Forestry compensation claim fails; appeal dismissed as inadmissible and meritless.

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea în contencios administrativ şi fiscal înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 16 martie 2017, reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI şi MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR (MAP), să se dispună:

- constatarea neîndeplinirii de către Guvernul României a obligaţiei de rezultat de adoptare şi publicare în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern privind aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al ajutorului de stat în domeniul forestier, pentru perioada 2010 - 2013, într-un termen rezonabil, conform prevederilor art. 4 lit. (s) pct. (4) corob. cu art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 14/2010 - echivalând cu un refuz nejustificat în temeiul art. 2 alin. (2) lit. (i) din Legea nr. 554/2004, a arătat expres că doar pârâtul de rând 1 are competenţa de a adopta şi publica în Monitorul Oficial actul administrativ cu caracter normativ.

- obligarea Guvernului României la adoptarea Hotărârii de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, respectiv a Proiectului de H.G. avizat de Guvern şi de Comisia Europeană, care a stat la baza emiterii Deciziei nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012.

- obligarea MMAP la plata: sumei de 2.858.038,05 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietari pentru suprafaţa de pădure de 1.465,00 ha, situată în zona/tipul funcţional T1/T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Particular Gheorgheni pe întreaga perioadă a anilor 2010-2013, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anilor 2010-2013, precum şi dobânzile fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 2.858.038,05 RON, începând cu data de 14.09.2012 - data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012 şi până la plata efectivă, cu obligarea în solidar a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată (taxe judiciare de timbru, onorarii avocaţiale etc.), potrivit dispoziţiilor art. 453 şi urmat. noul C. proc. civ.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 131 din 17 noiembrie 2017 a Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţiile inadmisibilităţii, şi, în consecinţă a respins, ca inadmisibile, petitele având că obiect:

- constatarea neîndeplinirii de către pârâtul Guvernul României a obligaţiei de adoptare şi publicare în Monitorul Oficial al României a H.G. privind aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare şi control al ajutorului de stat în domeniul forestier în perioada 2010-2013;

- obligarea pârâtului Guvernul României la adoptarea Hotărârii de Guvern pentru aprobarea Normelor Metodologice anterior menţionate, formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Apelor Şi Pădurilor (MAP), şi a respins celelalte capete de cerere, formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâţii.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A. şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut că instanţa de fond a aplicat în mod greşit normele de drept material atunci când a statuat că activitatea de elaborare şi adoptare a actelor normative este în competenţa puterii executive faţă de pretenţia reclamantului de a obliga pârâtul Guvernul României la adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial al României a H.G. privind aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare şi control al ajutorului de stat în domeniul forestier în perioada 2010-2013.

Arată reclamantul că instanţa trebuia să exercite rol activ, pasivitatea sa însemnând o vătămare a drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor beneficiarilor de compensaţii/ajutoare de stat şi face referire la Regulamentul CE nr. 659/1999 al Consiliului şi la Decizia nr. 36/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de pretenţia de obligare a Guvernului la plata compensaţiilor în baza dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, recurentul arată că a parcurs întreaga procedură administrativă ulterior emiterii Deciziei CE nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, prin care Comisia Europeană a dat aviz favorabil efectuării plăţii acestor compensaţii, cărora le-a recunoscut caracterul de ajutor de stat. Or, niciunul dintre pârâţi nu a contestat veridicitatea înscrisurilor depuse şi nici un ar fi indicat in concreto că nu ar fi fost îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea acestor ajutoare, arată recurentul.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii-pârâţi Guvernul României şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (fost Ministerul Apelor şi Pădurilor) au depus fiecare întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărîrii instanţei de fond.

5. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, instanţa de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantului de obligare a pârâtului Guvernul României la adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Guvernului privind aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, respectiv a Proiectului de H.G. avizat de Guvern şi de Comisia Europeană, care a stat la baza emiterii Deciziei nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012 şi, ulterior obligarea aceluiaşi pârât la plata compensaţiilor pentru perioada 2010-2013, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.

Soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de recurentul-reclamant este împărtăşită de instanţa de control judiciar, după efectuarea propriei evaluări asupra elementelor de drept ale cauzei.

Înalta Curte constată că din actele şi lucrările aflate la dosar rezultă că Guvernul României a comunicat prin adresa nr. x/14.02.2017, că la cererea petentului referitoare la emiterea unei hotărâri de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare a compensaţiilor pentru anii 2010 - 2013, Ministerul Apelor şi Pădurilor, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu atribuţii şi competenţe în domeniu, a apreciat că solicitările formulate sunt neîntemeiate .

