Late filing of administrative appeal: forfeiture of right to challenge state aid refusal

Şedinţa publică din data de 23 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 02.05.2017, iniţial pe rolul Tribunalului Harghita, secţia Civilă, sub nr. x/2017, reclamanta A., a solicitat în contradictoriu pârâţii GARDA FORESTIERĂ BRAŞOV şi MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR:

- anularea actului administrativ nr. 3053/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la:

- plata sumei de 522.734,92 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 1.611,40 ha, încadrată în tipul I şi II de categorii funcţionale (TI/TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic de Regim Ciuc pe întreaga perioadă a anului 2016, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2016.

- plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 522.734,92 RON, începând cu data de 10.03.2017 - data la care am depus Cererea noastră nr. 124/28.02.2017 la Garda Forestieră Braşov, până la plata efectivă a debitului şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1979 din 24 octombrie 2017, Tribunalul Harghita, secţia civilă în dosarul nr. x/2017 a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A., împotriva pârâţilor Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 09.11.202017 pe rolul Curţii de Apel Târgul Mureş, secţia a II-a civilă, care prin sentinţa nr. 145 din 12 decembrie 2017 a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Harghita şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Harghita, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Învestită fiind cu pronunţarea regulatorului de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1071 pronunţată în data de 13 martie 2018, a stabilit în favoarea Curţii de Apel Târgul Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor.

Astfel, cauza fost reînregistrată la data de 24 aprilie 2018 pe rolul Curţii de Apel Târgul Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub număr de dosar x/2017

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 118 din 18 iunie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR invocate de pârâtul MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR şi excepţiile prematurităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei GARDA FORESTIERĂ BRAŞOV, invocate de pârâta GARDA FORESTIERĂ BRAŞOV, ca neîntemeiate.

Deopotrivă, a respins şi acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., CIF x, în contradictoriu cu pârâţii GARDA FORESTIERĂ BRAŞOV şi MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR, tot ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 118 din 18 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, raportat la excepţiile necompetenţei materiale, a lipsei calităţii procesuale pasive, a inadmisibilităţii, respectiv pe fondul cauzei, iar urmare a rejudecării fondului, să se dispună admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată şi precizată, respectiv, urmare a anulării actului administrativ nr. 3053/03.o4.2017 emis de Garda Forestieră Braşov, reprezentând în fapt un refuz nejustificat de avizare a documentaţiei depuse în vederea accesprii pe cale administrativă a ajutoarelor de stat aferente anului 2016, să se dispună obligarea în solidar a pârâţilor MAP şi Garda Forestieră Braşov la plata acestor compensaţii - în cuantum de 522.734,92 RON, sumă actualizată cu dobânda fiscală, calculată începând cu data de 10.03.2017, cu cheltuieli de judecată în cuantumul solicitat la fond şi în recurs.

Susţine în esenţă că, în ceea ce ne priveste solutia instanţei de respingere a exceptiilor necompetentei materiale, a lipsei calităţii procesuale pasive, a inadmisibilităţii este una legală, astfel încât achiesează la aceasta.

Consideră deopotrivă că, raportat la art. 488 alin. (1) pct. (8) noul C. proc. civ., instanta de fond a pronuntat o hotârâre parţial nelegală, deoarece s-a făcut în mod evident o aplicare greşită a normelor de drept material.

Raportat la faptul că prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de respingere a actiunii deduse judecătii pe lipsa normelor metodologice de acordare, utilizare si control a ajutoarelor de stat pentru anul 2016, invocând în acest sens cele statuate de Inalta Curte de Casatie Justifie prin Decizia nr. 36/2015 pronuntată în sesizarea nr. x/2015 având ca obiect dezlegarea unor chestiuni de drept deşi normele metodologice ulterioare, asa cum retine ICCJ, au fost aprobate si publicate in MO al Romaniei, recurenta - reclamantă arată că, la la data pronunţării sentinţei normele metodologice privind acordarea a jutoarelor de stat pentru anii 2014-2020 erau deja adoptate- prin H.G. 447/30.06.2017, publicata in M. Of 526/06.07.2017, iar aceste norme metodologice conform art. 17 din H.G. nr. 447/2017 - abrogau anexele 2 si 4 din H.G. nr. 861/2009 cu privire la normele metodologice, iar ICCJ prin Decizia 36/23.11.2015 a statuat ca nu se aplica prevederile H.G. nr. 861/2009 fiind necesare norme metodologice ulterioare. Totodată, prin H.G. nr. 447/2017 tocmai au fost abrogate normele prevăzute de H.G. nr. 861/2009.

