Illegality exception referral and motion to supplement decision rejected as moot after final inadmissibility ruling

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

Asupra cererilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei a cărei completare se solicită

Prin decizia nr. 889 din 16 februarie 2022, pronunţată în prezentul dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal:

- a admis excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva încheierii de declinare, invocată de intimatul-pârât Ministerul Justiţiei;

- a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil;

- a admis excepţia nulităţii recursului declarat împotriva sentinţei, invocată de intimaţii-pârâţi Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Interne;

- a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 218 din data de 10 iulie 2019 pronunţate de aceeaşi instanţă, ca nemotivat.

2. Cererea de completare hotărâre

Prin cererea depusă la data de 3 martie 2022, recurentul-reclamant A. a solicitat completarea deciziei nr. 889 din 16 februarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SCAF, în dosarul nr. x/2018, în sensul de a dispune instanţa şi asupra excepţiei de nelegalitate pe care a invocat-o în recurs, dar asupra căreia a omis să se pronunţe, fiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

3. Cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Prin cererea de completare a hotărârii, recurentul-reclamant A. a solicitat sesizarea ÎCCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept şi anume:

· este sau poate fi considerată "cerere principală" în accepţiunea art. 124 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 şi cererea prin care s-a formulat şi cerut recursul la ÎCCJ?;

· în cazul în care poate fi considerată şi cererea prin care s-a formulat şi cerut recursul la ÎCCJ, ca fiind principală, poate fi pronunţată o hotărâre prealabilă, interlocutorie, etc. asupra unei excepţii de nelegalitate invocată în recurs, fără ca aceasta să depindă de admiterea recursului?;

· sunt sau pot fi considerate prevederile art. 444 din Legea nr. 134/2010 destul de cuprinzătoare, în aşa fel încât omisiunea instanţei de recurs în a se pronunţa "asupra apărărilor şi excepţiilor" menţionate la art. 124 din aceeaşi lege, să se poată cere completarea hotărârii instanţei cu pronunţarea asupra acestora?

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de sesizare a ÎCCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi a cererii de completare a hotărârii, cu consecinţa respingerii celor două cereri formulate de recurentul-reclamant, ca inadmisibile.

Astfel, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, intimatul-pârât arată că, potrivit art. 519 alin. (1) C. proc. civ., este esenţial pentru admisibilitatea unei sesizări ca litigiul să se afle în cursul judecăţii, iar instanţa să fie învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. Or, în cauza de faţă, instanţa de judecată a finalizat procesul prin pronunţarea unei hotărâri, nemaifiind învestită cu soluţionarea cauzei pe care deja a dezlegat-o. Mai susţine intimatul-pârât că, în opinia sa, situaţia juridică a procesului rămâne neschimbată chiar şi în eventualitatea admiterii unei cereri de completare a dispozitivului, întrucât mecanismul juridic amintit nu presupune o nouă judecare a cauzei ci, dacă este cazul, completarea dispozitivului hotărârii cu soluţia asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu care a fost anterior supus dezbaterilor.

În ceea ce priveşte cererea de completare a dispozitivului cu o soluţie asupra excepţiei de nelegalitate ridicate de recurentul-reclamant, apreciază că nici această cerere nu este admisibilă, întrucât instanţa de recurs nu a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere accesoriu ori principal şi nici asupra unei cereri conexe incidentale, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., ci, a motivat în cuprinsul considerentelor "că nu se mai examinarea celeilalte cereri formulate de recurentul-reclamant, respectiv excepţia de nelegalitate a actelor administrative individuale emise de Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N., respectiv decizia de recalculare a pensiei nr. x din 24.08.2016 şi decizia de actualizare a pensiei nr. x din 30.01.2018."

4.2. Prin note scrise, înregistrate la dosar la 29.03.2022, intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a solicitat respingerea cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 889 din 16.02.2022, pronunţată de ÎCCJ-SCAF în acest dosar, apreciind că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât nu se poate reţine că instanţa a omis să se pronunţe asupra excepţiei de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant, câtă vreme a indicat motivul pentru care nu s-a mai impus examinarea acesteia.

