Appeal annulled for missing original signature; suspension upheld.

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost înregistrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii nr. 82 din 24 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2021.

2. Încheierea atacată

Prin încheierea din 10 septembrie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, constatând lipsa părţilor, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei până la o nouă stăruinţă a părţilor procesuale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a formulat cerere de recurs, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii dispusă la alin. (3) al aceluiaşi articol, cererea de recurs nefiind semnată.

Nesemnarea cererii de recurs se prezintă ca o excepţie de procedură, absolută şi peremptorie a cărei soluţionare se impune în mod prioritar prin raportare la rezolvarea fondului.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., unul dintre elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs este semnătura recurentului, iar potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerinţa de la alin. (1) lit. e) este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, menţionate de art. 148 C. proc. civ. potrivit cărora:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (…) semnătura."

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, precum şi a oricăror cereri adresate instanţelor, menţionează că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Potrivit art. 268 C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege".

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanţei de judecată, chiar şi în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanţă, potrivit art. 148 alin. (2) din C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. a transmis cererea de recurs prin poştă la data de 18.11.2021, cererea nepurtând semnătura în original a acestuia.

Lipsa semnăturii poate fi complinită potrivit dispoziţiilor art. 196 alin. (2) coroborat cu art. 494 C. proc. civ., astfel că, instanţa de recurs i-a pus în vedere recurentului obligaţia de a depune la dosar un exemplar al cererii de recurs purtând semnătura olografă, astfel cum rezultă din adresa şi din procesul-verbal de înmânare din 16 decembrie 2021, aflate la dosar.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată acordat în cauză, recurentul-reclamant nu a complinit această lipsă a cererii, respectiv nu a comunicat instanţei un exemplar semnat al cererii de recurs şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În consecinţă, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 şi art. 196 din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părţii care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată, urmând a aplica sancţiunea prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv cea a nulităţii cererii astfel formulate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, raportat la art. 148 şi art. 196 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de recurentul A., pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MINUTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva încheierii de şedinţă din 10 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa semnăturii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2022.