Violation of party disposition in administrative salary recalculation

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 22 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, au solicitat:

1) anularea Hotărârii nr. 20/06.06.2019 pronunţată de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;

2) anularea Deciziei nr. 85/10.04.2019 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;

3) emiterea unei noi decizii a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care să stabilească începând cu 01.03.2019 salariul reclamanţilor conform:

- prevederilor art. 120 alin. (51) din Legea nr. 304/2004, art. 60 din Legea nr. 567/2004 şi art. 17 alin. (1), art. 22 alin. (1) şi (2) din Anexa V Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017;

- grilelor de salarizare a specialiştilor IT arondaţi Curţii de Apel Bucureşti ţinând cont de dispoziţiile şi considerentele Curţii Constituţionale din Decizia 794/2016 punctul 37 şi anume "în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, din momentul publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, instituţiile şi autorităţile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 16, art. 124 şi art. 126, în privinţa stabilirii "nivelului maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradatie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare";

- principiului nediscriminării, prevăzut la art. 6 lit. b) din Legea nr. 153/2017, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie (adică, salariul de bază să fie stabilit în funcţie de vechimea în muncă, vechimea în funcţie, precum şi de nivelul parchetului de pe lângă instanţa în care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea, aşa cum s-a procedat la stabilirea salariilor specialiştilor IT de la Curtea de Apel Bucureşti);

4) obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând diferenţele dintre veniturile ce se cuvin reclamanţilor şi veniturile efectiv încasate, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare, calculate de la data scadenţei fiecărei sume de bani şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 997 din 13 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti:

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa;

- a anulat actele atacate;

- a obligat pârâţii să recalculeze drepturile salariale ale reclamanţilor ţinând cont de dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) din Anexa V Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017 cu privire la salariul de bază şi cuantumul sporurilor cuvenite;

- a obligat pârâţii să plătească toate diferenţele rezultate între sumele ce se cuvin şi cele efectiv achitate începând cu data de 01.03.2019 actualizate cu indicele inflaţiei şi dobânda legală calculate de la data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 au declarat recurs pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa. solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recurenţii-pârâţi susţin, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamanţilor şi a anulat decizia litigioasă.

După o scurtă prezentare a modului în care s-a realizat salarizarea specialiştilor IT, recurenţii-pârâţi arată că, urmare a Notei înaintate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru specialiştii IT din cadrul PICCJ nr. 6480/21.03.2019, s-a dispus recalcularea drepturilor salariale pentru perioada 20.02.2019-28.02.2019, la nivelul celor acordate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 207/2018 (23 iulie 2018), precum şi stabilirea drepturilor salariale începând cu 01.03.2019 în cuantumul stabilit la data de 01.01.2019, cu consecinţa emiterii unei decizii colective (cea contestată) pentru specialiştii IT din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a unităţilor din subordine.

Nota nr. x/21.03.2019 şi decizia contestată (nr. 85/10.04.2019) au fost emise urmare a O.U.G. nr. 7/2019 şi O.U.G. nr. 12/2019.

Prin O.U.G. nr. 7/2019 au fost abrogate dispoziţiile art. 120 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 304/2004, astfel încât drepturile salariale pentru specialiştii IT au fost recalculate la nivelul celor acordate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 207/2018, iar prin O.U.G. nr. 12/2019 au fost reintroduse dispoziţiile privind salarizarea specialiştilor IT, în sensul completării art. 120 din Legea nr. 304/2004.

Data avută în vedere pentru stabilirea drepturilor salariale, 01.03.2019, s-a raportat la sintagma legiuitorului, "începând cu luna martie 2019", utilizată în textul ordonanţei, astfel încât începând cu 01.03.2019 toţi specialiştii IT beneficiază de drepturile salariale stabilite la data de 01.01.2019.

Cu privire la componentele salariului, a arătat că salarizarea specialiştilor IT cuprinde salariul de bază aferent funcţiei de procuror cu grad de judecătorie (stabilit corespunzător gradaţiei aferente vechimii în muncă), cuantumul sporului de risc şi confidenţialitate de 15% şi sporul de 15% pentru condiţii deosebite de muncă.

Cu privire la modul de stabilire a sporurilor, menţionează că acestea au fost acordate specialiştilor IT la nivelul maxim de 30%, respectiv 10% spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, 5% spor pentru confidenţialitate şi 15% spor pentru condiţii deosebite de muncă, avându-se în vedere că persoanele salarizate potrivit Anexei V ale căror salarii au fost plafonate beneficiază de sporuri în procent de 30%.

Cu privire le criticile referitoare la vechimea în specialitate, au considerat că acestea nu pot fi reţinute, întrucât la stabilirea salariilor de bază s-a avut în vedere aplicarea Legii nr. 153/2017, bază 0-3 ani vechime în funcţie, după care salariul evoluează potrivit vechimii în muncă de la gradaţia 0 la gradaţia 5.

