Annulment of administrative control reports and recovery of sports funding barred by statute of limitations and failure to file preliminary administrative complaint

Şedinţa publică din data de 22 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.03.2017, reclamanta FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE BOX (FRB) a chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL TINERETULUI ŞI SPORTULUI (MTS) şi CORPUL DE CONTROL AL MINISTRULUI TINERETULUI ŞI SPORTULUI, solicitând anularea Raportului nr. x/30.12.2016 (înregistrat la MTS sub nr. x/03.02.2017 şi la FRB sub nr. x/22.02.2017) întocmit de Comisia pentru lămurirea aspectelor semnalate de Direcţia Juridic şi Secretariat din cadrul MTS şi a Raportului nr. x/22.09.2014, întocmit de Corpul de Control al Ministrului Tineretului şi Sportului şi obligarea pârâtului MINISTERUL TINERETULUI ŞI SPORTULUI (MTS) la plata sumei de 102.025,26 RON, reprezentând diferenţă de plată din veniturile proprii, datorată în baza contractului nr. x/22.05.2014 privind finanţarea activităţii sportive de excelenţă, respectiv organizarea Campionatului European de Box Feminin, a Actului Adiţional la acesta şi a Anexei 1 la Actul adiţional, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE BOX (FRB) a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL TINERETULUI ŞI SPORTULUI (MTS), solicitând:

- obligarea pârâtului MINISTERUL TINERETULUI ŞI SPORTULUI (MTS) la plata sumei de 211.002,98 RON compusă din:

i) 102.025,26 RON, reprezentând diferenţa datorată de pârât din veniturile proprii, către reclamantă în baza contractului nr. x/22.05.2014 privind finanţarea activităţii sportive de excelenţă, respectiv organizarea Campionatului European de Box Feminin,;

ii) 99.766,33 RON, reprezentând plată efectuată de reclamantă către furnizorul A. S.R.L., pentru serviciile efectuate la Campionatul European de Box Feminin, plăţi ce trebuiau realizate din finanţarea acordată de MTS pentru acest eveniment;

iii) 9.211,39 RON, reprezentând plată efectuată de reclamantă către furnizorul B. S.R.L., pentru serviciile efectuate la Campionatul European de Box Feminin, plăţi ce trebuiau realizate din finanţarea acordată de MTS pentru acest eveniment,

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La 16.08.2017, pârâtul a depus întâmpinare la cererea conexă, respingerea acesteia ca fiind nefondată şi neîntemeiată.

Pârâtul a invocat excepţia litispendenţei, justificat de împrejurarea că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal există înregistrat dosarul nr. x/2017 care priveşte aceleaşi părţi, având acelaşi obiect, fiind aplicabile dispoziţiile art. 138 alin. (1), (2), (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 6.11.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia litispendenţei cu privire la capătul de cerere privind plata sumei de 102.056 RON, a admis excepţia conexităţii cu privire la celelalte capete de cerere din cererea conexă, a dispus judecarea împreună a celor două cauze şi a trimis la Curtea de Apel cererea conexă.

Prin încheierea de şedinţă din 13.04.2018, Curtea a respins excepţia netimbrării, excepţia inadmisibilităţii, excepţia prematurităţii şi excepţia prescripţiei ca neîntemeiate, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Corpul de control al Ministrului Tineretului şi Sportului şi a stabilit termen pentru continuarea judecăţii la 18.05.2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2821 din 15 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea principală şi cererea conexă formulate de reclamanta FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE BOX în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL TINERETULUI ŞI SPORTULUI, reprezentat prin Ministrul Tineretului şi Sportului şi CORPUL DE CONTROL AL MINISTRULUI TINERETULUI ŞI SPORTULUI; a anulat Raportul nr. x/30.12.2016 şi Raportul nr. x/22.09.2014; a obligat pe pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului să plătească reclamantei suma de 211.002,98 RON din care: 102.025,26 RON diferenţă datorată în baza contractului nr. x/22.05.2014; 99.766,33 RON, sumă plătită de reclamantă către A. S.R.L.; 9.211,39 RON, sumă plătită de reclamantă către B. S.R.L.; a obligat pe pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului la plata sumei de 5675,06 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru cele două cereri.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 2821 din 15 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurentul - pârât a susţinut că instanţa de fond nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosar coroborate cu susţinerile părţilor, în sensul că Raportul de control nr. x/22.09.2014 a fost aprobat de Ministrul tineretului şi sportului şi adus la cunoştinţa Federaţiei Române de Box în luna septembrie a anului 2014 şi concretizează, în urma verificării, concluziile echipei de control cu privire la eligibilitatea cheltuielilor din decontul de cheltuieli de la Campionatul European de Box Senioare Bucureşti din perioada 30.05.2014-09.06.2014, iar prin raportul de analiză nr. 15396/30.12.2016 al Comisiei de evaluare în urma verificării comisia a concluzionat în sensul că este un debit în sumă de 174.861 RON în sarcina reclamantului, rezultat din derularea contractului nr. x/22.05.2014 privind finanţarea activităţii sportive de excelenţă, respectiv organizarea Campionatului European de Box Feminin.