Cât priveşte solicitarea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, intimatul-pârât solicită să fie respinsă, de asemenea, arătând că nu sunt îndeplinite în acest sens condiţiile prevăzute de art. 519 din C. proc. civ.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinarea intimatului-pârât M.A.I., prin care a invocat excepţia lipsei de interes a acestuia în ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a celor două acte administrative individuale, întrucât aceste acte nu sunt emise de M.A.I., ci de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

6. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prealabil, Înalta Curte reţine că excepţia lipsei de interes, invocată de recurentul-reclamant prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât M.A.I., nu reprezintă o astfel de excepţie. Astfel, susţinerile recurentului referitoare la presupusa lipsă de interes a intimatului vizează, de fapt, împrejurarea că partea intimată nu ar putea să formuleze apărări în legătură cu excepţia de nelegalitate a celor două acte administrative emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

Trecând peste aspectul că, la acest moment procesual, instanţa de recurs nu este învestită cu excepţia de nelegalitate, aşa cum pare să considere recurentul-reclamant, se constată că M.A.I., având calitate procesuală de intimat-pârât, această calitate îi dă dreptul să formuleze apărările pe care le consideră necesare în cauză.

6.1. Analizând cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la aspectele de drept astfel cum a fost formulată de recurentul-reclamant, Înalta Curte urmează să o respingă.

Potrivit dispoziţiilor art. 519 din C. proc. civ.:

"Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Astfel cum rezultă din conţinutul normei citate, legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ.

Cu privire la prima cerinţă, se constată din actele dosarului că, în prezent, cauza nu se află în curs de judecată, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestită cu soluţionarea recursului declarat de reclamant, a finalizat această fază procesuală a recursului, pronunţând deja o hotărâre definitivă (decizia nr. 889/16.02.2022).

Constarea faptului că nu este îndeplinită această primă cerinţă (respectiv, cauza se află în curs de judecată), face de prisos analiza celorlalte condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, atâta timp, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi admisă cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este necesară îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor prevăzute de art. 519 din C. proc. civ.

Pentru argumentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din C. proc. civ., Înalta Curtea va respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurentul-reclamant A..

6.2. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea cererii de completare a dispozitivului deciziei menţionate, analizând cererea în raport cu hotărârea pronunţată, care se solicită a fi completată, va respinge cererea, ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare."

Verificând motivele prezentei cereri de completare a dispozitivului deciziei nr. 889 din 16 februarie 2022, Înalta Curte reţine că, prin cererea înregistrată de recurentul-reclamant A. în dosarul de recurs, acesta a invocat excepţia de nelegalitate a două acte administrative individuale emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, respectiv decizia de recalculare a pensiei nr. x din 24.08.2016 şi decizia de actualizare a pensiei nr. x din 30.01.2018.

Prin decizia a cărei completare se solicită, conform celor expuse anterior la pct. 1 din prezenta, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SCAF a admis excepţia nulităţii recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 218 din 10.07.2019, precum şi excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din 26.02.2019, ambele pronunţate de Curtea de Apel Timişoara - SCAF.

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că, faţă de soluţia pronunţată, nu se mai impune examinarea excepţiei de nelegalitate a actelor administrative individuale emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, respectiv decizia de recalculare a pensiei nr. x din 24.08.2016 şi decizia de actualizare a pensiei nr. x din 30.01.2018.

Prin soluţionarea unei excepţii peremptorii de procedură, instanţa de recurs s-a dezînvestit şi a pus capăt unui proces, împrejurare ce nu mai permitea cercetarea în continuare a unor excepţii strâns legate de analizarea unei căi de ataca prin prisma motivelor expres şi limitativ prevăzute de lege.

În contextul arătat, în mod greşit solicită recurentul-reclamant completarea dispozitivului deciziei cu o soluţie asupra excepţiei de nelegalitate ridicate de acesta în faţa instanţei de recurs, întrucât ÎCCJ-SCAF nu a omis să se pronunţe asupra cererii sale (excepţia de nelegalitate invocată), câtă vreme a indicat motivul pentru care nu s-a mai impus examinarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea recurentului-reclamant A. de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 889/16.02.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de constencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurentul-reclamant A..

Respinge cererea formulată de recurentul-reclamant A. de completare a deciziei nr. 889 din 16 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de constencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2022.