arguing that exclusive territorial competence is determined solely by the claimant's registered headquarters, not secondary locations, while the Giurgiu Court subsequently declined, asserting that secondary branches also establish jurisdiction. The High Court ruled that under Article 10(3) of Law No. 554/2004, exclusive jurisdiction lies with the court of the claimant's domicile or headquarters; consequently, secondary offices, branches, or work points—which are legally defined as non-juridical subdivisions of the main entity under Civil Code Article 227 and Company Law Article 43—are irrelevant for determining territorial competence.

Legislator headnote

AI generated

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 227 din Legea nr. 287/2009, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Territorial jurisdiction in administrative litigation: exclusive competence based on primary headquarters rather than secondary branches: The dispute involved a limited liability company challenging a municipal council decision that increased property taxes by 300%, filed initially at the Constanta County Court. The Constanta Court declined jurisdiction, arguing that exclusive territorial competence is determined solely by the claimant's registered headquarters, not secondary locations, while the Giurgiu Court subsequently declined, asserting that secondary branches also establish jurisdiction. The High Court ruled that under Article 10(3) of Law No. 554/2004, exclusive jurisdiction lies with the court of the claimant's domicile or headquarters; consequently, secondary offices, branches, or work points—which are legally defined as non-juridical subdivisions of the main entity under Civil Code Article 227 and Company Law Article 43—are irrelevant for determining territorial competence.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction non-administrative dispute limited liability company civil liability location of property

Cited Legislation

AI generated
art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:
art. 135 alin. (1) C. proc. civ
(2) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
art. 10 din Legea nr. 554/2004
(3) ale art. 10 din Legea nr. 554/2004.
art. 227 din Legea nr. 287/2009
Conform art. 227 din Legea nr. 287/2009 privind C.
art. 135 alin. (4) C. proc. civ
Procedural basis cited in the decision to formally establish the competence of the Tribunal of Giurgiu to solve the case.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Procedural basis cited in the decision to formally establish the competence of the Tribunal of Giurgiu to solve the case.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Constanţa, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea hotărârii Consiliului Local al municipiului Constanţa nr. 440/28.12.2020 privind majorarea cu 300% a impozitului pe clădiri, începând cu anul 2021, pentru imobilul situat în municipiul Constanţa, strada x nr. 7, jud. Constanţa precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2. 1 Prin sentinţa civilă nr. 1703 din 14 octombrie 2021 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Constanţa a reţinut, în esenţă, că prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dispoziţii legale care reglementează competenţa teritorială în litigiile de contencios administrativ, au în vedere, pentru stabilirea competenţei exclusive, sediul persoanei juridice iar nu sediul secundar sau punctul de lucru, norma fiind de strică interpretare.

2. 2 Prin sentinţa civilă nr. 43/2022/CAF din 15 februarie 2022 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, Tribunalul Giurgiu a reţinut că legiuitorul nu a făcut nicio distincţie între sediul principal al persoanei juridice şi sediul secundar şi, cum reclamanta are în Municipiul Constanţa un sediu secundar, a considerat că prima instanţă învestită este competentă să soluţioneze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Constanţa, prin care aceasta a solicitat anularea hotărârii Consiliului Local al municipiului Constanţa nr. 440/28.12.2020 privind majorarea cu 300% a impozitului pe clădiri, începând cu anul 2021.

Se constată astfel că obiectul cererii de chemare în judecată plasează acţiunea reclamantei în sfera de aplicare a prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Aspectele care au gererat conflictul negativ de competenţă vizează înţelesul noţiunii de sediu, în sensul procedural reglementat de prevederile alin. (3) ale art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Totodată, art. 28 alin. (1) din acelaşi act normativ, prevede expres că dispoziţiile legii contenciosului administrativ se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime.

Conform art. 227 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., "(1) Sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului. 2) În funcţie de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanţele sale teritoriale şi punctele de lucru. Dispoziţiile art. 97 sunt aplicabile în mod corespunzător",

De asemenea, dispoziţiile art. 43 alin. (3) din Legea societăţilor nr. 31/1990, incidentă în raport de forma de organizare a reclamantei, cuprinse în Capitolului III, intitulat Înmatricularea societăţii, stabilesc că:

"Celelalte sedii secundare - agenţii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii - sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor şi se menţionează numai în cadrul înmatriculării societăţii în registrul comerţului de la sediul principal.

Aşadar, sub aspectul competenţei teritoriale, prevederile tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reglementează o competenţă exclusivă a instanţei de la sediul reclamantei, neavând relevanţă, în stabilirea competenţei, sediile secundare sau punctele de lucru ale societăţii reclamante, care sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale acesteia.

Reclamanta A. S.R.L. are sediul social în judeţul Giurgiu, aspect ce rezultă din Cerificatul constatator emis de ONRC nr. 19509/23.06.2021 aflat la dosarul Tribunalului Constanţa.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că Tribunalului Giurgiu este competent să soluţioneze prezenta cauză, având în vedere locul situării sediului reclamantei.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pârâtul Consiliul Local al Municipiului Constanţa în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2022.