Territorial jurisdiction for public institution claimant in EU fund administrative litigation: exclusive competence of defendant’s seat court

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea primei instanţe

1.1. Prin cererea înregistrată, la data 17.05.2021, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, anularea Deciziei nr. 36/04.02.2021 şi a Notei de neconformitate nr. x/27.11.2020.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 6833 din 9 noiembrie 2021, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa, în esenţă, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că beneficiarul reclamant are sediul în judeţul Bihor.

Raportul juridic de contencios administrativ reglementat de norma specială a art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 care ca părţi reclamantul-beneficiarul, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, care poate fi persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, şi pârâtul-autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene.

Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu reglementează în mod expres şi ipoteza legii speciale, în care reclamant este beneficiarul persoană juridică de drept public.

Sesizarea instanţei de contencios administrativ în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 nu este asemănătoare celei reglementate de teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece în acest caz instanţa este sesizată de autoritatea publică, în vreme ce în ipoteza în care instanţa de contencios administrativ este sesizată în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 de o persoană juridică de drept public, aceasta nu acţionează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public.

A apreciat instanţa că norma prevăzută de art. 10 alin. (3) trebuie interpretată nu literal, ci în spiritul acesteia, numai într-o astfel de situaţie scopul legii, anume protecţia suplimentară acordată părţii vulnerabile, putând fi atins.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.12.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 77 din 9 februarie 2022, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. x şi faptul că reclamantul Municipiul Oradea este instituţie publică potrivit art. 96 din Codul administrativ, astfel încât revine instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului competenţa teritorială în soluţionarea litigiului.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul, în baza art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte reţine că, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, dispun că "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

3.1. Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor acestui articol, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantei instituţie publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Aspect necontestat, reclamantul Municipiul Oradea are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 96 din Codul administrativ.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului (acţiune întemeiată pe O.U.G. nr. 66/2011) ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

3.2. Deşi, în cauză, reclamantul acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului. Dispoziţiile legale instituie o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe, fără a face distincţie între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantului Municipiul Oradea şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză în fond este cea în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul pârâtului.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Municipiul Oradea prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.