EU funds oversight: validity of supplementary financial correction based on calculation errors under Article 31 OUG 66/2011

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.10.2017 sub nr. x/2017, aşa cum a fost precizată la data de 13.03.2018 reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Suceava prin Preşedintele Consiliului Judeţean în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 43 din 11.04.2017, primită şi înregistrată la Consiliul Judeţean Suceava cu nr. x din 20.04.2017, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare şi de stabilire a unei creanţe suplimentare faţă de cea stabilită prin Nota de constatare şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016 şi a solicitat:

- admiterea contestaţiei;

- anularea ca nefondată a Deciziei nr. 43 din 11.04.2017 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene;

- anularea ca nefondat a Procesului-verbal de constatare şi de stabilire a unei creanţe suplimentare faţă de cea stabilită prin Nota de constatare şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016;

- restituirea sumelor reţinute necuvenit.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 48 din 20 martie 2018 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Suceava prin Preşedintele Consiliului Judeţean, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca nefondată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 48 din 20 martie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Suceava prin Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, reţinând corecţia financiară suplimentară. În speţă nu au fost identificate alte date sau împrejurări din cadrul proiectului finanţat, dovadă fiind chiar argumentele înscrise în motivarea aplicării sancţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul- Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, dar şi a apărărilor înfăţişate în întâmpinarea intimatului pârât, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente apreciază că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Între reclamanta UAT Judeţul Suceava prin Consiliul Judeţean Suceava şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene s-a încheiat Contractului de finanţare nr. x din 06.02.2010, având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile pentru implementarea proiectului intitulat "Reabilitarea cetăţii de scaun a Sucevei şi a zonei de protecţie a acesteia".

În baza Mandatului nr. x/10.05.2016, echipa de control din cadrul autorităţii de management a efectuat un control cu privire la încălcarea normelor legale la încheierea contractului de lucrări nr. x/01.06.2011 încheiat de pârâtă, în calitate de autoritate contractantă cu Asocierea dintre S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D.. În urma controlului a fost emisă Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016 prin care a fost aplicată o corecţie financiară de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/01.06.2011.

Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016 a fost contestată în procedură administrativă şi prin Decizia nr. 392/03.11.2016 contestaţia astfel formulată a fost respinsă ca nefondată.

Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2017 reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 392/03.11.2016 şi Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016, iar prin sentinţa nr. 138/02.10.2017, rămasă definitivă prin nerecurare, acţiunea a fost respinsă ca nefondată.

La data de 14.02.2017, autoritatea pârâtă a emis, sub nr. x, Procesul-verbal de constatare şi de stabilire a unei creanţe suplimentare faţă de cea stabilită în Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016 .

În cuprinsul procesului-verbal se menţionează: "Creanţa suplimentară este aferentă aceloraşi nereguli consemnate în Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016, nefiind constatate alte concluzii decât cele stabilite iniţial.

Emiterea procesului-verbal de constatare şi de stabilire a unei creanţe suplimentare s-a făcut ca urmare a remarcării că prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016 corecţia financiară de 5% a fost aplicată sumei achitate beneficiarului doar pentru liniile bugetare 1.2 şi 1.3 nu şi pentru liniile bugetare 4.1, 4.2, 4.3, 5.1.1 şi 5.1.2.

Procesul-verbal de constatare şi de stabilire a unei creanţe suplimentare nr. x/14.02.2017 a fost contestat în procedura administrativă şi prin Decizia nr. 43/11.04.2017 Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a respins contestaţia formulată de UAT Judeţul Suceava.

Cu referire la incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurenta să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Din perspectiva situaţiei de fapt se reţine că limitele învestirii instanţei, aşa cum au fost stabilite la fond, vizează criticile de nelegalitate aduse Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/14.02.2017, reclamantei stabilindu-i-se o obligaţie de plată de 186.761,04 RON reprezentând creanţă bugetară.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei referitoare la faptul că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, reţinând corecţia financiară suplimentară, în speţă nefiind identificate alte date sau împrejurări din cadrul proiectului finanţat, aceasta nu constituie un argument pertinent.

Prin cererea introductivă de instanţă, dar şi prin motivele de recurs, reclamanta-recurentă a invocat, printre altele, faptul că organul de control a încălcat dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 privitoare la efectuarea unei noi activităţi de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Potrivit acestui text de lege, activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi relevată de aceeaşi sau de altă structură de control, prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.

