Regional financing rejection and SME classification: judgment quashed for lack of reasoning and remanded

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. x/2019, reclamanta SC "A." S.R.L., prin reprezentant legal, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 145428/27 februarie 2019, emisă de MDRAP, prin care a fost "acceptată sub condiţie" contestaţia reclamantei împotriva Notificării nr. x/29.10.2018 şi nr. y/29.10.2018, emisă de ADR SE;

- anularea Notificării nr. x/29.10.2018 şi nr. y/29.10.2018 emisă de ADR SE privind respingerea de la finanţare a Proiectului cu denumirea "îmbunătăţirea competitivităţii economice a societăţii SC "A." S.R.L. prin achiziţia de echipamente, cod SMIS 117245;

- obligarea pârâţilor la continuarea procedurii de precontractare, în sensul încheierii Contractului de finanţare conform Cererii de finanţare cod SMIS 117245;

- obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 53/2020 din 19 iunie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea modificată promovată de către reclamanta SC "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii: Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Est (ADR Sud Est) şi Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, ca nefondată, obligând reclamanta la plata sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta ADR SE

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 53/2020 din 19 iunie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta SC "A." S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ.

În susţinerea primului motiv de casare, recurenta a invocat nemotivarea hotărârii judecătoreşti, arătând faptul că motivarea hotărârii Curţii de Apel Galaţi reprezintă, in fapt, o preluare ad literam a argumentelor invocate de către intimata pârâtă ADR SE in întâmpinarea depusa la fond, precum si a motivelor de respingere a contestaţiei, cuprinse in Decizia nr. 145428/27.02.2019, emisă de MDRAP.

In acest sens, recurenta arată că cele doua paragrafe care urmează pana la finalul paginii nr. 5, TOATE paragrafele de la paginile 6 si 7, precum si primele trei paragrafe de pe pagina 8 din hotărâre reprezintă o preluare, cuvânt cu cuvânt, a susţinerilor intimatei parate ADR SE din întâmpinare, respectiv de la pagina 2 pana la pagina 6 din întâmpinare, în care este redata situaţia de fapt, asa cum a prezentat-o intimata parata ADR SE.

Fidelitatea cu care instanţa de fond a preluat susţinerile ADR SE este evidentă, practic nu a fost modificat nici măcar un singur cuvânt din cele folosite de ADE SE in întâmpinare, fiind reluata inclusiv eroarea materiala de la pagina 3 din întâmpinare (respectiv pagina 6 din hotărâre) - "a solicitat reclamantului sa reanalizeze încadrarea sa in categoria microintreprinderilor (...) cu privire la întreprinderile B. S.R.L., C. S.R.L. si D.. S.R.L." (întreprinderi care nu au nicio legătura cu subscrisa si cu grupul din care ADR SE considera ca facem parte, denumirile celor trei întreprinderi fiind preluate, probabil, din alte lucrări)

După prezentarea situaţiei de fapt, in cadrul motivării in drept, instanţa de fond a preluat, cuvânt cu cuvânt, motivarea intimatului parat MDRAP cuprinsa in Decizia nr. 145428/27.02.2019.

Astfel, de la paragraful al patrulea pana la finalul paginii 8, paginile 9, 10, 11 si 12 integral din hotărâre sunt considerente preluate integral din Decizia MDRAP nr. 145428/27.02.2019, respectiv de la ultimul paragraf de pe pagina 1, pana la finalul Deciziei - sase pagini preluate in motivarea hotărârii, fara nici măcar o singura modificare care sa aparţină instanţei de fond (cu singura excepţie privind referirea la "reclamanta", in loc de "contestatoare").

In fine, ultimele doua pagini din hotărâre reprezintă o reluare a aspectelor de fapt privind structura capitalului social al întreprinderilor in discuţie, in unele cazuri cu referiri la obiectul de activitate, reformularea câtorva concluzii din Decizia MDRAP nr. 145428/27.02.2019, si redarea denumirilor actelor normative aplicabile in cauza.

A doua critică, subsumată motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează aplicarea greşita a:

- dispoziţiilor art. 3 alin. (3) pct. 1 din Anexa la Regulamentul Comisiei Europene nr. 651/2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa internă în aplicarea articolelor 107 şi 108 din tratat

- dispoziţiilor art. 3 alin. (4) si 4 din Recomandarea Comisiei Europene nr. 361/2003 privind definirea microintreprinderilor si a întreprinderilor mici si mijlocii (in continuare "Recomandarea CE 36J/2003");

dispoziţiilor art. 44 alin. (4) din Legea 346/2004 privind stimularea înfiinţării si dezvoltării intreprinderilor mici si mijlocii (in continuare,JLegea 346/2004");

Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din data de 27 februarie 2014, pronunţata in cauza C-l 10/13 (in continuare,JHotararea HaTeFo");

Manualului utilizatorului pentru definiţia IMM-urilor - document cu caracter informativ întocmit de Comisia Europeana (in continuare,ftfanualul utilizatoruluF);

Comunicării Comisiei privind definirea pieţei relevante în sensul dreptului comunitar al concurenţei nr. 97/C 372/03 (in continuare "Comunicarea ComisieF).

