Competency assigned to Bucharest Court for dispute over judicial refusal to communicate hearing recordings and discrimination damages

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Tribunalul Bucureşti, constatarea refuzului comunicării înregistrării şedinţei de judecată şi a notelor de şedinţă ale grefierului de la termenul din data de 14.09.2020 ale Completului C 2 Fond - CA în cauza ce formează dosarul nr. x/2019 şi obligarea Tribunalului Bucureşti şi a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) la soluţionarea efectivă, punctuală şi integrală a plângerilor prealabile adresate şi înregistrate la data de 16.11.2020, obligarea Tribunalului Bucureşti şi a Consiliului Superior al Magistraturii la plata de despăgubiri pentru discriminare, în solidar, în cuantum de 30.000 RON pentru refuzul comunicării înregistrării solicitate şi a soluţionării plângerilor prealabile în integralitatea lor şi plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1369 din 21 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Bucureşti şi Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, Curtea a reţinut, prin raportare la criteriul rangului autorităţii publice, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului, atâta timp cât pretinsul refuz nejustificat provine de la o autoritate cu competenţe locale.

În ceea ce priveşte chemarea în judecată a Consiliului Superior al Magistraturii, instanţa a reţinut faptul că, aşa cum arată şi reclamantul în cuprinsul cererii introductive, această instituţie doar a înaintat cererea reclamantului către Tribunalul Bucureşti, pe cale administrativă, fără a proceda la o analiză sau o soluţionare a acesteia, pentru a se putea reţine un pretins refuz nejustificat din partea acestei instituţii. În acest sens, instanţa va aprecia faptul că formularea acţiunii şi în contradictoriu cu aceasta din urmă nu este de natură a conduce la altă soluţie în ceea ce priveşte stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, atâta timp cât obiectul principal al acţiunii este reprezentat de un pretins refuz nejustificat al Tribunalului Bucureşti.

În fine, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la acordarea despăgubirilor pentru discriminare, instanţa a apreciat că acesta reprezintă un capăt de cerere accesoriu, soluţionarea acestuia depinzând de soluţia ce se va da asupra capătului principal de cerere, conform art. 30 alin. (4) C. proc. civ., sens în care, în raport de prevederile art. 123 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a acestuia aparţine instanţei competente să soluţioneze capătul principal de cerere şi anume tribunalului.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, instanţa a reţinut prevederile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, în raport de care competenţa aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului şi anume Tribunalului Bucureşti.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 767 din 15 februarie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale în cauza privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Superior al Magistraturii, şi Tribunalul Bucureşti, şi participantul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a fost trimisă cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, în contextul enunţării art. 95 C. proc. civ., 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, art. 1 alin. (2) şi art. 2 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, tribunalul a apreciat că cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal formulate împotriva unei autorităţi publice centrale sunt de competenţa curţii de apel în circumscripţia căreia reclamantul persoană fizică îşi are domiciliul.

Totodată, greşit a considerat Curtea de Apel că obiectul acţiunii este îndreptat doar împotriva pârâtului Tribunalul Bucureşti din moment ce reclamantul invocă lipsa unui răspuns (refuz) şi în raport de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii. Corelarea pretenţiilor reclamantului cu cele ale dispoziţiilor legale invocate de acesta - Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ sunt aspecte ce ţin de fondul cauzei şi nu fac obiectul analizei competenţei materiale a unei instanţe.

Prin urmare, pentru învestirea instanţei competente în vederea soluţionării prezentei cauze, în temeiul art. 131 şi art. 132 C. proc. civ., se impune admiterea excepţiei necompetenţei materiale invocate de către pârâtă şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Tribunalul Bucureşti, constatarea refuzului comunicării înregistrării şedinţei de judecată şi a notelor de şedinţă ale grefierului de la termenul din data de 14.09.2020 ale Completului C 2 Fond - CA în cauza ce formează dosarul nr. x/2019 şi obligarea Tribunalului Bucureşti şi a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) la soluţionarea efectivă, punctuală şi integrală a plângerilor prealabile adresate şi înregistrate la data de 16.11.2020, obligarea Tribunalului Bucureşti şi a Consiliului Superior al Magistraturii la plata de despăgubiri pentru discriminare, în solidar, în cuantum de 30.000 RON pentru refuzul comunicării înregistrării solicitate şi a soluţionării plângerilor prealabile în integralitatea lor şi plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa materială în raport de criteriul rangului autorităţii publice în contradictoriu cu care sunt formulate capetele de cerere ale acţiunii.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 din Legea 554/2004 "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (…) (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. (...)".

În raport de aceste dispoziţii, având în vedere că pretinsul refuz nejustificat provine de la tribunal, care este o autoritate cu competenţe locale, prin raportare la criteriul rangului autorităţii publice, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului.

În ceea ce priveşte chemarea în judecată a Consiliului Superior al Magistraturii, prin raportare la plângerea prealabilă adresată acestuia de reclamant, Înalta Curte reţine că instanţa competentă nu se stabileşte în raport de entitatea care soluţionează plângerea peralabilă, ci în raport de autoritatea care a emis actul administrativ tipic sau asimilat.

În aceste condiţii, formularea acţiunii şi în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii nu este de natură a conduce la altă soluţie în ceea ce priveşte stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, atâta timp cât obiectul principal al acţiunii este reprezentat de un pretins refuz nejustificat al Tribunalului Bucureşti.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la acordarea despăgubirilor pentru discriminare, Înalta Curte observă că acesta reprezintă un capăt de cerere accesoriu, soluţionarea acestuia depinzând de soluţia ce se va da asupra capătului principal de cerere, conform art. 30 alin. (4) C. proc. civ., sens în care, în raport de prevederile art. 123 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a acestuia aparţine instanţei competente să soluţioneze capătul principal de cerere şi anume tribunalului.

În concluzie, având în vedere şi prevederile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, în raport de care competenţa aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului şi faptul că domiciliul acestuia se află în municipiul Bucureşti, Înalta Curte apreciază că instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, pe fond, este Tribunalul Bucureşti.

4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Tribunalul Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.