Territorial jurisdiction in administrative annulment actions: registered domicile versus effective residence under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 04.08.2020, sub numărul x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de stat pentru recunoaşterea luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, anularea procesului-verbal nr. x/5772/30.06.2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 5270 din 21 septembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 131 alin. (1), art. 130 alin. (2), art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea 554/2004, instanţa a reţinut că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a faptului că reclamantul ar avea domiciliul în mun. Bucureşti, acesta având potrivit evidenţelor din DEPBD domiciliul în judeţul Galaţi, astfel că Tribunalul Galaţi este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 933 din 9 februarie 2022 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi, invocată de instanţă din oficiu, în cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de stat pentru recunoaşterea luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, având ca obiect anulare act administrativ şi a fost declinată competenţa de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

S-a constat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus transmiterea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa asupra conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretat în spiritul său, respectiv ca fiind o competenţă favorabilă reclamantului, deci este necesară stabilirea domiciliului acolo unde acesta este în realitate, respectiv în mun. Bucureşti, chiar dacă datele din baza DEPABD nu mai coincid cu domiciliul real al persoanei, care din delăsare, nu s-a înregistrat cu noul domiciliu în baza de date. Simpla neînregistrare în baza DEPABD nu face inopozabil instanţei domiciliul real, care se află în Bucureşti. Înregistrările DEPABD nu conţin o normă distinctă pentru opozabilitate, ci doar prezumă simplu că domiciliul este acolo unde a fost înregistrat, dar dovada contrară s-a făcut chiar de către reclamant, chiar prin cererea de chemare în judecată. Astfel că rămâne lipsit de conţinut domiciliul ce apare în baza de date, atât timp cât persoana a declarat locuinţa efectivă. Atât doctrina cât şi practica judiciară a stabilit că domiciliul, din perspectiva competenţei instanţei, este locul unde persoana locuieşte efectiv. În privinţa noţiunii de "domiciliu", în mod tradiţional s-a apreciat că, în dreptul procesual, aceasta trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât domiciliul declarat în evidenţe, ci adresa unde persoana locuieşte efectiv.

De asemenea, s-a considerat că în reglementarea actuală trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 87 C. civ., care prevăd că domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. Reclamantul şi-a declarat domiciliul real ca fiind cel din Bucureşti. Ca atare, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti, conform dispoziţiilor legale aplicabile prin raportare la domiciliul efectiv.

Pe cale de consecinţă, competentă este instanţa în circumscripţia căreia reclamantul îşi are domiciliul efectiv şi pe care l-a precizat în cererea de chemare în judecată, respectiv Tribunalul Bucureşti.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de stat pentru recunoaşterea luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, anularea procesului-verbal nr. x/5772/30.06.2020.

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa teritorială în raport de interpretarea dată noţiunii de domiciliu a reclamantului.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 din Legea 554/2004 "(...) (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. (4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din actele dosarului rezultă că reclamantul figura cu domiciliul activ în Galaţi, bd. x, judeţul Galaţi, potrivit referatul de verificare a domiciliului acestuia în baza de date DEPABD efectuat la data de 25.05.2021, aspect confirmat şi la data de 10.01.2022, cu ocazia verificării în baza de date DEPABD a domiciliul reclamantului .

Din cererea de chemare în judecată rezultă însă că reclamantul a precizat că domiciliul acestuia unde locuieşte efectiv este în Bucureşti.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a faptului că reclamantul are domiciliul în mun. Bucureşti, acesta având potrivit evidenţelor din DEPABD domiciliul în judeţul Galaţi, astfel cum s-a reţinut anterior.

Aşa fiind, având în vedere că simpla susţinere a reclamantului nu este suficientă pentru a dovedi existenţa domiciliului său în municipiul Bucureşti, neexistând probe la dosar nu se poate ţine seama decât de domiciliul din acte, care este în judeţul Galaţi, motiv pentru care, având în vedere dispoziţiile legale antereferite, Înalta Curte, în acord cu opinia Tribunalului Bucureşti, apreciază că Tribunalul Galaţi este instanţa competentă să soluţioneze cauza, în primă instanţă, pe fond.

4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.