Nullity of cassation appeal for failure to articulate legal grounds and late filing against dismissal of constitutional unconstitutionality challenge in administrative annulment action

Şedinţa publică din data de 23 martie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.03.2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de clasare înregistrate sub nr. x/2018, dispusă la data de 10 ianuarie 2019 şi menţinută prin rezoluţia Inspectorului-şef nr. C19-513 din 4 martie 2019.

Prin cererea depusă la data de 17.04.2019, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a "Legii nr. 187/1945, Decret Lege nr. 712/1966, Decret lege nr. 83/1949, decret nr. 259/1949, HCM nr. 107/1975".

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 495 din 24 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului privind sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs reclamantul A., contestând atât soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii privind sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate, cât şi soluţia dată acţiunii în anulare.

Cu privire la termenul în care a formulat recursul împotriva soluţiei date cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, recurentul a arătat că a fost la muncă în Italia.

Pe fondul cauzei, recurentul a expus nemulţumirile sale privind soluţiile pronunţate în dosarele de instanţă în care a avut calitatea de parte, apreciind că activitatea procurorilor şi a altor instituţii ale statului l-ar fi prejudiciat.

În acest context, recurentul a susţinut că magistraţii au omis să cerceteze probele de la dosar şi să dea o sentinţă legală şi temeinică în litigiul civil privind fondul funciar.

A considerat că soluţiile de neîncepere a urmăririi penale date de procurori în plângerile penale pe care reclamantul le-a formulat, precum şi soluţiile date de Inspecţia Judiciară la sesizarea acestuia, sunt de natură să acopere neregulile din sistemul de justiţie din România.

Recurentul reclamant a apreciat că se impune admiterea sesizării Curţii Constituţionale şi rejudecarea pe fond a cauzei, în care să se ţină seama şi de o eventuală admitere de către instanţa de contencios constituţional a excepţiei invocate.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Cu privire la recursul formulat împotriva soluţiei date cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, hotărârea prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate poate fi atacată cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că hotărârea prin care a fost respinsă cererea recurentului reclamant de sesizare a Curţii Constituţionale a fost pronunţată la data de 24 septembrie 2019, iar recursul a fost declarat la data de 23 octombrie 2019, când cererea de recurs a fost trimisă prin poştă la Curtea de Apel Bucureşti, deşi, conform dispoziţiilor citate, termenul în care legea permitea exercitarea căii de atac s-a împlinit la data de 26 septembrie 2019.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 din C. proc. civ.:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Susţinerea recurentului pârât în sensul că nu a exercitat calea de atac în termenul de 48 de ore, întrucât a fost la muncă în Italia, nu poate fi considerat un motiv temeinic justificat în sensul art. 186 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că recurentul nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul declarat de acesta împotriva soluţiei date cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este tardiv formulat, cu depăşirea termenului legal instituit de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, şi se va respinge ca atare.

Examinând în continuare cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat împotriva soluţiei date acţiunii în anulare este nul, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 488 şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, precum şi notele de şedinţă (dosarul de recurs vol. I şi dosarul de recurs vol. II) şi încrisurile depuse de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul îşi întemeiază cererea, iar criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă prin hotărârea recurată.

Susţinerile recurentului în sensul că prima instanţă a pronunţat o soluţie politică, tendenţioasă, ilegală, neconstituţională şi discriminatorie nu justifică, într-o manieră convingătoare, respectarea condiţiilor prevăzute de art. 486-489 din C. proc. civ.

Astfel, recurentul este nemulţumit de soluţiile pronunţate în dosarele de instanţă în care a avut calitatea de parte, considerând că magistraţii au omis să cerceteze probele de la dosar şi să dea o sentinţă legală şi temeinică în litigiul civil privind fondul funciar.

De asemenea, recurentul a apreciat că soluţiile de neîncepere a urmăririi penale date de procurori în plângerile penale pe care reclamantul le-a formulat, precum şi soluţiile date de Inspecţia Judiciară la sesizarea acestuia, sunt de natură să acopere neregulile din sistemul de justiţie din România.

Raportat la aceste susţineri, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantul A. nu conţine critici concrete aduse hotărârii instanţei de fond, ci doar aspecte de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanţă în raport cu raţionamentul logico-juridic al instanţei, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond.

Cu alte cuvinte, aspectele arătate prin cererea de recurs nu pot face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse hotărârii recurate, în condiţiile în care prin hotărârea recurată instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că rezoluţia de clasare atacată este legală, iar prin cererea de recurs nu sunt criticate aspectele reţinute de către instanţa de fond prin hotărârea recurată.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea cel puţin a unuia dintre motivele de recurs prevăzute de lege, dar şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi constatând că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate de instanţă din oficiu, iar recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluţiei date cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin sentinţa civilă nr. 495 din 24 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fisca ca tardiv formulat şi va constata nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva soluţiei date acţiunii în anulare prin aceeaşi sentinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului invocate din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluţiei date cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin sentinţa civilă nr. 495 din 24 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva soluţiei date acţiunii în anulare prin aceeaşi sentinţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2022.