Pension point increase demand and nullity of appeal for failure to develop grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, sub nr. x/10.09.2020 reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, pentru nerespectarea Legii nr. 127 (86), în care se prevedea majorarea punctului de pensie de la 1 septembrie 2020 cu 40%.

Prin sentinţa civilă nr. 1946 din 22 decembrie 2020, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 215/18.02.2021,Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat la data de 13.04.2021 sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 94 din 2 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii B. şi A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 94 din 2 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii B. şi A. au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, anularea hotărârii recurate şi obligarea Guvernului României să respecte Legea nr. 127/2019, adică să majoreze punctul de pensie de la 1 septembrie 2020 cu 40 %.

În esenţă, au susţinut recurenţii că cererea lor nu putea fi respinsă ca inadmisibilă întrucât accesul la justiţie este liber.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul - pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării şi excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea şi nedezvoltarea motivelor de nelegalitate pentru care se critică sentinţa de fond astfel cum sunt acestea precizate la art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa este data cu corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 30 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte urmează a o admite, constatând că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care prevăd că "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Totodată, art. 489 din acelaşi Cod prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică."

Instanţa de control judiciar aminteşte că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi nu au formulat nicio critică împotriva sentinţei atacate, aceştia au reluat situaţia de fapt, menţionând că cererea de chemare în judecată nu putea fi respinsă ca inadmisibilă întrucât accesul la justiţie este liber, această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează să admită excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare şi să constate nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Constată nul recursul declarat de recurenţii - reclamanţi B. şi A. împotriva sentinţei nr. 94 din 2 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2022.