În consecinţă, instanţa de fond avea temeiurile legale pentru a respinge capetele de cerere, inclusiv cel privind suma de 99766,33 RON, reprezentând plata efectuată de reclamant către A. S.R.L., care nu este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sarcina Ministerului Tineretului şi Sportului, un debit pe care nu l-a recunoscut, dintr-o relaţie contractuală cu un terţ, debit nedefinit, dintr-o relaţie contractuală defectuoasă, cu penalităţi de întârziere de 0,3 % pe zi agreate de reclamant, diferend care nu poate fi imputat pârâtului, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti pronunţând Hotărârea nr. 878/28.01.2015 în dosarul nr. x/2014, neapelată de reclamant, în care se regăseşte apărarea acestuia, în sensul că a invocat excepţia de neexecutare a contractului, achitând suma de 66039,67 RON, proporţională cu numărul de agenţi asiguraţi de A. S.R.L., ajungându-se la executarea silită pentru un sumă compusă din debitul principal şi penalităţi având un cuantum aproximativ cu cel al debitului la data de 10.06.2015, suma de 99.766,33 RON fiind susţinută şi revendicată şi în suma de 102.025,26 RON.

Nu au fost apelate hotărârile pronunţate în dosarele nr. x/2014 - Judecătoria Sector 3 Bucureşti şi nr. 3378/300/2014 - Judecătoria Sector 2 Bucureşti, secţia Civilă, Ministerul Tineretului şi Sportului nu a fost chemat în garanţie având în vedere faptul că cererile celor doi agenţi economici au fost depuse în 08.10.2014 şi 14.11.2014, după luarea la cunoştinţă a raportului de control prin care s-au stabilit cheltuielile publice eligibile, în apărările din cele două dosare nu s-a făcut vorbire de finanţarea din contractul nr. x/22.05.2014 şi invocarea culpei Ministerului Tineretului şi Sportului, instanţele admiţând pe procedură specială, în baza înscrisurilor, fară o opoziţie pertinentă, ordonanţarea la plată a reclamantului.

Prin Ordinul nr. 78/13.02.2014 s-a aprobat metodologia de alocare a fondurilor pentru activitatea sportivă de excelenţă a federaţiilor sportive naţionale pe anul 2014 şi a contractului de finanţare a activităţii sportive, metodologie care la art. 3 prevede că finanţarea federaţiilor sportive naţionale pentru activitatea sportivă de excelenţă se va face pe bază de contract.

Verificările Ministerului Tineretului şi Sportului au fost efectuate în calitatea sa de instituţie care decontează cheltuielile pe baza documentelor justificative privind activitatea sportivă de excelenţă, în prealabil aprobate.

Suma de 102.025,26 RON nu este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, datorită faptului că pârâta - Federaţia Română de Box prin înscrisurile depuse la dosar nu face dovada existenţei acesteia, raportul de control nefiind contestat în termen.

În mod greşit a reţinut instanţa de fond că raportul nr. x/22.09.2014 i-a fost comunicat reclamantei la data de 11.08.2014, acel înscris neavând caracter de act administrativ, nefiind semnat şi aprobat de ministru.

