Securitate collaborator status upheld after appeal fails on cumulated statutory conditions

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.11.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună admiterea acţiunii şi constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 387 din 9 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâta A. şi s-a constatat calitatea pârâtei de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 387 din 9 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, pârâta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-pârâtă a susţinut că în cauză nu sunt indeplinite conditiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

A arătat că persoanele care au furnizat informatii despre cetătenii straini aflati pe teritoriul romaniei nu pot fi calificati drept colaboratori ai securităţii în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, în opinia sa, în mod gresit a reţinut prima instanţă că nu a fost dovedită si nici nu are relevanţă modalitatea în care a fost incheiat angajamentul de colaborare de catre parata cu organele securitatii, invocând cu privire la acest aspect consimtamantul viciat.

În speţă operează o prezumtie în favoarea paratei fiind cunoscut ca angajamentele cu fosta securitate nu erau încheiate în mod uzual cu acordul liber al persoanelor vizate fiind necesare constrîngeri si presiuni de tot felul asupra acestora, prezumtie susţinută de probe, respectiv nota din 04.10.1979 şi însemnările marginale ale lucratorilor securitatii.

A mai invocat recurenta-pârâtă Decizia nr. 672/2012 a Curţii Constituţionale a României.

Făcând trimitere la nota din 28.12.1977, a arătat că potrivit declaratiei lucrătorului securităţii din finalul notei, aceasta este dată în baza instructajului general primit, astfel că informaţiile aveau conţinutul indicat de lucrătorul securităţii.

Totodată, recurenta-pârâtă a apreciat că aspectele precizate în cuprinsul ultimei note nu pot fi interpretate in mod rezonabil ca fiind activitati sau atitudini potrivnice regimului comunist sau o denigrare a acestui regim de vreme ce nicaieri nu se mentionează ca opiniile personale ale celui vizat ar fi exprimate in mod public, pentru a exista o denigrare trebuind să existe o manifestare exterioară a subiectului activ împotriva subiectului pasiv.

Opiniile personale ale persoanei vizate nu pot fi interpretate ca fiind activităţi sau atitudini împotriva regimului comunist.

A mai precizat că, la scurt timp după ce a fost obligata să încheie angajamentul, pârâta a fost abandonată, informatiile fiind apreciate ca nesatisfacatoare.

În fine, a susţinut că nici cea de a doua conditie nu este îndeplinită, împotriva persoanelor vizate neluându-se nicio măsură.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant CNSAS a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 februarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtei A..

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost admisă, pârâta formulând critici de nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, greşita interpretare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, respectiv neîndeplinirea, în opinia sa, a condiţiior reglementate de acest text legal, motivat de faptul că informatiile priveau cetăteni straini aflati pe teritoriul Romaniei, de modalitatea în care a fost incheiat angajamentul de colaborare de catre parata cu organele securitatii, respectiv consimtamantul său viciat, de faptul că opiniile personale ale persoanei vizate nu pot fi interpretate ca fiind activităţi sau atitudini împotriva regimului comunist, precum şi de împrejurarea că împotriva persoanelor vizate nu s-a luat nicio măsură.

Înalta Curte, în urma propriului demers judiciar raportat la actele dosarului, împărtăşind opinia judecătorului fondului, apreciază că aceste argumente sunt nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Aminteşte instanţa de control judiciar că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 noţiunea de "colaborator al Securităţii" ca fiind "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Din definiţia dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securităţii", rezultă şi condiţiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv că persoana trebuia să fi furnizat informaţii într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 lit. b), prin informaţiile respective sa fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Înalta Curte constată că, din înscrisurile existente la dosar, reiese că pârâta a furnizat informaţii Securităţii, iar acestea se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind prin urmare îndeplinită prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit Angajamentului semnat personal şi Raportului privind modul cum a decurs recrutarea/.../, datat 13.10.1977 din conţinutul cărora reiese că aceasta şi-a luat "angajamentul de a sprijini în mod organizat şi secret organele de securitate furnizând informaţii şi date de competenţa acestora", rezultă cu certitudine că pârâta a fost recrutată la data de 10.10.1977, aceasta cunoscând natura acestei colaborări, scopul fiind clar unul de a facilita activitatea organelor de securitate în cunoaşterea şi prevenirea unor infracţiuni ori altor acte antisociale din mediile în care îşi desfăşura activitatea, iar informaţiile furnizate serveau scopului notoriu al Securităţii, de a monitoriza cu atenţie orice comentariu negativ la adresa conducerii de partid şi de stat, dar şi orice intenţie de a emigra, care era privită cu suspiciune de către organele în drept, pe motiv că, astfel, cetăţenii români ajunşi în străinătate puteau oferi informaţii despre situaţia economică şi socială a României, atent controlate de partid.