Cu titlu prealabil, recurenta precizează că, din economia dispoziţiilor legale cuprinse in art. 3 alin. (3) pct. 1 din Anexa la Regulamentul 651/2014, art. 3 alin. (4) si 4 din Recomandarea Comisiei Europene nr. 361/2003, art. 44 alin. (4) din Legea 346/2004, precum si din Hotărârea HaTeFo, rezultă că, pentru ca doua întreprinderi sa fie considerate legate prin intermediul unui grup de persoane fizice, este necesara îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiţii:

- persoanele fizice sa acţioneze solidar;

- prin intermediul acestor persoane fizice care acţionează de comun acord, sa existe una din relaţiile prevăzute de lege sau, in cazul in care, din punct de vedere formal, nu exista asemenea relaţii, din analiza raporturilor juridice si economice dintre acestea sa rezulte ca ele constituie o entitate economica unica, in sensul Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din data de 27 februarie 2014, pronunţata in cauza C-110/13 (in continuare,JIotararea HaTeFo");

- întreprinderile sa isi desfăşoare activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţa relevanta sau pe pieţe adiacente.

În opinia recurentei, instanţa de fond a aplicat greşit prevederile legale anterior menţionate atunci când a reţinut ca, in prezenta cauza, este îndeplinita condiţia ca persoanele fizice E., F., G. si H. sa acţioneze solidar.

Recurenta-reclamantă apreciază că la fel de nelegale si temeinice sunt si considerentele instanţei de fond, conform cărora "Curtea are in vedere si situaţia societăţii I., in care E. este asociat unic si administrator. Insa, conform informaţiilor publicate pe website-ul www.x.ro (adresa web a firmei I., potrivit cererii de finanţare), F. are funcţia de director general al societăţii (...) Aceasta situaţie, coroborata cu asocierea dintre F. si E. in societăţile de mai sus, întăreşte concluzia ca aceste persoane se coordonează pentru a influenta comportamentul si deciziile comerciale ale întreprinderilor pentru îndeplinirea obiectivelor generale, specifice si operaţionale".

În esenţă, recurenta susţine că sentinţa recurata este nelegala pentru următoarele motive:

- întrucât instanţa de fond nu a analizat ultima condiţie pentru existenţa întreprinderilor legate, respectiv ca acestea sa acţioneze pe aceeaşi piaţa relevanta sau pe pieţe adiacente;

- întrucât instanţa de fond nu a analizat daca, datele cumulate ale întreprinderilor considerate legate, depăşesc sau nu pragurile prevăzute pentru încadrarea in categoria întreprinderilor mici;

- dat fiind ca, la data depunerii cererii de finanţare, reclamanta nu era întreprindere legata de J. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., SMA HOST/O. S.R.L., P. S.R.L., Q. S.R.L., R. S.R.L., I., S. S.R.L., T. S.R.L., U.;

- dat fiind ca, la data depunerii documentelor pentru precontractare, subscrisa nu eram întreprindere legata de O. S.R.L., I. S.R.L., V. S.R.L., W. S.R.L.;

1.4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea instanţei de fond este legală şi motivată corespunzător.

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Se reţine că, prin acţiunea introductivă, reclamantul-recurent a contestat Decizia nr. 145428/27 februarie 2019 emisă de MDRAP, prin care a fost "acceptată sub condiţie" contestaţia reclamantei împotriva Notificării nr. x/29.10.2018 şi nr. y/29.10.2018, emisă de ADR SE, solicitând obligarea pârâţilor la continuarea procedurii de precontractare, în sensul încheierii Contractului de finanţare conform Cererii de finanţare cod SMIS 117245.

Prin sentinţa ce face obiectul prezentului recurs, curtea de apel a respins acţiunea introductivă, în condiţiile expuse în preambulul acestei decizii.

Examinând hotărârea prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului din această perspectivă, pentru considerentele următoare:

Se impune a se preciza cu prioritate faptul că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie sa cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro si contra care au format, în fapt si în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile si apărările părţilor, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în baza probelor administrate, în caz contrar, fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor textului de lege anterior menţionat.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare, de către instanţa superioară, a atribuţiilor de control judiciar, de legalitate si temeinicie.

Din considerentele sentinţei analizate nu rezultă acest examen efectiv al argumentelor şi probelor administrate, iar hotărârea, în întregul ei, nu corespunde exigenţelor anterior descrise.

Aceasta deoarece, aşa cum a susţinut şi recurenta, judecătorul fondului, după prezentarea situaţiei de fapt, s-a limitat la a prelua motivarea intimatului-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice din Decizia nr. 145428/27.02.2019 şi din întâmpinarea depusă la dosar.

În rest, partea din sentinţa analizată pe care curtea de apel ar fi trebuit să o afecteze redării considerentelor pe care şi-a sprijinit soluţia, respectiv explicitării argumentelor avute în vedere şi care i-au format convingerea, este afectată, în cea mai mare parte a ei, redării unor aspecte de fapt referitoare la structura capitalului social al întreprinderilor în discuţie, fără a fi analizate efectiv motivele invocate de reclamantă.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte apreciază că, deşi instanţa fondului a respins acţiunea ca neîntemeiată, în fapt aceasta nu a soluţionat fondul cauzei, întrucât nu a analizat motivele de nelegalitate şi argumentele expuse de reclamantă în motivarea acţiunii, nepronunţându-se pe aspectele esenţiale ale cauzei, conform celor arătate mai sus. Or, în raport cu principii fundamentale ale procesului civil (dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare), soluţionarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esenţiale ale raportului juridic dedus judecăţii, astfel cum acestea au fost relevate prin cererea de chemare în judecată. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicţie împiedică instanţa de control judiciar să analizeze direct în recurs motivele de nelegalitate şi argumentele ce nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond, iar faţă de soluţia casării cu trimitere, nu va fi analizat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, întrucât instanţa de fond nu a realizat o reală cercetare a fondului cauzei, hotărârea fiind nemotivată sub toate aspectele evidenţiate, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 53 din 19 iunie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.