Mai mult decât atât, instanţa de fond a considerat plângere prealabilă ca fiind actul nr. 8200/13.08.2014, neasumat de conducerea executivă a Federaţiei Române de Box, nesemnat de preşedintele federaţiei, reprezentantul legal al acesteia, ci semnat de un terţ, C. prin D. care nu era mandatat a semna în numele şi pentru federaţie acte de aşa natură, fiind o firmă de contabilitate, fapt susţinut de recurent la termenul din data de 30.03.2018.

Instanţa în mod eronat a considerat că la plângerea prealabilă nr. x/13.08.2014, act neemanat de la federaţie, ministerul a răspuns prin raportul nr. x/30.12.2016, acest raport fiind unul de sine stătător, care produce efecte juridice singulare, care are propriile sale concluzii şi prin care, analizând decontul privind derularea contractului nr. x/22.05.2014, a stabilit că intimata este debitoare cu suma totală de 174.861 RON.

Aşadar, din cele expuse anterior, reiese prematuritatea acţiunii, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Aşa zisa contestaţie depusă de reclamant la data de 13.08.2014 nu reprezintă o contestaţie a raportului de control, având în vedere că data întocmirii raportului de control este 22.09.2014, dată la care i-a fost comunicat reclamantului prin adresa nr. x/22.09.2014, iar Raportul de control nr. x/30.12.2016 comunicat prin adresa nr. x/03.02.2017 nu a fost contestat în prealabil, Federaţia Română de Box depunând cerere de chemare în judecată la data de 24.03.2017.

Astfel, având în vedere că data formulării cererii de chemare în judecată- 24.03.2017, a solicitat admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, raportat la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi fiscal, arătând că termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere cu privire la raportul de control nr. x/22.09.2014.

Aşa fiind, reclamantul avea posibilitatea ca, în condiţiile prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să introducă acţiunea în anulare, în termenul de 6 luni, acesta fiind un termen de prescripţie.

Reclamanta nu a arătat niciun motiv temeinic prin care să justifice că s-a aflat în imposibilitate de a formula acţiune în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1), astfel că în cauza dedusă judecăţii nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere faptul că au trecut 2 ani şi 6 luni de la întocmirea şi transmiterea Raportului de control nr. x/22.09.2014, fapt neluat în seamă de instanţa de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 25.10.2018, intimata - reclamantă Federaţia Română de Box a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, apărările din întâmpinare şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:

În ceea ce priveşte criticile din recurs referitoare la greşita respingere a excepţiei prescripţiei privind cererea de anulare a Raportului de control nr. x/22.09.2014, Înalta Curte le apreciază a fi fondate.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, prima instanţă a constatat că este neîntemeiată, reţinând că Raportul de control nr. x/22.09.2014 reprezintă o recomunicare a Raportului de control comunicat reclamantei la data de 11.08.2014 sub nr. x şi împotriva căruia s-a înregistrat plângerea prealabilă nr. x/13.08.2014, soluţionată prin Raportul nr. x/30.12.2016, comunicat reclamantei la 22.02.2017.

Înalta Curte apreciază că, în raport de starea de fapt stabilită şi de înscrisurile depuse la dosar, prima instanţă în mod greşit a reţinut că termenul legal de introducere a acţiunii a fost respectat.

Cererile prin care se poate solicita anularea unui act administrativ şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termenul de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, calculat conform lit. a) - e), iar pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă peste termenul de prescripţie amintit, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal, conform art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Susţinerile recurentei pârâte, în sensul că termenul de prescripţie trebuia calculat de la data de 22.09.2014, data comunicării Raportului de control nr. x/22.09.2014, sunt corecte.

Astfel, actul comunicat reclamantei la data de 11.08.2014 sub nr. x, nu este unul şi acelaşi cu Raportul de control nr. x/22.09.2014, comunicat la data de 22.09.2014 sub nr. x, acesta din urmă fiind emis ca urmare a faptului că actul iniţial nu a fost înregistrat la minister, nefiind semnat şi aprobat de ministru.

Drept urmare, actul nr. 8200/13.08.2014 nu putea fi considerat ca fiind plângerea prealabilă formulată împotriva Raportului de control nr. x/22.09.2014, la care s-a răspuns prin Raportul nr. x/30.12.2016.