Astfel, pârâta a furnizat note informative, redactate personal şi semnate olograf, sub numele conspirativ "R21", având ca obiect informaţii privind activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, după cum urmează:

În nota informativă nedatată (dosar CNSAS MD x, dosar fond), pârâta informează despre opiniile delegatului unei firme străine (D.I. ce avea în grijă turişti din Predeal) relativ la supravegherea exercitată de securitatea statului atât asupra cetăţenilor români, cât şi a celor străini:

"Irma (...) are în grijă şi turişti din Predeal, unde pleacă în fiecare luni, miercuri şi sâmbătă cu maşina firmei. Ca şi ceilalţi delegaţi, preferă să nu se împrietenească cu românii. Ca şi ei, este convinsă că e permanent supravegheată. I se pare că cetăţenii români sunt înfricoşaţi de posibilitatea de a intra în conflict cu organele miliţieneşti şi cu securitatea statului. E singura care a cerut să vină să lucreze în România pentru că, spune ea, a vrut să cunoască mai bine cum se lucrează într-o ţară socialistă."

Totodată, prin Nota informativă din data de 28.12.1977 (dosar CNSAS I x, vol. I dosar fond, f. x), pârâta informează despre opiniile unui alt delegat din RFG relativ la activitatea Securităţii în România:

"De la el am aflat că sezonul de vară a lucrat în Bulgaria. În consecinţă, face comparaţii între modul cum sunt trataţi străinii în cele două ţări. Afirmă că şi în Bulgaria, ca şi aici fiecare delegat de firmă e urmărit de securitatea statului, dar repetă la nesfârşit că nu-i pasă, având în vedere că singurul lucru care i se poate întâmpla e să fie dat afară din ţară (după cum spune el) ceea ce e privit pozitiv în RFG (...) Critică de câte ori are ocazia aşa-numitul sistem poliţienesc (spune el) existent la noi în ţară, presupusele condiţii grele de trai ale cetăţenilor străini, puţina libertate de care se bucură. (...) Când suntem împreună face de multe ori remarci tendenţioase, cunoaşte destul de bine legile ţării. Se pronunţă împotriva interdicţiei pusă cetăţenilor români de a veni în contact necontrolat cu turiştii străini, calificând aceasta drept o încălcare a dispoziţiilor Conferinţei de la Belgrad. A vorbit odată despre aşa-numitele clase existente în societatea noastră, afirmând că la noi există o clasă de privilegiaţi care e la conducere si care conduce cu ajutorul unui aparat de politie foarte bine pus la punct. E inteligent, cult, bine informat, muncitor. Dezaprobă sistemul socialist si afirmă că cel capitalist e net superior. Nu are încredere în români, bănuindu-i pe toţi (aproape toţi) că îl spionează."

După cum se poate observa din consemnarea ofiţerului pe marginea notei din data de 28.12.1977, persoana vizată prin nota informativă era în preocupările organelor Securităţii pentru a stabili eventuale preocupări suspecte, fiindu-i trasată sarcina suplimentară de a cultiva relaţiile cu delegatul pentru a semnala şi alte aspecte din comportarea şi legăturile lui.

Pârâta nu a contestat scrisul şi semnătura din cuprinsul angajamentului şi nici din conţinutul celor două Note informative reţinute de instanţă şi depuse de reclamant la dosar, astfel că se prezumă că emană de la aceasta.

Înalta Curte constată că este nefondată susţinerea recurentei-pârâte în sensul că notele informative au privit doi cetăţeni străini şi că din acest motiv nu ar intra sub incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, întrucât, astfel cum a apreciat în mod corect şi judecătorul fondului, art. 2 lit. b) din actul normativ indicat nu face o asemenea distincţie şi nu restrânge sfera noţiunii de "colaborator al Securităţii" în funcţie de cetăţenia persoanelor vizate de notele informative, după cum se observă din chiar textul legal enunţat mai sus.

Aşadar, ceea ce interesează, din perspectiva constatării calităţii de colaborator al securităţii, este furnizarea informaţiilor prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist (care puteau aparţine, deopotrivă şi unor cetăţeni străini, mai ales atunci când se aflau pe teritoriul României) şi informaţiile să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului (indiferent de cetăţenie).

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008, care prevăd că "Orice cetăţean român sau cetăţean străin care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională.", fiind reglementat clar obiectul de aplicare a normei legale, care porneşte de la o premisă istorică, aceea că inclusiv un cetăţean străin putea avea un dosar de supraveghere întocmit de Securitate.