H.G. nr. 447/2017 a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, din acel moment producându-si efectele în toată plenitudinea.

Această Hotărâre de Guvern a fost adoptata urmare a emiterii Deciziei CE m: CC2016) 8769/03.01.2017, prin care Comisia Europeană a aprobat schema de aiutor de stat în domeniul forestier pentru anii 2014-2020, notificată de Statul Român la data de 0208.2016 aceasta reprezentand in fapt normele metodologice de acordare, utilizare si control a ajutoarelor de stat aferente anilor 2014-2020.

Susţine astfel că, atat formula de calcul reglementata expres in Decizia CE nr. C(2016) 8769/03.01.2017, cat si criteriile de exigibilitate au fost preluate in mod identic in H.G. nr. 447/2017, astfel incat este evident ca adoptarea acestei Hotarari de Guvern a reprezentat o simpla nefiind o conditie obligatorie pentru acordarea ajutoarelor de stat (potrivit pct. 5 din Decizia CE).

In acest context, subliniează că, în ceea ce priveste obligatia de publicare a Hotararii Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a ajutorului de stat pentru compensatii, aceasta conditie nu exista inserata in Decizia Comisiei Europene nr. q2016)8769/03.01.2017, care dimpotrivă, prevede cu subiect si predicat, la pct. (5) din Decizie -pct. 2.4 durata, că aceasta îsi produce efectele începând cu data aprobării de către comisie - 03.01.2017.

De altfel, prevederile art. 148 alin. (2) din Constitutia României stabilesc în mod expres, " Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare." (principiul prioritătii Dreptului European).

In aceste conditii, având în vedere că dreptul reclamantului este un drept recunoscut de lege - art. 97 alin. (1) lit, (b) din Legea nr. 46/2008, modificată prin Legea nr. 133/2015, iar conditiile de eligibilitate modalitatea concretă de cuantificare a aiutoarelor de stat sunt reglementate în mod detaliat, în Decizia nr. C(2016) 8769/03.01.2017 si H.G. nr. 447/2017, apreciază că nu există niciun impediment legal raportat la acordarea acestor compensatii către reclamant.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului ambele autorităţi intimate - pârâte au formulat întâmpinări.

În cadrul întâmpinării sale, intimatul Ministerul Apelor şi Pădurilor, actualmente Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei de fond, ca fiind temeinică şi legală.

La rândul său, intimata - pârâtă Garda Financiară Braşov a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului, având în vedere că sentinţa de fond a fost transmisă la data de 26.08.2018, recursul fiind înregistrat în data de 27.09.2018.

Pe fondul recursului, consideră că cererea recurentei este neîntemeiată, motiv pentru care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, ca fiind temeinică şi legală.

Răspunsul la întâmpinări

Deşi i-au fost comunicate " de îndată" recurentei - reclamante cele două întâmpinări depuse la dosar de către intimaţii - pârâţi, aceasta nu a formulat Răspunsuri la acestea în termenul legal de 10 zile de la primirea întâmpinărilor.

Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, în temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia din data de 7.01.2019, a fost fixat primul termen pentru soluţionarea recursului de faţă la data de 23 martie 2021, cu citarea părţilor, în şedinţă publică.

Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, raportat la dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., având de analizat "mai întâi" excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimata - pârâtă intimata - pârâtă Garda Financiară Braşov, va verifica în acest sens dacă a fost respectat termenul de declarare a căii de atac a recursului, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, reţinând următoarele:

Constată astfel instanţa de control judiciar că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Analizând actele şi lucrările dosarului, din ambele etape procesuale constată Înalta Curte că sentinţa nr. 118 din 18 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, i-a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 10 august 2018, conform Dovezii de înmânare aflată la dosarul instanţei de fond. Se reţine aşadar, că termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 25 august 2018 (într-o zi de sâmbătă), motiv pentru care, fiind o zi nelucrătoare, acesta a fost prelungit "până în prima zi lucrătoare care urmează", conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ., adică până la data de 27 august 2018, aceasta fiind, astfel, ultima zi în care partea mai putea exercita calea de atac, la data de 28 august 2018 respectiva hotărâre căpătând caracter definitiv.

Verificându-se data depunerii cererii de recurs, se constată că, deşi aceasta a fost redactată în ultima zi legală de exercitare a căii de atac, adică în data de 27 august 2018, menţionată la finalul cererii de recurs, a fost transmisă (" ridicată de") prin firma de curierat la data de 26 septembrie 2018 (" 26.09.2018, ora 12"), astfel cum rezultă din conţinutul documentului ce a însoţit expedierea plicului conţinând cererea de recurs, eliberat de firma de curierat, ataşat la fila 12Bis din dosarul de recurs, cererea fiind înregistrată la dosar de către instanţa de fond (Curtea de Apel Târgu Mureş) în ziua imediat următoare, adică în data de 27 septembrie 2018, conform ştampilei aplicată atât pe respectivul document însoţitor al cererii, cât şi pe antetul cererii de recurs, aşadar, cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ. .

Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Cât priveşte "Nota de Transport" invocată de către apărătorul recurentei - reclamante şi depusă la dosar în copie şi în original (dosarul de recurs), în şedinţa publică de faţă, în combaterea excepţiei tardivităţii, Înalta Curte reţine că, în condiţiile în care partea nu a uzat de procedura prevăzută de art. 304 din C. proc. civ., cu privire la documentul ce face dovada depunerii tardive a recursului, completat electronic şi ataşat la plicul conţinând cererea de recurs, ambele fiind depuse la dosar încă de la momentul înregistrării căii de atac a recursului, el este valabil şi nu poate fi înlăturat prin simpla prezentare a unui alt document completat olograf, mai ales că, între data de "27.08.2018", menţionată în cadrul acestui ultim document prezentat de apărătorul recurentei, ca şi dată de expediere a cererii de recurs şi data înregistării respectivei cereri de recurs la instanţa de fond, aflată în aceeaşi localitate, respectiv Târgu Mureş, adică data de "27 septembrie 2018", este un interval foarte mare de timp, mai exact o lună de zile, ce nu se justifică. Nu se poate spune însă acelaşi lucru despre data menţionată pe documentul (awb-ul) ce însoţeşte plicul ataşat cererii de recurs, distanţa temporală dintre data expedierii/preluării de către curier a plicului conţinând cererea de recurs - "26.09.2018, ora 12" - şi data înregistrării acesteia la instanţa de fond - "27 septembrie 2018", fiind de o singură zi.

Înalta Curte constată astfel, faţă de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 26.09.2018, conform documentului ce însoţeşte plicul de expediere a cererii de recurs (fila x bis) în condiţiile în care ultima zi în care partea mai putea exercita calea de atac a recursului a fost 27.08.2018.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că " Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs" precum şi dispoziţiile art. 489 alin. (1) din acelaşi act normative, conform cărora " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Se constată, aşadar că, aceste norme instituie în sarcina recurentei obligaţia de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătoreşti într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, depunerea recursului după împlinirea termenului legal, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii acestuia.

În cauză, astfel cum s-a reţinut anterior, recurenta a depus cererea de recurs după împlinirea termenului legal şi fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză, recurenta nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a căii de atac, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv formulat, aplicându-se astfel şi sancţiunea juridică a decăderii părţii din exercitarea dreptului de exercitare a acestei căi de atac, sancţiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal.

Pe cale de consecinţă, neexercitarea dreptului procesual - în speţă, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existenţa vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Garda Forestieră Braşov şi va respinge recursul promovat de reclamanta A., ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Garda Forestieră Braşov.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 118 din 18 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 martie 2021.