De altfel, din conţinutul Raportului nr. x/30.12.2016, reiese cu evidenţă că acest raport este un act administrativ distinct, care produce efecte juridice proprii, fiind întocmit de Comisia pentru lămurirea aspectelor semnalate de Direcţia Juridic şi Secretariat din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului, ca urmare a reanalizării Contractului nr. x/22-05.2014, în timp ce Raportul de control nr. x/22.09.2014 priveşte decontul de cheltuieli de la Campionatul European de Box Senioare Bucureşti desfăşurat în perioada 30.05 - 09.06.2014.

După cum în mod corect s-a reţinut şi în cuprinsul sentinţei recurate, cererea introductivă de instanţă a fost înregistrată de reclamantă pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti la data de 22.03.2017 (data expedierii prin poştă).

Prin urmare, în raport cu data comunicării Raportului de control nr. x/22.09.2014, dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost încălcate, astfel încât capătul de cerere având ca obiect anularea acestui act, urmează a fi respins, ca fiind prescris.

De asemenea, în raport de argumentele anterior reţinute în sensul că Raportul nr. x/30.12.2016 a fost emis ca act administrativ de sine stătător, instanţa de control judiciar constată că acesta era supus procedurii prealabile reglementate de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.".

Cum reclamanta nu a făcut precizări şi nu a depus la dosarul cauzei dovezi cu privire la efectuarea procedurii administrative prealabile faţă de emitentul actului, în condiţiile şi termenele reglementate de textul de lege mai sus arătat şi întrucât procedura administrativă prealabilă referitoare la un act administrativ de natura celui în discuţie trebuie efectuată, după cum reiese din art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, înainte de introducerea acţiunii în instanţă, este evident că, la momentul sesizării instanţei de contencios administrativ, reclamanta nu îndeplinise această procedură.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în privinţa capătului de cerere în discuţie, respectiv anularea Raportului nr. x/30.12.2016, Înalta Curte urmează a admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, respingând acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Pe fond, instanţa de control judiciar reţine că atât acţiunea principală cât şi acţiunea conexă, formulate de reclamanta Federaţia Română de Box, sunt neîntemeiate.

Suma de 99.766,33 RON, reprezentând plata efectuată de reclamant către A. S.R.L., nu este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sarcina Ministerului Tineretului şi Sportului, fiind un debit pe care nu îl recunoaşte, dintr-o relaţie contractuală cu un terţ, dintr-o relaţie contractuală defectuoasă, cu penalităţi de întârziere de 0,3 % pe zi agreate de reclamant, diferend care nu poate fi imputat pârâtului, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti pronunţând Hotărârea nr. 878/28.01.2015 în dosar nr. x/2014, neapelată de reclamant, în care se regăseşte apărarea acestuia, în sensul că a invocat excepţia de neexecutare a contractului, achitând suma de 66.039,67 RON, proporţională cu numărul de agenţi asiguraţi de A. S.R.L., ajungându-se la executarea silită pentru o sumă compusă din debitul principal şi penalităţi având un cuantum aproximativ cu cel al debitului la data de 10.06.2015, suma de 99.766,33 RON fiind susţinută şi revendicată şi în suma de 102.025,26 RON.

Pe acelaşi considerent nici suma de 9211,39 RON reprezentând plata efectuată de reclamant către B. S.R.L., nu este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sarcina Ministerului Tineretului şi Sportului, executarea defectuoasă a contractului nr. x/29.05.2014 şi a actelor adiţionale nr. x şi nr. 2 neputându-i fi imputată pârâtului.

De reţinut este şi faptul că nu au fost apelate hotărârile pronunţate în dosarele nr. x/2014 - Judecătoria Sector 3 Bucureşti şi nr. 3378/300/2014 - Judecătoria Sector 2 Bucureşti, secţia Civilă, Ministerul Tineretului şi Sportului nu a fost chemat în garanţie având în vedere faptul că cererile celor doi agenţi economici au fost depuse în 08.10.2014 şi 14.11.2014, după luarea la cunoştinţă a raportului de control prin care s-au stabilit cheltuielile publice eligibile, în apărările din cele două dosare nu s-a făcut vorbire de finanţarea din contractul nr. x/22.05.2014 şi invocarea culpei Ministerului Tineretului şi Sportului, instanţele admiţând pe procedură specială, în baza înscrisurilor, fără o opoziţie pertinentă, ordonanţarea la plată a reclamantului.

