Legislator Case Law & Legislation
DE FR IT EN
Analyze in Legislator
Decizia nr. 1813/2005 AI generated

Pension fund's refusal annulled: forced displacement claim under Law No. 189/2000 upheld for 1944-1945 period

Case Number Decizia nr. 1813/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the pension fund's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision that had annulled the pension fund's refusal and ordered it to recognize the claimant's rights under O.G. No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, for the period from 20 February 1944 to 6 March 1945, starting 1 October 2003. The dispute arose from the claimant's application for recognition as a beneficiary of Law No. 189/2000, based on his forced displacement from Cernăuți (Northern Bukovina) to Caracal in 1944 due to ethnic persecution. The court affirmed the lower court's finding that the claimant had proven both the beginning and end dates of the persecution through documentary evidence (a certificate from the General Commissariat for Refugees and Evacuees) and witness statements, as permitted under art. 1 lit. c) of Law No. 189/2000 and art. 4 alin. (1)-(3) of H.G. No. 127/2002.

Legislator headnote

AI generated

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Pension fund's refusal annulled: forced displacement claim under Law No. 189/2000 upheld for 1944-1945 period: Se reține că înscrisul emis de Comisariatul General al Refugiaților și Evacuaților atestă strămutarea familiei reclamantului, în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, certificând susținerea reclamantului P.M., de a fi părăsit orașul Cernăuți, aflat în Bucovina de Nord și de a se fi mutat în orașul Caracal.

Keywords

AI generated
pension rights persecution pension fund statement of claim revocation of refugee status transfer of population

Cited Legislation

AI generated
art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000
Se reține că înscrisul emis de Comisariatul General al Refugiaților și Evacuaților atestă strămutarea familiei reclamantului, în sensul art. 1 lit.
art. 312 C. proc. civ
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
AI generated
Decizia nr. 2495/2005
Pension fund's appeal rejected; displaced-person status upheld under Law No. 189/2000 for 1940–1945 period.
Decizia nr. 669/2005
Pension fund appeal rejected; refugee status recognized under Law No. 189/2000 for 1943–1945 period.
Decizia nr. 2215/2005
Forced displacement compensation: proof of 1944 evacuation under Law No. 189/2000
Decizia nr. 3913/2004
Pension fund’s refusal annulled; relocation under Soviet occupation qualifies as displacement under Law No. 189/2000.
Decizia nr. 1227/2006
Pension refusal annulled for Holocaust refugee; benefits awarded under Law 189/2000.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 13 iulie 2004, reclamantul P.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 12452/10501 din 17 mai 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost silit la 20 februarie 1944, să se refugieze împreună cu părinții, din orașul Cernăuți, în orașul Caracal, ca urmare a cedării Bucovinei de Nord, către Uniunea Sovietică.

Prin sentința civilă nr. 1972 din 6 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.M., împotriva pârâtei Casa de Pensii a municipiului București.

A anulat hotărârea nr. 12452/10501 din 17 mai 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada de la 20 februarie 1944, până la 6 martie 1945, începând cu 1 octombrie 2003.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada persecuției etnice, cu înscrisuri și declarații cu martori.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat, în esență, că în dosarul depus la Comisie nu s-au depus dovezi concludente cauzei și că aprecierea încadrării în dispozițiile legii se poate face de către instanța de judecată, numai cu data prezentării dovezilor și în funcție de acestea.

Recursul este nefondat.

Se reține că înscrisul emis de Comisariatul General al Refugiaților și Evacuaților atestă strămutarea familiei reclamantului, în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, certificând susținerea reclamantului P.M., de a fi părăsit orașul Cernăuți, aflat în Bucovina de Nord și de a se fi mutat în orașul Caracal.

Totodată, în baza art. 4 alin. (1), (2) și (3) din H.G. nr. 127/2002, dovada de început (20 februarie 1944) și sfârșit a persecuției (6 martie 1945) a fost probată de reclamant, prin declarații cu martori, care în sensul legii stabilește intervalul de timp pentru care se solicită drepturi conform legii.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1972 din 6 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2005.