Wartime Relocation as Ethnic Persecution under Emergency Ordinance No. 105/1999
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's previous decision that rejected the underlying claim, resulting in a final victory for the respondent pension authority. The dispute concerned the validity of an administrative decision denying the applicant beneficiary status under Law No. 189/2000, specifically challenging whether a wartime relocation from Verești (Suceava County) to Braniștea (Hunedoara County) constituted persecution for ethnic or racial reasons. The court determined that the move, which coincided with the applicant's father's internal military railway dislocation from Vatra Dornei to Simeria, did not meet the statutory requirements of Article 1 of Emergency Ordinance No. 105/1999, as the transfer occurred between two locations within Romanian territory and was not driven by the prohibited discriminatory grounds required to qualify for benefits.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Wartime Relocation as Ethnic Persecution under Emergency Ordinance No. 105/1999: The dispute concerned the validity of an administrative decision denying the applicant beneficiary status under Law No. 189/2000, specifically challenging whether a wartime relocation from Verești (Suceava County) to Braniștea (Hunedoara County) constituted persecution for ethnic or racial reasons. The court determined that the move, which coincided with the applicant's father's internal military railway dislocation from Vatra Dornei to Simeria, did not meet the statutory requirements of Article 1 of Emergency Ordinance No. 105/1999, as the transfer occurred between two locations within Romanian territory and was not driven by the prohibited discriminatory grounds required to qualify for benefits.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule cited to justify the dismissal of the appeal as unfounded and the maintenance of the lower court's decision.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la data de 20 iulie 2004, reclamantul C.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 12702/11072 din 1 iunie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea atacată i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, fiind apreciate greșit probele depuse la dosar, din care rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Prin sentința civilă nr. 2044 din 12 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada unei persecuții etnice sau rasiale care să poată fi încadrată în ipotezele prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 105/1999.
Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs, C.I., care a motivat, în esență, că localitatea Verești-Suceava, de unde s-a refugiat în martie 1944, a fost ocupată de trupele sovietice, după câteva zile de la plecarea sa, împreună cu familia, în Braniștea-Hunedoara, localitatea Verești-Suceava având de fapt și de drept regim de ocupație, până după aplicarea actului de la 23 august 1944.
Recursul este nefondat.
Din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că tatăl reclamantului a fost dislocat în cadrul Căilor Ferate, de la Secția L 6 Vatra Dornei, la districtul L 2 Simeria, având funcția de picher, pentru perioada 25 martie 1944 - 12 aprilie 1945.
În aceste condiții nu se poate ajunge la concluzia că mutarea reclamantului din localitatea Verești, județul Suceava, în localitatea Braniștea, județul Hunedoara, amândouă fiind teritorii ale statului român, s-ar datora unei persecuții etnice sau rasiale care să poată fi încadrată în ipotezele prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 105/1999.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinței civile nr. 2044 din 12 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2005.