Securitate collaboration status: legal sufficiency of single informant note regarding generic complaints versus requirement of reporting anti-regime activities restricting fundamental rights

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, din data de 19.03.2020, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 879 din 25 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 879 din 25 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că nu a fost avută în vedere de prima instanţă ca dovadă a colaborării pârâtului cu fosta securitate si a calităţii şi utilităţii informatiilor furnizate, faptul că pârâtul a fost compensat de securitate, astfel cum rezultă din tabelul aflat la dosarul de fond.

Totodată, contrar celor retinute de judecătorul fondului privind unicitatea notei informative care a stat la baza actiunii, a apreciat că legiuitorul nu cere existenta pluralităţii de informări adresate securităţii, care să îndeplinească standardele definitiei legale, fiind suficient şi un singur astfel de caz, pentru retinerea calităţii de colaborator al securităţii.

Astfel, informatiile furnizate de pârât au vizat îngrădiera unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, pârâtul a constientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delaţiunea sa că se pot lua măsuri de urmărire şi verificare şi, prin urmare a vizat această consecinţă.

În fine, recurentul-reclamant a susţinut că este îndeplinită şi cea de a doua condiţie prevăzută de textul legal ce a constituit temeiul juridic al acţiunii, care se referă la vizarea acestor drepturi, iar nu neapărat încălcarea acestora.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 februarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Din actele dosarului rezultă că pârâtul a semnat la 25.08.1988 un angajament de a furniza informaţii către organele de securitate - dosar fond. Acesta a primit numele conspirativ " B. " Documentaţia administrativă înaintată de către reclamant conţine o singură notă informativă semnată sub acest nume conspirativ, prin care sunt relatate nemulţumiri ale numitului MH relativ la pensia primită, precum şi aspecte legate de producerea de alcool din diverse ierburi pe care MH l-ar vinde nelegal.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin care a solicitat să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că nu a fost avută în vedere de prima instanţă ca dovadă a colaborării pârâtului cu fosta securitate si a calităţii şi utilităţii informatiilor furnizate, faptul că pârâtul a fost compensat de securitate, că legiuitorul nu cere existenta pluralităţii de informări adresate securităţii, că informatiile furnizate de pârât au vizat îngrădiera unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, pârâtul a constientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delaţiunea sa că se pot lua măsuri de urmărire şi verificare şi, prin urmare a vizat această consecinţă, fiind îndeplinită şi cea de a doua condiţie prevăzută de textul legal ce a constituit temeiul juridic al acţiunii, care se referă la vizarea acestor drepturi, iar nu neapărat încălcarea acestora.

Înalta Curte, împărtăşind opinia primei instanţe, constată că aceste argumente, care de altfel au fost expuse şi cuprinsul cererii de chemare în judecată, sunt nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Aminteşte instanţa de control judiciar că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 noţiunea de "colaborator al Securităţii" ca fiind "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Din definiţia dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securităţii", rezultă şi condiţiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv că persoana trebuia să fi furnizat informaţii într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 lit. b), prin informaţiile respective sa fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Or, în prezenta cauză, Înalta Curte reţine că în mod corect a constatat judecătorul fondului că, prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana recurentului, prevalându-se exclusiv de nota informativă de la dosar fond, în care sunt relatate de către sursa "B." nemulţumiri ale numitului MH relativ la pensia primită, precum şi aspecte legate de producerea de alcool din diverse ierburi pe care MH l-ar vinde nelegal.

În aceste condiţii, se constată că informaţiile oferite în nota respectivă au caracter general, nefăcându-se vorbire despre informaţii care să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Nemulţumirea lui MH legată de pensia primită este generică şi nu este corelată cu reproşuri privind politica în domeniu a regimului anterior, chiar autorul notei arătând că MH a sesizat organele competente cu analiza calculului pensiei sale. Faptul că pârâtul exprimă opinia sa proprie în sensul că MH nu ar avea dreptate nu poate fi considerat că ar conferi un caracter anti-regim afirmaţiilor persoanei reclamate. Relatările pârâtului legate de o presupusă producţie şi vânzare ilegală de alcool realizată de numitul MH nu reprezintă informaţii prin care se denunţă activităţi potrivnice regimului totalitar comunist sau comentarii negative la adresa nivelului de trai din ţara noastră sub regimul comunist.

Şi în ceea ce priveşte îndeplinirea celei de-a doua condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanţa de control judiciar constată că furnizarea acestor informaţii printr-o notă informativă către organele de securitate nu a expus persoana în cauză unor consecinţe negative, vizând îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Prin furnizarea acestor informaţii, persoana la care s-a referit nu a fost expusă unor posibile sancţiuni din partea reprezentanţilor regimului comunist sau cel puţin unor noi investigaţii întreprinse de Securitate, care presupuneau imixtiuni în viaţa personală a persoanelor urmărite, astfel că nu pot fi primite alegaţiile recurentului în sensul că pârâtul a constientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delaţiunea sa că se pot lua măsuri de urmărire şi verificare şi, prin urmare a vizat această consecinţă.

Aşa fiind, din actele dosarului rezultă că unicul înscris depus de reclamant la dosar nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, neputându-se concluziona, dincolo de orice dubiu, că pârâtul a fost colaborator al securităţii aşa cum susţine autoritatea reclamantă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 879 din 25 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.