Prima instanţă a reţinut că acest motiv de nelegalitate nu ar fi întemeiat întrucât, în speţă, autoritatea pârâtă, emitentă a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016 are atribuţia prevăzută de lege ca în cazul erorilor de calcul care influenţează rezultatele constatărilor sau aplicării corecţiei financiare, să reia activitatea de constatare.

În cauză, după emiterea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016, structura de control a constat că aplicarea corecţiei financiare de 5%, stabilită conform prevederilor pct. 8, pct. 9 şi pct. 4 lit. A) Partea I din anexa la H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, nu s-a calculat la valoarea contractului de lucrări nr. x/01.06.2011, aşa cum prevăd dispoziţiile legale ci numai pentru liniile bugetare 1.2 şi 1.3. Prin urmare, este pe deplin întemeiat, ca în temeiul art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 să stabilească creanţa suplimentară aferentă liniilor bugetare 4.1, 4.2, 4.3, 5.1.1 şi 5.1.2.

În cadrul recursului, cu privire la acest motiv de nelegalitate a actelor contestate, recurenta a invocat greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât nu au fost identificate alte date sau împrejurări din cadrul proiectului finanţat care să determine reluarea activităţii de control şi nu au fost identificate erori de calcul a valorii corecţiei financiare.

Din analiza probelor administrate, Înalta Curte constată că această critică este nefondată, nefiind de natură să conducă la reformarea sentinţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011:

"(1) Activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi reluată de aceeaşi sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.

(2) În condiţiile alin. (1) se poate emite un nou proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru eventuale diferenţe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului."

Potrivit art. 14 din Anexa 1 din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, "Datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, prevăzute la art. 31 alin. (1) din ordonanţă, sunt cuprinse, fără a se limita la acestea: în sesizări, în rapoarte de control/audit interne sau externe ori în hotărâri definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele judecătoreşti, primite de către autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene după data emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare iniţial."

Totodată, Înalta Curte reţine că motivele de fapt care au condus la emiterea Procesului-verbal de constatare şi de stabilire a unei creanţe suplimentare nr. x/14.02.2017 sunt prezentate prin trimitere la constatările prezentate în Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016 şi Decizia nr. 392/03.11.2016. Aceste acte administrative au fost contestate în instanţă, iar prin sentinţa nr. 138/02.10.2017 a Curţii de Apel Suceava, rămasă definitivă prin nerecurare, acţiunea a fost respinsă ca nefondată.

Aşadar, statuările instanţei cu privire la legalitatea motivelor de fapt se impun în prezenta cauză cu putere de lucru judecat, fără a mai putea fi contrazise.

Faţă de cele anterior învederate, raportând dispoziţiile legale de mai sus la datele concrete ale speţei, rezultă că activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi reluată dacă apar erori de clacul, date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, care rezultă din sesizări, rapoarte de control/audit interne sau externe, etc., primite de către autoritatea de control după verificarea iniţială.

În lipsa unei definiţii legale, prin "date suplimentare" se va înţelege orice informaţie legată de starea de fapt sau de drept în legătură cu proiectul verificat.

În speţă, nu au fost avute în vedere datele suplimentare noi, ci erori de calcul care au constat în împrejurarea că în urma analizării cererii de rambursare nr. x aferentă cererii de plată nr. x s-a constatat faptul că corecţia financiară de 5% a fost aplicată sumei achitate beneficiarului doar pentru liniile bugetare 1.2, 1.3 nu şi pentru liniile bugetare 4.1, 4.2, 4.3, 5.1.1 şi 5.1.2.

Astfel, faţă de menţiunile din cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/14.02.2017 potrivit cărora creanţa suplimentară este eferentă aceloraşi nereguli consemnate în Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016, nefiind constatate alte concluzii faţă de cele stabilite iniţial, rezultă cu evidenţă faptul că nu s-a stabilit o nouă corecţie financiară, cum greşit apreciază reclamanta, ci s-a aplicat corecţia de 5% şi pentru liniile bugetare 4.1, 4.2, 4.3, 5.1.1 şi 5.1.2.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, rezultă că Procesului-verbal de constatare şi de stabilire a unei creanţe suplimentare nr. x/14.02.2017 şi Decizia nr. 43/11.04.2017 emise de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) sunt la adăpost de orice critică.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Suceava prin Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava împotriva sentinţei nr. 48 din 20 martie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Suceava prin Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava împotriva sentinţei nr. 48 din 20 martie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.