SME classification for EU funding: appellate court failure to independently analyze "linked enterprises" and relevant market criteria

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Prin cererea de chemare în judecata înregistrată, la data de 23.07.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - sectia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est,

- 1. anularea Deciziei nr. 2324/12.03.2019 emise de MDRAP, prin care a fost admisă sub condiţie contestaţia formulată împotriva Notificării nr. x/10.12.2018 şi nr. y/10.12.2018 emise de ADR Sud-Est

- 2. anularea Notificării nr. x/10.12.2018 şi nr. y/10.12.2018 emise de ADR SE, privind respingerea cererii de finanţare a Proiectului cu denumirea "Îmbunătăţirea competitivităţii economice a societăţii B. S.R.L. prin achiziţia de echipamente".

- 3. obligarea pârâţilor la continuarea procedurii de precontractare, în sensul încheierii Contractului de finanţare cod SMIS 116901

cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a depus cerere modificatoare, a capetelor nr. 1 şi 3 din cerere, solicitând:

- 1. anularea în parte a Deciziei nr. 2324/12.03.2019 emise de MDRAP, exclusiv în ceea ce priveşte admiterea contestaţiei sub condiţia reîncadrării în categoria întreprinderilor mijlocii;

- 2. anularea Notificării nr. x/10.12.2018 si nr. y/10.12.2018, emisa de ADR SE, privind respingerea de la finanţare a Proiectului-cu denumirea "Îmbunatatirea competitivitatii economice a societăţii B. S.R.L. prin achiziţia de echipamente", cod SMIS 116901 - capăt de cerere nemodificat;

- 3. obligarea pârâţilor la încheierea unui act adiţional la Contractul de finanţare nr. x din data de 06.09.2019, în sensul acordării finanţării nerambursabile în procent de 70 aferent întreprinderilor mici, în sumă totală de 4.492.548,50 RON, conform cererii de finanţare din data de 30.08.2017, cu următoarele componente valorice (pag. 28 din cererea de finanţare iniţial depusă):

(a) valoare totala eligibila proiect: 6.376.626,34 RON;

(b) valoare totală contribuţie publică (cuprinzând valoarea eligibilă nerambursabilă din FEDR şi valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul naţional): 4.492.548,50 RON;

(c) valoarea cofinanţării eligibile a beneficiarului: 1.884.077,84 RON;

cu obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 669 din 29 iulie 2020, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de interes.

A respins acţiunea promovată de reclamantă, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei competente sau, în subsidiar, în urma rejudecării litigiului pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost modificată.

2.1. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut recurenta-reclamantă că motivarea instanţei reprezintă o preluare a argumentelor invocate de către intimata-pârâtă ADR SE în întâmpinarea depusă la fond, precum şi a motivelor de respingere a contestaţiei reţinute de intimatul-pârât MDRAP prin Decizia nr. 2324/12.03.2019, prin care a fost acceptată sub condiţie contestaţia sa.

Astfel, instanţa de fond nu s-a aplecat asupra niciunuia dintre motivele de nelegalitate a actelor administrative invocate prin cererea de chemare în judecată, iar considerentele pentru care instanţa a respins cererea sunt unele superficiale, care dovedesc că instanţa nu a analizat nici situaţia de fapt şi nici situaţia de drept prezentată în cauză.

A mai solicitat recurenta a se constata că instanţa nu a analizat argumentele sale referitoare la legăturile cu alte întreprinderi în etapa precontractuală, deşi în decizia MDRAP se arată că legăturile existau atât la data depunerii cererii de finanţare, cât şi în etapa precontractuală. Analiza acestor motive de nelegalitate se impunea cu atât mai mult cu cât, între data depunerii cererii de finanţare şi etapa precontractuală, în privinţa unor întreprinderi au intervenit modificări în structura capitalului social.

Faţă de acestea, recurenta a solicitat a se constata că hotărârea nu respectă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

2.2. În subsidiar, în ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut recurenta că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) pct. 1 din Anexa la Regulamentul Comisiei Europene nr. 651/2014, a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) şi art. 4 din Recomandarea Comisiei Europene nr. 361/2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii, a dispoziţiilor art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, a Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 27 februarie 2014 pronunţată în Cauza C-110/13 (Hotărârea HaTeFo), a dispoziţiilor Manualului utilizatorului pentru definiţia IMM-urilor şi ale Comunicării Comisiei privind definirea pieţei relevante în sensul dreptului comunitar al concurenţei nr. 97/C 372/3.

A precizat recurenta că instanţa a aplicat greşit prevederile legale anterior menţionate atunci când a reţinut că este îndeplinită condiţia ca persoanele fizice C., D., E. şi F. să acţioneze solidar.

În mod nelegal, instanţa a reţinut îndeplinirea condiţiei privind existenţa relaţiilor prevăzute de lege sau, în lipsa existenţei formale a acestora, a relaţiilor economice, juridice, financiare etc., din care să rezulte că întreprinderile formează o entitate economică unică, şi că instanţa nu a analizat ultima condiţie pentru existenţa întreprinderilor legate, respectiv ca acestea să acţioneze pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente.

Instanţa de fond nu a analizat dacă datele cumulate ale întreprinderilor considerate legate depăşesc sau nu pragurile prevăzute pentru încadrarea greşită în categoria întreprinderilor mici, în doi ani financiari consecutivi, ci s-a limitat a constata că societatea reclamantă este legată de alte întreprinderi, fără a verifica dacă datele cumulate depăşesc sau nu pragurile aferente întreprinderilor mici.

În continuare, a prezentat recurenta motivele pentru care apreciază că nu era întreprindere legată cu alte societăţi.

3. Apărările intimatei-reclamante.

3.1. Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

3.2. Şi intimata-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

4. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată fondat motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

4.1. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În cauză, din parcurgerea considerentelor sentinţei recurate, se observă că prima instanţă a răspuns în mod lacunar argumentelor reclamante, reluând, în mare parte, argumentele pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Rurală Sud-Est şi ale pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, fără, însă, a se decela analiza proprie a instanţei asupra argumentelor invocate în cuprinsul acţiunii, în raport cu apărările formulate de pârâţi.

Or, examinarea hotărârii recurate se face în funcţie de motivele de fapt şi de drept avute în vedere de prima instanţă, motive ce trebuie să fie în concordanţă cu probatoriul administrat şi argumentele expuse de părţile în proces, iar, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanţa de recurs se află în imposibilitatea de a analiza legalitatea soluţiei adoptate.

Astfel, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor recurentei subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă va proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi de pârâţi prin întâmpinări, urmând să analizeze cauza prin raportare la mijloacele de probă administrate şi la toate aspectele de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.

4.2. Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 669 din 29 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.