Constitutional referral denied for lack of link; annulment appeal rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

Asupra recuruslui de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 11 iunie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Protecţie Internă, a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021, pronunţată de ÎCCJ - SCAF în dosarul nr. x/2017, a încheierii din 8 iunie 2021, pronunţată de ÎCCJ - SCAF în dosarul nr. x/2017 şi a sentinţei civile nr. 3224 din 5 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

De asemenea, contestatorul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 191/2005, formându-se dosarul asociat nr. x/2021

2. Încheierea recurată

Prin încheierea din 8 decembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 191/22.12.2005, formulată de contestatorul A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 8 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs contestatorul A..

Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2021, admiterea cererii şi sesizarea Curţii Cosntituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 191/22.12.2005, susţinându-se, în esenţă, că în mod nelegal s-a reţinut neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate a lipsei legăturii normei legale vizate de excepţie cu soluţionarea cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Direcţia Generală de Protecţie Internă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15 februarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin cererea de recurs, recurentul-contestator a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, reiterând şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 191/22.12.2005, ce formează obiectul dosarului asociat nr. x/2021, creat în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului de Organizare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-reclamant privesc greşita interpretare şi aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Argumente de drept relevante

Prin încheierea din 8 decembrie 2021 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 191/22.12.2005, formulată de contestatorul A..

Contestatorul a formulat recurs împotriv a acestei încheieri, criticând-o din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând în esenţă, greşita reţinere de către instanţă a neîndeplinirii condiţiei de admisibilitate privind legătura normei legale vizate de excepţie cu soluţionarea cauzei, critic pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate, se constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie sa aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Înalta Curte constată că recurentul, în dosarul aflat în stadiul procesual al contestaţiei în anulare aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. O.U.G. nr. 191/22.12.2005, care sunt în vigoare şi a căror neconstituţionalitate nu a fost declarată printr-o decizie a Curţii Constituţionale, fiind îndeplinite, aşadar, o parte dintre condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 antereferite.

În ceea ce priveşte condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, Înalta Curte constată că aceasta nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Actul normativ care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este O.U.G. nr. 191/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor pentru situaţii de urgenţă.

Înalta Curte observă că în cadrul dosarului nr. x/2021, instanţa supremă a fost învestită în principal cu soluţionarea contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021 a aceleiaşi instanţe, dosar în cadrul căruia a fost solicitată şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 191/2005, soluţionată prin încheierea din 8 decembrie 2021 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2021 împotriva căruia recurentul a exercitat prezenta cale de atac.

Prin urmare, în mod corect a fost analizată subzistenţa cerinţei de a proba existenţa unei legături cu cauza, respectiv cu aspectele de admisibilitate a căii de atac declarate ori cu chestiuni legate de fondul contestaţiei în anulare.

Or, niciuna dintre posibilele ipoteze menţionate anterior nu se regăseşte în analiza cererii de sesizare a CCR cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 191/2005, în ceea ce priveşte legătura dintre excepţia invocată şi cauza aflată pe rol în dosarul principal, în care a fost pronunţată o soluţie de anulare a contestaţiei în anulare, ca nemotivată.

Pentru aceste motive, apreciind că în cauză nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, anume aceea ca excepţia de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte apreciază că soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii formulată de contestatorul A., privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 191/2005 este corectă şi legală motivele invocate de recurent prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimată şi va respinge recursul formulat de contestator, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimată.

Respinge recursului formulat de contestator A. împotriva încheierii din 8 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.