Mai arată că la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sistemul de salarizare pentru specialiştii IT a fost aplicat în mod unitar, fără a exista situaţii de discriminare din punct de vedere al modului de stabilire a drepturilor salariale, iar o eventuală confirmare a hotărârii primei instanţe ar echivala cu adăugarea la lege, respectiv la dispoziţiile de salarizare ale specialiştilor IT, cu consecinţa schimbării sistemului de salarizare al acestora cu cel al altor categorii de personal, subliniind că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este obligat să respecte reglementările legale în vigoare la momentul adoptării oricărui act administrativ şi implicit la momentul stabilirii salariilor cuvenite întregului personal.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea formulată, intimaţii-reclamanţi A., B. şi C. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurenţii-pârâţi.

4.2. Prin note scrise, depuse la dosar la 21 martie 2022, intimaţii-reclamanţi A., B. şi C. au arătat că, prin sentinţa civilă nr. 2242/06.09.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 5959/12.11.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cererea lor vizând vechimea în specialitate a fost soluţionată favorabil, în sensul că li s-a recunoscut vechimea în funcţia de specialitate IT. Cum chestiunea de drept referitoare la vechimea în specialitate a fost dezlegată definitiv, la data de 12.11.2020, pârâţii au şi procedat la executarea sentinţei, salarizându-i diferenţiat în funcţie de această vechime, începând cu 23.07.20018 şi în continuare, inclusiv în prezent, aşa cum a dispus instanţa (achitarea diferenţelor până la punerea în plată), modificând prin decizia nr. 86/24.03.2021 şi decizia nr. 85/10.04.2019, în privinţa salarizării lor începând cu 01.03.2019.

Au mai arătat intimaţii-reclamanţi că, spre deosebire la cererea din dosarul nr. x/2018, prin prezenta cerere solicită egalizarea integrală a salarizării lor cu cea a specialiştilor IT din Curtea de Apel Bucureşti (salarii de încadrare şi sporuri).

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Intimaţii-reclamanţi A., B. şi C. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune, prin care au solicitat anularea hotărârii Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 20/06.06.2019, anularea deciziei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 85/10.04.2019, emiterea unei decizii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care să stabilească din data de 01.03.2019 salariile reclamanţilor în baza Legii nr. 207/2018 ce a modificat Legea nr. 304/2004, ţinând cont nu doar de vechimea în muncă, dar şi de vechimea în funcţie/specialitate, precum şi de nivelul parchetului de pe lângă instanţa în care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea. Totodată, au solicitat obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, dobânda legală, de la data scadenţei fiecărui venit până la data plăţii efective.

Soluţionând cauza, prima instanţa a admis acţiunea reclamanţilor, a anulat actele atacate şi a obligat pârâţii să recalculeze drepturile salariale ale reclamanţilor ţinând cont de dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) din Anexa V Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017 cu privire la salariul de bază şi cuantumul sporurilor cuvenite, precum şi să plătească toate diferenţele rezultate între sumele ce se cuvin şi cele efectiv achitate începând cu data de 01.03.2019 actualizate cu indicele inflaţiei şi dobânda legală calculate de la data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective.

Instanţa de control judiciar reţine că hotărârea atacată reflectă o abordare greşită a cauzei, aşa încât controlul judiciar urmează să fie exercitat din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat din oficiu.

Potrivit principiului disponibilităţii consacrat în art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor".

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În cauză, reclamanţii (specialişti IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa) au solicitat anularea deciziei litigioase, apreciind că la stabilirea salariului de bază nu s-a avut în vedere vechimea în specialitate/funcţie a fiecărui specialist IT şi nivelul parchetului (sporul de instanţă), insistând ca pârâţii să emită o altă decizie care să corespundă solicitării lor, însă, prima instanţă, admiţând acţiunea formulată de reclamanţi, a obligat pârâţii să recalculeze drepturile salariale ale reclamanţilor ţinând cont de dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) din Anexa V Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017 cu privire la salariul de bază şi cuantumul sporurilor cuvenite (respectiv cele 3 sporuri prevăzute de Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. VIII, art. 4-5: spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, spor pentru confidenţialitate şi spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase).

Înalta Curte constată astfel că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii cu care a fost învestită, depăşind în acest mod cadrul procesual fixat prin acţiune.

Rezultă că prima instanţă a soluţionat cauza cu depăşirea limitelor învestirii, încălcând prevederile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

În concluzie, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., iar pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale, pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, apreciază că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În raport cu soluţia preconizată, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenţii-pârâţi încadrabile în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a fi avute în vedere de prima instanţă, cu ocazia rejudecării pricinii.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă va proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamanţi în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi de pârâţi prin întâmpinare, urmând să analizeze cauza prin raportare la mijloacele de probă administrate şi la toate aspectele de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.

De asemenea, va ţine cont şi de argumentele invocate de intimaţii-reclamanţi în cuprinsul notelor scrise depuse în recurs, precum şi înscrisurile ataşate acestora, aflate la dosarul de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâţilor şi va casa sentinţa recurată, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa împotriva sentinţei civile nr. 997 din 13 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2022.