Anterior, reclamantului i-a fost comunicat răspunsul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor - formulat cu adresa nr. x/07.02.2017, prin care i s-a adus la cunoştinţă că pentru perioada 19.07.2012 - 30.06.2014 nu s-au aprobat prin hotărâre de Guvern şi nu s-au publicat în Monitorul Oficial al României, Normele metodologice de acordare, utilizare şi control a compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă .

Potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, modificată şi completată, invocate de reclamant în susţinerea cererii, "În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de, la, buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde, de, silvicultură, sume pentru (...) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă".

De asemenea conform prevederilor art. 99 din Codul silvic "(I) Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de sile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(2) Prin normele metodologice prevăzute la alin. (1) se aprobă şi procedura de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond".

Dispoziţiile art. 6 pct. 1 din H.G. nr. 38/2015, stabilesc că Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în exercitarea funcţiei de reglementare şi avizare, "elaborează proiecte de acte normative în domeniile de activitate ale ministerului, precum şi pentru asigurarea armonizării legislaţiei naţionale in domeniile sale de activitate cu acquis-ul european specific şi cerinţele la nivel european şi internaţional".

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că raportat la dispoziţiile legale menţionate, Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor îi revine sarcina de elaborare a Studiului privind calculul compensaţiilor ce trebuie acordate proprietarilor de păduri încadrate în tipurile funcţionale TI şi T2, inclusiv Natura 2000.

După elaborarea proiectului actului normativ, în conformitate cu dispoziţiile imperative şi inderogabile ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi ale Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 561/2009, acesta va fi transmis autorităţilor avizatoare şi, numai după definitivarea proiectului conform eventualelor observaţii şi propuneri, acesta va putea fi supus aprobării Guvernului.

În esenţă, se reţine că în cadrul procedurilor de elaborare şi aprobare a Normelor metodologice de acordare a compensaţiilor prevăzute de art. 97 aln. 1 lit. b) din Legea nr. 46/2008, modificată şi completată, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor are competenţa exclusivă de a elabora şi supune aprobării Guvernului proiectul de hotărâre solicitat de composesoratul reclamant.

În consecinţă, este inadmisibilă acţiunea prin care se tinde la obligarea Guvernului să adopte o hotărâre la solicitarea unei persoane private în condiţiile în care legea prevede că respectivul act normativ se aprobă "la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură."

În sensul celor anterior antamete, implicit solicitarea de obligarea a pârâtului Guvernul României la plata compensaţiilor pentru perioada 2010-2013, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, este neîntemeiată.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/20009: "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

În interpretarea acestor dispoziţii legale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, în sensul că Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârşitul anului 2009, iar pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, începând cu anul 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010. În considerentele acestei decizii s-a mai aratat că, "normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensaţii al beneficiarului, în condiţiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât şi criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere şi control." şi că plata compensaţiilor este condiţionată de adoptarea normelor metodologice.

Aşadar, lipsa unor Norme metodologice echivalează cu neîndeplinirea uneia dintre condiţiile de exercitarea a dreptului la plata compensaţiilor. Este şi concluzia care se desprinde din dispoziţiile legale anterior citate şi considerentele deciziei nr. 36/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, impedimentul în acordarea sumelor solicitate de reclamant este reprezentat de imposibilitatea cuantificării compensaţiilor, dispoziţiile H.G. nr. 861/2009 nefiind incidente pentru ajutoarele de stat aferente în litigiu aferente perioadei 2010-2013.

În cauză, pentru perioada de referinţă (2010-2013), prezintă relevanţă dispoziţiile din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007 potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligaţiei de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat.".

Totodată dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 stabilesc în mod explicit faptul că "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat".

Prin Decizia nr. C(2012)/5.166 final din data de 19 iulie 2012, Comisia Europeana a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piaţa internă.

Relevante în acest sens sunt dispoziţiile pct. 5 din Decizia Comisiei Europene în care se arată că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de stabilite prin amenajamente silvice şi a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor.".

La pct. 6 din Decizia Comisiei Europene se precizează cuantumul ajutorului compensatoriu, elementele formulei de calcul, cu referire la datele extrase din lucrarea "Statistica activităţilor din silvicultură în 2010", iar la pct. 7 din decizie se menţionează că ajutorul se aplică suprafeţelor forestiere cu funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 situate în întregime în zona Natura 2000.

Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene în care se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare după ce va fi aprobată de Comisie şi publicată în Monitorul Oficial al României".

Aşa fiind, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern, emiterea Deciziei Comisiei Europene, fiind necesară, dar nu suficientă, pentru acordarea compensaţiilor.

Drept consecinţă, reglementările comunitare la care reclamantul face referire, recunosc dreptul acesteia la ajutoare de stat, fără a le concretiza, astfel încât, sunt incidente considerentele Deciziei 36/2015 privind necesitatea intervenţiei legiuitorului delegat.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 131 din 17 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 131 din 17 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.