Nu pot fi primite nici susţinerile recurentei privind încheierea angajamentului prin constrângere, ca viciu de consimţământ, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ. din 1864, în vigoare la data faptelor în cauză, sarcina probei îi revine pârâtei.

Or, în mod judicios a constatat prima instanţă că pârâta nu a dovedit prin probele administrate că ar fi fost ameninţată cu un rău de natură să îi producă o temere care să o determine să încheie un act pe care nu l-ar fi încheiat şi, cu atât mai puţin, nu s-au dovedit ameninţările pe parcursul întregii perioade în care a furnizat informaţii. Din contră, pârâta a beneficiat de stagii/burse de pregătire în străinătate, avea un loc de muncă privilegiat în acele vremuri, desfăşurând activitatea de translator la Oficiul Naţional de Turism Carpaţi şi intrând în contact cu numeroşi cetăţeni străini, în timp ce condiţiile de părăsire a ţării de majoritatea cetăţenilor români erau extrem de restrictive, iar legăturile cu cetăţenii străini, dacă existau, erau atent monitorizate.

Pe de altă parte, şi dacă apărările astfel cum au fost formulate ar fi fost dovedite, acestea nu ar fi justificat respingerea cererii de chemare în judecată întrucât cazul învederat de pârâtă nu reprezintă o cauză de exonerare având în vedere vârsta şi capacitatea de discernământ a acesteia, cauzele de exonerare fiind expres şi limitativ prevăzute de lege de dispoziţiile art. 2 lit. b) tezele a II-a şi a III-a din O.U.G. nr. 24/2008, între care nu se regăseşte constrângerea persoanei să furnizeze informaţii.

Înalta Curte reţine că şi cea de a doua condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul de a fi vizată îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi anume prin informaţiile furnizate organelor Securităţii, pârâta a adus atingere dreptului la viaţă privată şi la libertatea cuvântului, contrar susţinerilor acesteia din cererea de recurs.

Chiar şi simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestora şi pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, constituia o violare a dreptului la viaţă privată.

În speţă, din actele dosarului rezultă că toate materialele informative furnizate de pârâtă s-au referit la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ambele note informative relevând comentarii negative ale cetăţenilor străini la adresa realităţilor social-economice şi politice sub regimul comunist.

Astfel, furnizând informaţii precum cele anterior expuse, pârâta a conştientizat sau ar fi trebuit să conştientizeze posibilele consecinţe asupra persoanelor la care s-a referit în cuprinsul notelor informative, şi anume, desfăşurarea unor acţiuni de verificare şi urmărire ale Securităţii. Nota informativă din data de 28.12.1977, depusă la dosar, conţine dispoziţia ofiţerului de securitate privind verificarea persoanei în cauză şi sarcinile impuse informatorului în acest scop.

Această acţiune a pârâtei, care a implicat urmărirea îndeaproape a vieţii unei alte persoane, dar şi opiniile acesteia, precum şi relatarea acestora şi a discuţiilor purtate, constituie activităţi prin care s-au suprimat/îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, şi anume: dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, dreptul la libertatea cuvântului prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.

De altfel, nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliţiei politice, ca activitatea acesteia să fi adus efectiv atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi şi libertăţi şi să fi fost aptă să le aducă atingere.

Nici alegaţiile recurentei relativ la motivele încetării colaborării nu pot fi reţinute drept relevante în cauză, în primul rând, pentru că din perspectiva O.U.G. nr. 24/2008 durata colaborării ori maniera în care a încetat nu reprezintă criterii prevăzute de lege. În al doilea rând, astfel cum rezultă din dosarul personal al pârâtei întocmit de Securitate, sursa "R21" a fost abandonată întrucât ofiţerul de caz a aflat de intenţia sa de a se căsători cu un cetăţean străin, dar şi că i-a comunicat acestuia legăturile cu organele de securitate (Raport din 12.10.1979 - f. x). Or, deconspirarea surselor avea drept consecinţă abandonarea lor.

În fine, Înalta Curte constată că soluţia recurată nu contravine Deciziei CCR nr. 672/2012, prin care s-a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt neconstituţionale."

Considerentele menţionatei decizii pot avea în vedere decât sintagmele din norma legală, în privinţa cărora s-a constatat neconstituţionalitatea, iar în prezenta cauză constatarea calităţii de colaborator se fundamentează exclusiv pe notele scrise personal de pârâtă, legiuitorul intervenind legislativ pentru a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta A. împotriva sentinţei civile nr. 387 din 9 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.