Appeal dismissed: Failure to exhaust mandatory pre-litigation procedure renders challenge to judicial disciplinary dismissal inadmissible

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspectia Judiciară, a solicitat anularea rezoluţiei de clasare a sesizării petentului, emisă de IJ cu nr. x/2018 din 14 ianuarie 2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 852/2020 din 22 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 852/2020 din 22 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a invocat încalcarea principiului neretroactivităţii legii civile.

Astfel, a susţinut că instanta impune nelegal obligatia de resesizare prin plângere prealabila a unui organ devenit incompatibil prin faptul că respectivul organ se pronuntase deja asupra dezlegării pentru care instanţa consideră că trebuia resesizat prin plângere prealabila.

A mai arăta recurentul că faptele pentru care a fost solicitată exercitarea actiunii disciplinare s-au petrecut pe legea veche si sunt supuse pînă la finalizarea cauzei legii sub care au fost comise.

Or, rezoluţia a fost semnată şi însusită de magistratul care ocupă funcţia de Inspector Sef din CSM şi face nelegală, pe motiv de incompatibilitate, o eventuală resesizare si repronuntare a Inspectorului sef din CSM, rezoluţia fiind confirmată şi insusită de Inspectorul sef, fapt ce face de prisos contestarea din nou la inspectorul sef a unei rezolutii pe care deja acesta a verificat-o.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 februarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspectia Judiciară, cu o acţiune în anularea unei rezoluţii de clasare a sesizării privind eventuale abateri disciplinare ale magistratilor, rezoluţie emisă de Inspecţia Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, reclamantul formulând critici din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând în esenţă faptul că instanta impune nelegal obligatia de resesizare prin plângere prealabila a unui organ devenit incompatibil prin faptul că respectivul organ se pronuntase deja asupra dezlegării pentru care instanţa consideră că trebuia resesizat prin plângere prealabila, rezoluţia fiind semnată şi însusită de magistratul care ocupă funcţia de Inspector Sef din CSM şi face nelegală, pe motiv de incompatibilitate, o eventuală resesizare, aspecte pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, fiind similare cu cele supuse analizei instanţei de fond, analizate în mod corect de aceasta.

Astfel, Înalta Curte reţine că la data emiterii rezoluţiei atacate (14.01.2019), normele procesual civile speciale privind soluţionarea litigiului în anularea rezoluţiei de clasare emisă de Inspecţia Judiciară, conţinute de art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, prevedeau că împotriva rezoluţiei de clasare (prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecţia Judiciară.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 193 alin. (1) C. proc. civ., sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Aşadar, necesitatea parcurgerii sau nu a unei proceduri administrative, prealabil sesizării instanţei de judecată, este stabilită prin voinţa legiuitorului procesual civil, prin intermediul normelor de procedură speciale. În acest context, pentru a stabili necesitatea parcurgerii sau nu a procedurii administrative prealabile, sunt relevante normele de procedură speciale aplicabile în speţă, determinate de tipul actului atacat în faţa instanţei, care dă şi natura litigiului şi procedura de contestare.

Aşa cum rezultă cu claritate din dispoziţiile legale menţionate - art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, voinţa legiuitorului a fost aceea de a condiţiona admisibilitatea acţiunii în justiţie în anularea rezoluţiei de clasare emisă de Inspecţia Judiciară de urmarea unei proceduri administrative prealabile, prin plângerea adresată inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare.

Or, această procedură nu a fost parcursă de partea reclamantă. Neparcurgerea procedurii administrative prealabile atrage respingerea acţiunii ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, soluţie care împiedică analiza pe fond a susţinerilor reclamantului şi a apărărilor pârâtului.

Parcurgerea procedurii administrative este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 193 alin. (1) C. proc. civ., iar posibilitatea depunerii plângerii împotriva rezoluţiei inspectorului şef aşa cum dispune art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 (împotriva rezoluţiei de clasare (prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere) nu se referă la caracterul facultativ al plângerii prealabile, ci se referă la dreptul petentului de a urma în continuare căile de atac împotriva rezoluţiei, petentul fiind acela care va decide dacă va contesta în continuare rezoluţia sau nu; în cazul în care o va contesta, petentul va trebui să urmeze procedura prealabilă obligatorie a plângerii împotriva rezoluţiei în faţa inspectorului şef al IJ.

In ce priveste faptul ca parcurgerea procedurii prealabile este "de prisos", aspect invocat şi în faţa primei instanţe, Înalta Curte constată că în mod corect, s-a reţinut că instanta de judecata nu poate inlatura de la aplicare dispoziţii normative imperative privind parcurgerea procedurii prealabile.

Astfel, faptul că rezoluţia a fost confirmata de Inspectorul Şef inseamna ca aceasta a parcurs toate etapele procedurale interne ale Inspectiei Judiciare, rezoluţia de aprobare a Inspectorului Şef valorand viza de legalitate în cadrul controlului intern al actelor administrative de către organul ierarhic superior (Inspectorul Şef al IJ) emitentului actului administrativ - rezoluţia de clasare (inspectorul judiciar).

Procedura prealabilă este vazuta de legiuitor ca etapa obligatorie ulterioara, prin care în atenţia Inspectorului Judiciar petentul ii poate aduce în atenţie şi spre analiza elemente subiective, adică propriile considerente pentru care petentul apreciaza ca rezoluţia este nelegala şi netemeinică, aspecte pe care in mod evident că Inspectorul Şef nu le putea avea în vedere intrucat la momentul aprobarii rezoluţiei elementele de proba ce sunt avute in vedere precum şi aspectele sesizate sunt, evident, doar cele rezultate din continutul dosarului IJ de pana atunci - sesizarea petentului, probele administrate de petent si de IJ, parcurgerea procedurii interne de analiza etc.

Procedura prealabila in fata Inspecţiei Judiciare urmează, ca scop al reglementarii, o regula de baza in raporturile juridice administrative - aceea a revocabilitatii actului si al remedierii in fata administratiei publice a eventualelor vicii de legalitate ale actului; procedura administrativă prealabila asigura eficacitatea principiului revocabilitatii actului administrativ, interpretarea proprie făcută de recurentul-reclamant cu privire la această reglementare în scopul evitării soluţiei privind inadmisibilitatea acţiunii sale neputând fi primită.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 852/2020 din 22 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.