Jurisdiction over military reserve orders: Exclusion of Administrative Code public employee rules and application of central authority competence under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 22 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.11.2021 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii, a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2994, suspendarea executării Ordinului directorului Serviciului Român de Informaţii nr. D.P. 0553 din data de 01.10.2021, până la pronunţarea instanţei de fond.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 321/2021 pronunţată la data de 08 decembrie 2021 în dosar nr. x/2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu şi, în consecinţă a declinat în favoarea Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia A II-A civilă, de contencios administrativ şi fiscal competenţa soluţionării acţiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii.

Pentru a pronunţa această sentinţă Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a avut în vedere Decizia RIL nr. 10/2018, precum şi dispoziţiile art. 380 alin. (1) lit. e) din Codul administrativ adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 555/05.07.2019, ce prevăd că pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îndeplinesc activităţile prevăzute la art. 370 alin. (3) în cadrul: …lit. e) instituţiilor din sistemul de ordine publică şi securitate naţională", respectiv dispoziţiile art. 536 din acelaşi act normativ, ce prevăd următoarele " Competenţa de soluţionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public- Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

În consecinţă, Curtea a constatat că soluţionarea litigiilor privind cadrele militare (fie ele în activitate, în rezervă şi/sau în retragere) aparţine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor şi, în temeiul art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei materiale şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, în considerarea dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ.

Din perspectivă teriorială, Curtea a declinat competenţa către instanţa de la domiciliul petentului, competentă în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, conform căruia, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 05.01.2022 pe rolul Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia A II-A civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub numărul x/2022.

Hotărârea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia A II-A civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 21/2022 pronunţată la data de la 04.02.2022, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia A II-A civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că, în ceea ce priveşte competenţa instanţelor de contencios administrativ în soluţionarea raporturilor de serviciu ale cadrelor militare, analiza asupra acestui aspect se impune a fi realizat în lumina statuărilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cadrul Deciziei nr. 19/2021 pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în M.O. nr. 1080 din 11.11.2021, în sensul în care, chiar dacă se referă la litigii privind raportul de serviciu al personalului militar al Jandarmeriei Române, în prezenta analiză au relevanţă considerentele reţinute în cadrul paragrafelor 52. - 56, conform cărora prevederile art. 536 din Codul administrativ nu sunt aplicabile prin efectul preveedrilor art. 382 lit. h) din Codul administrativ, ce statuează că "prevederile prezentului titlu nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar: personalul militar".

În aceste condiţii, s-a reţinut că, criteriile aplicabile în vederea stabilirii competenţei de soluţionare a cererilor formulate de cadrele militare şi în raport cu care se prevede expres că aceasta aparţine instanţelor de contencios administrativ, sunt cele prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, text legal care instituie două criterii pentru stabilirea competenţei materiale, respectiv criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice şi criteriul valoric.

Raportat la calificarea expresă dată ordinului de trecere în rezervă de art. 50 alin. (2) al anexei 7 (Naşterea şi modificarea raporturilor de serviciu, suspendarea din funcţie şi trecerea în rezervă a cadrelor militare) la Ordinul (MAI) nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne:

"(2) Trecerea în rezervă se realizează de la data prevăzută în actul administrativ emis în acest sens sau, în lipsa unei astfel de menţiuni, de la data emiterii acestuia.", Tribunalul Bistriţa Năsăud a reţinut aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constatând că, fie şi în absenţa unei norme exprese atributive de competenţă, competenţa de soluţionare a cererilor vizând anularea şi/sau suspendarea efectelor ordinelor de trecere în rezervă a cadrelor militare aparţine instanţelor de contencios administrativ, în condiţiile prescrise de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Cum Ordinul de trecere în rezervă nr. D.P. 0553 din 01.10.2021 este un act administrativ emis de Directorul Serviciului Român de Informaţii, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 14/1992, " Serviciul Român de Informaţii este organul de stat specializat în domeniul informaţiilor privitoare la siguranţa naţională a României, parte componentă a sistemului naţional de apărare, activitatea sa fiind organizată şi coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării", fiind condus, conform prevederilor art. 23 din acelaşi act normativ "de un director, cu rang de ministru, numit de Camera Deputaţilor şi Senat în şedinţă comună, la propunerea Preşedintelui României, în urma audierii celui propus de către comisia însărcinată să exercite controlul parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, care va prezenta un raport în faţa celor două Camere ale Parlamentului", tribunalul a constatat că, în raport cu criteriul rangului autorităţii emitente - organ de stat central - devin incidente prev. art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel încât, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine curţii de apel, potrivit prevederilor legale mai sus invocate, aplicabile speţei prin trimiterea pe care textul art. 14 din Legea nr. 554/2004 (care reglementează procedura suspendării executării actului administrativ) o face la "instanţa competentă".

