Territorial competence fixed at Bucharest Tribunal as public-authority claimant must sue at defendant's seat.

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 13.08.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării şi Administraţiei, să fie anulate următoarele acte administrative: Decizia nr. 289/28.05.2020, privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploieşti, jud. Prahova, înregistrată la MLPDA cu nr. x/04.05.2020, precum şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor neachitate în conformitate cu cererea de rambursare nr. x

Prin sentinţa civilă nr. 13 din 12 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis exceptia de necompetenta materiala a instantei şi s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei formulată de reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării şi Administraţiei, având ca obiect "anulare act administrativ - dec. nr. 289/28.05.2020", în favoarea Tribunalului Bucuresti.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 3691 din 31 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 10 alin. (3), art. 2 alin. (1) lit. b) şi e) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. e) şi g) din O.U.G. nr. 66/2011 şi având în vedere ansamblul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, instanţa a constatat că în raportul de drept administrativ dedus judecăţii, nu Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti au calitatea de autoritate publică în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanţare, ci Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării şi Administraţiei este organul de stat care acţionează în regim de putere publică, iar în virtutea competenţei legale, de gestionare a fondurilor europene a şi emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti având în speţă calitatea de persoane vătămate.

Or, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, s-a reţinut că în speţă nu autoritatea publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 are calitatea de reclamant, ci pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (3) teza I respectiv este competentă instanţa de la sediul reclamantei, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, beneficiar poate fi atât o persoană de drept public, cât şi o persoană de drept privat şi nu teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Tribunalul a observat în acest context faptul că prin articolul 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a presupus două ipoteze. Prima priveşte reclamantul persoană fizică şi persoană juridică de drept privat, fiind stabilită competenţa în favoarea acesteia, iar cea de-a doua priveşte reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată, fiind stabilită competenţa tot în favoarea persoanei fizice sau juridice de drept privat (în textul legal fiind menţionat cuvântul pârât, fără o distincţie). Această din urmă concluzie, anume stabilirea competenţei în favoarea persoane fizice sau juridice de drept privat şi în situaţia în care este pârâtă, este întemeiată pe criteriul dezechilibrului de putere în cadrul raportului juridic de drept administrativ. Altfel spus, aşa cum rezultă din art. 10 alin. (3), în situaţia în care există un diferend juridic între părţile raportului juridic de drept administrativ, instanţa competentă urmăreşte partea care este într-un dezavantaj.

Norma de competenţă este edictată în favoarea părţii din raportul juridic de drept material care nu are aceleaşi resurse pe care le are statul, acesta din urmă având, în esenţă, un avantaj net superior oricărei persoane fizice sau juridice.

Articolul 10 alin. (3) nu defineşte pârâtul, făcând vorbire doar de reclamant, fiind necesară o interpretare din partea instanţelor pentru a aduce la lumină raţiunea acestuia. Aşadar, dacă prima teză a art. 10 alin. (3) stabileşte competenţa în favoarea reclamantului atunci când acesta este persoană fizică sau juridică de drept privat, fiind de presupus că pârâtul poate fi doar statul, lucru care reiese din configuraţia raportului juridic de drept administrativ (raport juridic material), a doua teza priveşte raportul juridic procesual din sens invers, adică ipoteza în care statul este reclamant, competenţa fiind, din nou, stabilită în favoarea pârâtului.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 1165 din 3 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, formulată de reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării şi Administraţiei, având ca obiect anulare act administrativ în favoarea Tribunalului Bucureşti.

S-a constatat că există conflict negativ de competenţă.

A fost suspendată judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 (Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului), având în vedere că reclamanţii sunt instituţii/autorităţi publice, aşa încât competenţa de soluţionare a cauzei, sub acest aspect, revine instanţei de la sediul pârâtului, care este situat în mun. Bucureşti, acest text normativ nedistingând în funcţie de pârât, ci în funcţie de reclamant (care trebuie să fie autoritate/instituţie publică, cum e cazul şi în speţa de faţă).

Astfel, contrar celor menţionate prin sentinţa de declinare a competenţei, dată de Tribunalul Bucureşti, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 (Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său), acest text vizând în mod explicit ipoteza în care reclamantul este persoană fizică sau juridică de drept privat (ipoteză neregăsită în cauză), aşa încât nu are suport legal stabilirea competenţei de soluţionare, într-o asemenea situaţie, în favoarea instanţei de le sediul reclamanţilor (instituţii/autorităţi publice).

Totodată, s-a reţinut că normele speciale de competenţă teritorială exclusivă introduse în Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018 exclud incidenţa, eventuală, în litigiile de contencios administrativ şi fiscal, a competenţei alternative instituite prin art. 111 C. proc. civ.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul acţiunii de faţă îl reprezintă cererea formulată de reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti, prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării şi Administraţiei, să fie anulate următoarele acte administrative: Decizia nr. 289/28.05.2020, privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploieşti, jud. Prahova, înregistrată la MLPDA cu nr. x/04.05.2020, precum şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor neachitate în conformitate cu cererea de rambursare nr. x

Instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente teritorial în funcţie de interpretarea dată art. 10 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la calitatea reclamantului de persoană juridică de drept public şi calitatea în care acesta a contractat.

Înalta Curte constată că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea Decizia nr. 289/28.05.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploieşti, jud. Prahova, înregistrată la MLPDA cu nr. x/04.05.2020 împotriva "Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr 1 " prin care s-a efectuat autorizarea cererii de rambursare nr. x în valoare totală autorizată de 73.047,02 RON aferentă contractului de finanţare încheiat în cadrul Programului Operaţional Regional 2014-2020 pentru proiectul "Eficientizare energetica blocuri in Municipiul Ploiesti-Lot 4" cod SMIS 121425, cererea de plată fiind neautorizată la plată pentru suma de 9025,81 RON, astfel că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor în materia contenciosului administrativ "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Totodată, art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 prevede că "Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu", iar art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 defineşte noţiunea de "instituţii publice locale" ca fiind "denumirea generică, incluzând comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora".

Aşadar, având în vedere că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploieşti este persoană juridică de drept public, care se regăseşte în concret în definiţia noţiunii de instituţie publică locală, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile, sub aspectul competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, prevederile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 antereferite, care atribuie competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul pârâtului, fără a distinge după calitatea pârâtului, competenţa teritorială fiind stabilită de legiuitor în mod exclusiv în raport cu calitatea pe care o are reclamantul.

Aşa fiind, suntem în prezenta unei necompetenţe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziţii speciale, pe care părţile nu o pot înlătura, instanţa putând să o invoce din oficiu în condiţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică a reclamantului Municipiul Ploieşti şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, care este în municipiul Bucureşti, faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.