În concluzie, suma de 102.025,26 RON nu este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, datorită faptului că pârâta - Federaţia Română de Box prin înscrisurile depuse la dosar nu a făcut dovada existenţei acesteia.

Mai mult, Ministerul Tineretului şi Sportului a formulat o acţiune la Tribunalul Bucureşti - Secţiile civile, formându-se dosarul nr. x/2016 pe rolul secţiei a III-a Civilă, prin care a solicitat instanţei să oblige Federaţia Română de Box la returnarea sumei de 221.151 RON reprezentând debit principal, cheltuieli neeligibile efectuate de pârât din bani publici pe baza contractelor de finanţare pe anii 2012, 2013, 2014, încheiate cu Ministerul Tineretului şi Sportului de către Federaţia Română de Box, plus dobânda penalizatoare remuneratorie în sumă de 18.296,88 RON la data de 11.10.2016 şi în continuare până la data plăţii efective a tuturor sumelor datorate.

În acest dosar, a fost pronunţată Hotărârea nr. 480/06.04.2017, definitivă prin neapelare, executorie, prin care instanţa a admis cererea principală şi a obligat pârâta-reclamantă-Federaţia Română de Box la plata către reclamantul-pârât-Ministerul Tineretului şi Sportului a sumei de 221.151 RON debit şi 18.296,88 RON, dobândă la data de 11.10.2016 şi în continuare până la plata sumelor datorate, respingând cererea reconvenţională ca inadmisibilă.

Pentru analiza răspunderii juridice, ceea ce conferă specificitate răspunderii în materia contractelor de finanţare ca specie a contractelor administrative este faptul că această răspundere înglobează atât abateri de natură contractuală, cât şi abateri de natură legală sancţionate, prevăzute în norme de ordine publică materializate prin încălcări ale preceptelor de natură penală, contravenţională, de dreptul muncii etc., această diversitate a abaterilor constând tocmai în faptul că acestea sunt prevăzute de acte juridice cu caracter consensual, cât şi de acte juridice cu caracter normativ.

Dacă actele juridice cu caracter consensual sunt contractele de finanţare, sancţiunile specifice din actele juridice cu caracter normativ sunt de natură administrativă, însă pot fi aplicate doar pe temeiul unor raporturi contractuale.

Titlurile de creanţă sau actele de atragere a răspunderii administrative constituie mijloace de constrângere în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin plata sumelor necuvenite, atât în cazul încălcării unor obligaţii de natură contractuală, cât şi în cazul unor fapte ilicite care generează raportul juridic de răspundere.

Prin urmare, beneficiarul nu are la dispoziţie o acţiune bazată exclusiv pe răspunderea contractuală, în ipoteza în care autorităţile competente cu gestionarea fondurilor europene au emis titluri de creanţă sau alte acte cu caracter sancţionator, singura cale fiind aceea a contestării lor în justiţie, iar numai după ce obţin anularea lor definitivă, se deschide calea acţiunii în răspundere patrimonială.

Or, în prezenta cauză, cele două rapoarte nu pot fi verificate pe fond, deoarece sunt întemeiate criticile de natură procedurală (prescripţia, respectiv lipsa plângerii prealabile); ca atare, nici acţiunile în pretenţii grefate pe contract nu pot fi întemeiate, în lipsa anulării acestor rapoarte de control.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite excepţia prescripţiei şi va respinge capătul de cerere având ca obiect anularea Raportului nr. x/22.09.2014, ca fiind prescris; va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile şi va respinge ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea Raportului nr. x/30.12.2016; va respinge în rest acţiunea principală şi acţiunea conexă, formulate de reclamanta Federaţia Română de Box, ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei civile nr. 2821 din 15 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite excepţia prescripţiei.

Respinge capătul de cerere având ca obiect anularea Raportului nr. x/22.09.2014, ca fiind prescris.

Admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile.

Respinge ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea Raportului nr. x/30.12.2016.

Respinge în rest acţiunea principală şi acţiunea conexă, formulate de reclamanta Federaţia Română de Box, ca neîntemeiate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 22 martie 2021.