Totodată, din punct de vedere teritorial, s-a reţinit că, în cauză, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului, conform prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a prezentului litigiu în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Verificând cererea de chemare în judecată Înalta Curte constată că obiectul prezentului demers judiciar îl constituie solicitarea reclamantului A. de suspendare a Ordinului directorului Serviciului Român de Informaţii nr. DP 0553 din data de 01.10.2021, prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă, până la pronunţarea instanţei de fond.

Temeiul de drept invocat de reclamant în susţinerea cererii de chemare în judecată l-a constituit articolul 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu evidenţă că reclamantul A. a avut statut de cadru militar, căruia i s-au aplicat dispoziţiile Legii nr. 80/1995, care au stat şi la baza emiterii ordinului de trecere în rezervă, fiind astfel exclusă ipoteza ca prevederile art. 536 din Codul administrativ să fie aplicabile în prezenta cauză, raportat la dispoziţiile art. 382 lit. h) din acest act normativ, conform cărora personalului militar nu i se aplică prevederile privind funcţionarii publici.

Astfel, conform art. 536 din Codul administrativ "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe", în timp ce art. 382 din acelaşi act normativ stabileşte că dispoziţiile Titlului II - Statutul funcţionarilor publici nu se aplică mai multor categorii de personal bugetar, la lit. h) fiind menţionat "personalul militar".

În acest context, Înalta Curte constată că Ordinul de trecere în rezervă a reclamantului nr. D.P.0553 din 01.10.2021 este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală - respectiv Serviciul Român de Informaţii, iar în lipsa altor dispoziţii în legea specială nr. 80/1995, privitoare la competenţă, sunt aplicabile regulile de competenţă din legea generală, respectiv din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum sunt reglementate în art. 10 din legea menţionată, în raport de care competenţa materială revine curţii de apel, aplicabile prin trimiterea pe care articolul 14 din acelaşi act normativ (ce reglementează procedurii suspendării executării actului administrativ) o face la " instanţa competentă".

Înalta Curte, având în vedere că reclamantul a avut statutul de cadru militar, constată că, în mod greşit Curtea de Apel Cluj a reţinut ca fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, text în prezent abrogat şi dispoziţiile art. 380 alin. (1) lit. e) şi art. 536 din Codul administrativ adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019, ce reglementează competenţa în cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, în condiţiile în care articolul 382 lit. h) din Codul administrativ exclude personalul militar de la aplicarea prevederilor privind funcţionarii publici.

În acest context, având în vedere temeiul de drept ce a stat la baza emiterii ordinului de trecere în rezervă, respectiv Legea nr. 80/1995, precum şi faptul că aceasta nu cuprinde dispoziţii speciale referitoare la instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze litigiile având ca obiect raporturile de serviciu ale cadrelor militare, iar demersul judiciar al reclamantului se circumscrie prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cauzei va fi stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 10 din legea menţionată.

Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contribuţii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritatile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe si impozite, contribuţii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel", iar potrivit art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ " În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art., 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poată să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Aşadar, având în vedere calitatea pârâtului de autoritate publică centrală, dar şi domiciliul reclamantului din judeţul Bistriţa-Năsăud, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aplicabile speţei, prin trimiterea pe care art. 14 din Legea nr. 554/2004 (ce reglementează procedura suspendării executării actului administrativ) o face prin sintagma " instanţa competentă" şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, competentă în baza art. 10 (1) teza a II-a şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 martie 2022.