Territorial competence for appeal of administrative challenge to police violation filed by court clerk; restriction of special jurisdiction rule to first instance.

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii. Circumstanţele cauzei. Hotărârea primei instanţe

1.1. Prin cererea înregistrată, la data 05.12.2019, pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj şi cu intervenienţii forţaţi B. şi S.C. C. S.A., anularea Procesului-verbal de contravenţie nr. x/07.11.2019 emis de pârât.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 989 din 4 februarie 2021, instanţa a respins plângerea contravenţională formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

A obligat reclamanta la plata sumei de 1.000 RON către intervenienta B., reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Împotriva aceste hotărâri, reclamanta A. a formulat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 26.04.2021, solicitând anularea hotărârii pronunţate şi, rejudecându-se pe fond, admiterea plângerii contravenţionale şi anularea procesului-verbal contestat.

Prin decizia civilă nr. 795 din 2 iulie 2021, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intimata-intervenientă B..

A reţinut instanţa, în esenţă, dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. şi faptul că apelanta-reclamantă A. are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Dolj.

A apreciat Tribunalul că, în contextul în care apelanta-reclamantă ar fi avut calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Dolj la momentul formulării plângerii contravenţionale, era ţinută a învesti cu soluţionarea plângerii o judecătorie care să nu se afle în circumscripţia respectivului tribunal.

În mod similar, în condiţiile în care, la data declarării căii de atac, apelanta-reclamantă îşi desfăşura activitatea în cadrul Tribunalului Dolj în calitate de grefier, cererea de apel nu putea fi adresată acestei din urmă instanţe, ci unei instanţe de acelaşi grad, aflată în raza oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Craiova.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 03.09.2021.

Prin decizia civilă nr. 44 din 26 ianuarie 2022, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale ridicată din oficiu şi a constatat că este necompetent a soluţiona cauza.

A apreciat Tribunalul că instanţa de apel iniţial învestită, Tribunalul Dolj, era perfect competentă să judecata apelul, reţinând şi cele statuate în Decizia nr. 7/16.05.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, care a stabilit o dublă limitare a câmpului de aplicare al art. 127 alin. (3) C. proc. civ., aplicabil numai dacă e vorba despre învestirea instanţei de prim grad şi numai privitor la persoana ce ar funcţiona la aceasta.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Caraş Severin, în baza art. 133 alin. (2) şi art. 135 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie având în vedere calitatea apelantei-reclamante de grefier la una dintre instanţele de control judiciar aflate în conflict.

3.1. În primă instanţă, cauza a fost soluţionată de Judecătoria Craiova care, prin încheierea de şedinţă din 10 iunie 2020, a constatat că este competentă general, material şi teritorial în soluţionarea cauzei.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., reţinute de Tribunalul Dolj, instituie o competenţă de ordine publică, referindu-se la faptul că judecătorul (grefierul, în cauza de faţă) va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea.

Potrivit art. 130 C. proc. civ.,

"Art. 130. - (1) Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.

(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

(3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

(4) Dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei."

Deci, acest articol instituie în mod absolut o limită temporală până la care se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale sau materiale, de ordine publică sau de ordine privată, respectiv primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Efectul acestor dispoziţii constă în faptul că excepţia necompetenţei teritoriale, chiar dacă este de ordine publică, nu mai poate fi invocată direct în calea de atac de către instanţa de control judiciar învestită cu soluţionarea căii de atac.

3.2. În acelaşi sens sunt şi cele statuate în Decizia nr. 7/16.05.2016 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., cu privire la interpretarea sintagmei "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", în situaţia în care judecătorul (procurorul/asistentul judiciar/grefierul) are calitatea de reclamant, precum şi interpretarea noţiunii de "grefier", raportat la sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", respectiv dacă aceste norme de drept sunt sau nu incidente şi în cazul reclamanţilor ce fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) al parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Prin această decizie s-a statuat că "Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă."

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze calea de atac a apelului este instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea în primă instanţă, respectiv Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe apelanta A. în contradictoriu cu intimaţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj, B. şi S.C. C. S.A. în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.